Recent s-a lansat la Librăria Humanitas de Cișmigiu noua colecție de romane istorice pentru copii, colecție apăută la Editura Nemi, parte a Grupului Editorial Nemira. Trei doamne, trei romane deja apărute, trei mininterviuri. Că nu puteam „rata” prilejul de a le întreba despre cum a devenit posibilă apariția acestei colecții.
Laura Câlțea, editor Nemi, Simona Antonescu, autorul romanelor și Alexia Olteanu-Udriște, ilustratorul grafic al acestei noi colecții. Trei femei talentate și iubitoare de copii, fără creativitatea lor nici măcar un rând din cele regăsite între copertele romanelor recent apărute n-ar fi fost posibil să ajungă la copii.
Credit foto: Cătălin Olteanu
«Practic, „Istoria povestită copiilor” este primul meu mare proiect ca editor și poate de aici și emoțiile mari.» (Laura Câlțea)
E o idee excelent să reînvii romanul istoric destinat copiilor, mai ales că literatura română nu prea are așa ceva. Tu cum ai ajuns să-ți dorești o asemenea colecție pentru copii?
Acest gen de serie istorică pentru copii are o lungă tradiție pe piața de carte internațională. Serii asemănătoare (cu diferite pretexte și subiecte) există în multe limbi străine și, încă de când am început colecțiile Nemi, de acum 3 ani, mi-am dorit să cumpăr o astfel de serie. Însă, de fiecare dată când găseam ceva pe placul meu aflam că drepturile nu mai erau disponibile pentru piața noastră. Apoi, a fost o întâmplare fericită când, acum doi ani, la lansarea romanului Darul lui Serafim, Simona Antonescu mi-a spus că ar vrea să publice la Nemi o carte cu povești, dar că mă roagă s-o las să mai scrie un roman pentru cititorii adulți și abia apoi pentru copii. Am lăsat-o în pace un an, ea a publicat Hanul lui Manuc, iar eu am avut un an la dispoziție ca să mă gândesc cum ar fi mai bine să încep colaborarea cu ea. Și mi-am dat seama că asta e ocazia perfectă să lucrez la o astfel de serie istorică pentru copii, care să aibă ca subiect chiar istoria românilor. Simona mi s-a părut a fi omul cel mai potrivit pentru treaba asta, pentru că marele ei dar ca scriitor de romane istorice este cel de a recrea foarte viu atmosfera timpurilor despre care vorbește, efectiv te face să trăiești în acele timpuri istorice și ăsta mi s-a părut a fi cel mai potrivit mod pentru copii de a-i face să rețină date și detalii din istorie și de a fi curioși să afle mai multe. Din fericire, Simonei i-a plăcut foarte mult ideea și a fost și foarte harnică. Într-un an a scris primele 5 cărți din serie și am făcut planificarea pentru primele 10, dar și pentru posibile subiecte în continuare.
Cât de repede s-a sudat echipa și cât de repede a căpătat contur proiectul? Am impresia că ați consumat ceva resurse ca să ajungeți la primele 3 volume deja apărute pe piață.
Cum ziceam, eu am început să „lucrez” la acest proiect în urmă cu doi ani, Simona în urmă cu un an, iar pe Alexia am cooptat-o cam cu jumătate de an înainte să apară cărțile. Partea cea mai grea pentru mine a fost să dau mai departe cărțile să fie lucrate și de alții în afară de noi trei: echipa de tehnoredactare, echipa de promovare, de vânzări și, apoi, să ajungă la cititori. Atâta timp a fost doar o idee în capul meu și, apoi, pe laptopul meu, încât am avut mari emoții să renunț la control, ceea ce nu mi s-a mai întâmplat cu vreo altă carte. Practic, Istoria povestită copiilor este primul meu mare proiect ca editor și poate de aici și emoțiile mari. Acum mă bucur că i-am dat drumul și a ajuns acolo unde trebuia să fie, adică la cititori.
Credit foto: Cătălin Olteanu
„Mă simt bine scriind romane istorice, probabil îmi împlineşte mai multe nevoi, nu am făcut săpături prea adânci ca să văd care sunt rădăcinile acestora.” (Simona Antonescu)
După trei romane istorice pentru adulți, iată că avem o serie de romane istorice dedicate copiilor. De ce aceste contexte istorice? De ce aceste personaje istorice?
La romanul de debut am trăit foarte concret, pe pielea mea, teoria conform căreia personajul îşi alege autorul şi nu invers. Căutam de ceva vreme o cale să mă apropii din nou de literatură, dragostea mea din copilărie, iar în fotografiile lui Franz Mandy am văzut poveşti minunate pe care mi-am dorit imediat să le spun. Nu a fost o alegere.
Apoi, pe măsură ce mă adânceam în documentarea pentru Fotograful Curţii Regale, romanul de debut, găseam noi şi noi personaje în istoria noastră, mai apropiată ori mai îndepărtată, care mă fascinau. Documentându-mă pentru romanul de debut am parcat subiectul despre Nicolae Malaxa şi pe cel despre Manuc, găsite întâmplător. Mai târziu, ele au devenit două romane, Darul lui Serafim şi Hanul lui Manuc.
Mă simt bine scriind romane istorice, probabil îmi împlineşte mai multe nevoi, nu am făcut săpături prea adânci ca să văd care sunt rădăcinile acestora. Cu siguranţă o fac şi dintr-un sentiment de corectare a unei nedreptăţi care simt că a fost făcută vreunui personaj istoric.
Proiectul pentru copii a fost început la propunerea Laurei Câlţea, dar a fost o propunere care mi-a venit mănuşă. Îmi place chiar şi ideea aceasta de pionierat, chiar dacă ea responsabilizează, poate, mai mult.
La copii contează foarte mult intriga, dar și personajele în sine. Cât de ușor le va fi acestora să se apropie de perioada istorică în sine și să-și dorească sa afle mai multe după ce termină de citit romanul?
Intriga este construită special ca să facă deliciul unor cititori de 7-10 ani. În principal, povestea care leagă cărţile între ele este despre un solomonar, un personaj care există în mitologia românească de mii de ani, un fel de vrăjitor care locuieşte la o Şcoală a Solomonarilor şi călătoreşte călare pe un balaur cu calităţi speciale. Acest solomonar misterios îi urmăreşte pe cei doi fraţi gemeni prin toate timpurile şi prin toate cărţile, iar taina care îl leagă de familia copiilor se dezvăluie treptat.
Personajele sunt, de asemenea, gândite anume ca să-i introducă pe copii în perioadele istorice, pentru că eroii principali vor fi întotdeauna copii ca şi cititorii. Toate evenimentele la care asistăm, bătălii, construirea unor castele, poduri peste Dunăre sau unirea principatelor, totul este povestit prin ochii şi din perspectiva unor copii care au luat parte la ele. În fiecare carte există un copil-ghid, care va însoţi pe cei doi fraţi gemeni şi le va arăta care este viaţa lui. Vor trăi împreună timp de o zi, iar marile personaje istorice vor fi introduse astfel de la înălţimea unui contemporan care are undeva între 7 şi 10 ani.
Aşadar, cu o intrigă plină de mistere legate de şcoli vrăjitoreşti şi cu nişte personaje de vârsta lor, cred că micilor cititori nu le va fi prea greu să-şi dorească să afle ce s-a mai întâmplat.
Credit foto: Cătălin Olteanu
De ce desene alb/negru?
Cel mai just răspuns este că așa mi-a descris Laura că își dorește să fie ilustrată această serie. Fiind o colecție de cărți pentru copii cu vârste de peste 7 ani, era de la sine înțeles că ilustrația urma să aibă un rol secundar. Pentru mine a fost o provocare să ilustrez așa. Mi-a fost teamă de formula asta, dar am ajuns s-o îndrăgesc după primele încercări.
Credit foto: Cătălin Olteanu
Cât de mult ai lucrat/prelucrat un desen până când să corespundă textului, din punctul tău de vedere, al artistului grafic? Ai simțit din prima povestea? Dar personajele – câtă documentare ți-au impus?
Partea care a durat cel mai mult a fost aceea de paginare și layout. E un puzzle de ilustrații, dimensiuni și alegeri pe care trebuie să le iei pentru ca totul să aibă sens, iar eu încă învăț cum să manageriez mai bine această etapă. M-am lovit și de situația în care îmi puteam imagina exact cum mi-aș dori să arate ilustrațiile, însă nu știam exact cum să ajung la acel rezultat. Câteva zile de experimente și exercițiu mi-au dat încrederea necesară. Am avut dificultăți pe alocuri în ce privește documentarea, dar Simona este foarte organizată și m-a ajutat cu un set de imagini relevante pentru fiecare carte. Sunt mici detalii de care trebuie să ții cont, cum ar fi diversele tipuri de prindere ale părului sau cusăturile veșmintelor – mai ales atunci când personajele sunt ele însele adevărate simboluri ale perioadelor din istorie. Cert este că nu mi-am dorit ca identitatea vizuală a seriei să fie asociată cu nicio altă carte cu tematică istorică pe care am putea-o găsi pe raft. De aici și riscul pe care mi l-am asumat, că va trebui să mă concentrez mai degrabă pe atmosferă decât pe elementul descriptiv, iar eu sper că sunt pe drumul cel bun în sensul acesta.
