Când vine vorba de Rusia şi impactul sancțiunilor occidentale asupra economiei rusești se minte mult. Pe cât de mult se scrie pe acest subiect, pe atât de mult se și minte, iar asta se întâmplă în ambele tabere. Mi-e greu să cred că zecile sau sutele de economiști care au calculat impactul sancțiunilor asupra economiei rusești sunt atât de slabi încât să nu fi fost capabili să anticipeze dinamica unor mecanisme aproape banale, iar în timp ce ei așteptau ca economia rusească să se prăbușească spectaculos, ea să crească peste noapte precum legendarul vrej de fasole.
Calculele erau făcute. Europa știa ce o așteaptă și știa că navighează pe o barcă spartă, însă tot ce a sperat a fost ca Rusia să fie atât de afectată încât să nu fie capabilă să susțină războiul. Cel mai probabil prognozele acelea au fost grosolan măsluite pentru a obține susținerea populației, în speranța că o minciună mică pentru o cauză bună nu va fi o catastrofă. În același timp, datorită scumpirii gazului și petrolului, Rusia a încasat de la Europa sume fabuloase, mult peste așteptările Moscovei, iar datorită scăderii importurilor dinspre Europa, Rusia a obținut un excedent bugetar de 70mld de dolari în al doilea trimestru din 2022 iar rubla s-a întărit, fiind moneda cea mai puternică a anului până la acest moment. Simultan, EURO s-a prăbușit vertiginos ajungând sub valoarea dolarului, iar barca spartă a Bruxellului începe să se umple cu apă abia la venirea frigului. Putin a jucat cum era de așteptat şi a anunțat o tăiere completă a gazului către Europa, fără a omite să le ceară europenilor (populației), să-şi tragă la răspundere conducătorii. Putin vrea revolte în Europa și le vrea cât mai curând. Moscova o să-și joace această carte utilizând toate abilitățile de manipulare pe care le deține și, sinceri să fim, ele nu sunt deloc puține. Pe fondul scăderii rapide a nivelului de trai în Europa din cauza inflației galopante provocată de un mixt format din politicile sociale, populiste, promovate de Bruxelles în perioada pandemiei și războiul pornit de Rusia contra Ucrainei, tensiunea din sânul alianței este la cote maxime, chiar dacă liderii reușesc să-și dea mâna la vârf, când vine vorba de sancționarea agresorului. Europa a avut industria pe avarie pentru mai bine de doi ani de zile, timp în care banii proaspăt tipăriți au curs în piețe fără încetare. Mulțimile au aplaudat, chiar dacă erau deranjate de restricții. Cei chibzuiți, cei cu economii, au fost efectiv jefuiți prin inflație iar prudența le-a fost pedepsită din nou.
Conform acestui tablou, Europa se prăbușește iar Rusia înflorește ca niciodată. Pe la 1848, când liderii partidelor comuniste din Europa s-au întâlnit la Londra iar în urma acelei întâlniri au publicat Manifestul Partidului Comunist, populația Europei era la fel de deziluzionată ca astăzi. Clasa politică europeană era la fel de șubredă și nepregătită, iar conflictele interne măcinau continentul, revoltele sociale fiind la ordinea zilei. Revoluționarii care nu înțelegeau nici atunci ceea ce vor erau cei mai vocali, iar în spatele lor mase de amărâți și-au semnat sentința și mulți au ales iluzia stomacului plin în locul libertății, indiferent de lozincile scandate. Estul sărac și mereu revoltat a fost cel mai fericit să îmbrățișeze utopiile. Rusia de astăzi visează la ceva similar și speră ca odată cu venirea iernii, să poată profita de acest teren mlăștinos și să poată încuraja cât mai multe revolte sociale în Europa. Prima pe listă a fost Cehia, unde peste 70.000 de cehi au ieșit în stradă pentru a cere reluarea importului direct de gaze din Rusia. Probabil cei mai mulți dintre ei au uitat șenilele tancurilor rusești din vara lui 1968, iar beția bunăstării occidentale le-a luat mințile. Este previzibil că mișcări similare vor fi încurajate și în alte state. Partidele extremiste, fie ele denumite convențional de dreapta sau stânga, au împânzit deja Europa și din ce în ce mai mulți naivi se uită spre ele ca spre o alternativă. Rusia o să susțină și o să încurajeze în continuare orice dezechilibru din sânul Europei indiferent de culoarea acestuia și o să exploateze nemulțumirile deja existente. Susținerea pentru politicile venite dinspre Bruxelles pare a fi din ce în ce mai mică atât în vest cât și în estul Europei, însă susținerea față de proiectul european este în creștere și este direct proporțională cu frica și ura față de Rusia.
Deși șchioapătă, Europa are un picior solid, iar dacă reușește să treacă peste iarna aceasta fără să și-l rupă are șanse mari să scape de amenințarea rusească pentru cel puțin un deceniu sau chiar mai bine. Ultima carte a lui Putin este la fel de dureroasă pentru Rusia, cât este pentru Europa, însă ea a fost jucată pentru că Putin nu mai are soluții. În Ucraina, Rusia abia dacă mai reușește să mențină teritoriile cucerite și cu greu se poate vorbi de progrese. Pierderile sale depășesc orice estimare, atât pe plan militar cât și pe plan economic. Cu toate sancțiunile, Europa încă mai plătea către Rusia aproximativ 35 de miliarde de euro pe trimestru în schimbul energiei furnizate. De bună voie, Rusia alege să nu-și mai mulgă vaca și speră ca aceasta, speriată, să îi dea în viitor mult mai mult lapte, însă dacă asta nu o să se întâmple, războiul se va purta așa cum era de așteptat, adică el se va transforma într-un test de rezistență purtat între foamea rușilor și frigul europenilor. Marea problemă este că, spre deosebire de europenii răsfățați, rușii sunt obișnuiți atât cu obediența cât și cu lipsurile. China nu o să-și mai poată susține multă vreme aliatul, mai ales că acesta nu furnizează rezultate, iar China începe să aibă propriile probleme. Simultan, SUA se anunță deja ca fiind marele câștigător al conflictului, atât în materie de influență globală cât și pe plan financiar. Speriate, tot mai multe state au sărit spre umbrela NATO și aleg influența americană în detrimentul tăvălugului rusesc.
Nimic din toate acestea nu face ca nevoia de restructurare a instituțiilor europene, care au devenit un amalgam de mamuți extrem de scumpi și extrem de ineficienți, să fie mai puțin stringentă. Europenii sunt totuși nevoiți să se stăpânească și ar fi bine să devină ceva mai raționali și mai pragmatici. Ei trebuie să aleagă între următoarele variante:
1. Să pună presiune pe sistemul deja șubrezit și să riște o prăbușire completă a UE și un haos care ar putea duce la apusul civilizației europene așa cum o cunoaștem astăzi;
2. Să aștepte până la finalizarea conflictului, deci să îndure această iarnă care o să fie una grea și să-și vadă din nou liderii plini de sine cum se aplaudă pentru reușita nemeritată și decontată din nou pe spatele populației, ratând astfel șansa unei reformări profunde.
Din punctul meu de vedere, revoluțiile fără scop nu au adus vreodată ceva bun, iar făcute sub presiunea unui inamic precum Rusia și sub șantaj, șansele ca ele să se încheie cu rezultate bune sunt zero. Revoluțiile și mișcările de stradă, mai ales cele violente, nu au adus decât regres, iar dacă populația Europei o să aleagă această cale, Rusia va mai deconta o victorie datorată iernii, iar jugul lor se va așeza din nou pe gâtlejurile noastre.
Deci tăierea gazului este ultima carte economică pe care Putin o mai poate juca în favoarea sa și da, este o carte puternică, însă dacă asta nu îi reușește, speranța lui de a prăbuși occidentul va duce la o prăbușire a Rusiei așa cum o cunoaștem astăzi.
Iranul, deși partener al Rusiei și uitat de multă vreme, pare nerăbdător să-i ia locul ca principal furnizor de energie pentru Europa și pare dispus să accepte încetarea cercetărilor pentru dezvoltarea de arme nucleare. Noile piețe spre care încearcă să se orienteze Rusia nu au șanse să compenseze pierderea unui client precum UE, iar dacă sancțiunile împotriva Rusiei vor fi complete, atunci și acele piețe vor fi treptat forțate să renunțe la energia Rusească. O blocadă a Rusiei asemănătoare cu cea impusă Iranului ar fi o soluție care trebuie luată în calcul. În consecință, opțiunea cea mai bună pe care o avem este să rămânem alături de „clovnii” de la Bruxelles, alături de această mașinărie de tocat bani și produs utopii, deoarece unitatea este singura care poate pune capăt amenințării rusești.
Analizele Blomberg arată că efectul maxim al sancțiunilor impuse de occident va fi atins în următorii trei ani, iar Rusia nu-și va mai putea reveni pentru cel puțin zece ani. Lipsa capitalului străin, exodul intelectualilor, lipsa tehnologiei înalte provenite din occident, izolarea pe plan mondial și cel mai probabil instabilitatea politică vor fi principalele probleme pe care o să fie nevoită să și le rezolve. La ora actuală, orice înțelegere amiabilă între occident și Rusia fără acordul Ucrainei ar însemna o victorie pentru Rusia, la fel cum ar fi și retragerea sprijinului acordat Ucrainei sau ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei. În stadiul actual al conflictului, doar Ucraina poate agrea pacea, iar ea trebuie făcută fără presiune din partea occidentului, astfel încât noi să câștigăm un aliat care cândva era considerat ca fiind „parte din trupul Rusiei”, iar Rusia să piardă toate șansele de a deveni un jucător cu influență și să rămână un bolnav susținut de perfuziile chinezești.
Cu siguranţă putem spune că o Uniune Europeană scumpă şi prost condusă este infinit mai bună decât lipsa ei, iar în pofida rezistenţei la schimbare a instituţiilor, o să avem poate ocazii mai bune de a le reforma. Tot ce ne trebuie este un dram de raţiune şi conştientizarea faptului că haosul nu o să fie niciodată de partea celor mulţi.
