Fondatorul Festivalului Internațional de Muzică de Cameră SoNoRo din București, Răzvan Popovici, aproape că nu mai are nevoie de nicio prezentare, în condițiile în care festivalul se regăsește de 14 ani pe lista relativ scurtă a unor evenimente de mare ținută culturală din România. Anul acesta, în contextul Sezonului Cultural România-Franța, violonistul româno-german ne-a propus un turneu SoNoRo foarte interesant prin locațiile alese: diferite conace, reședințe ale unor familii aristocratice românești celebre – ca de exemplu faimoasa Vila Florica care a aparținut Brătienilor, dar și lăcașe religioase care, pe lângă arhitectura cu totul deosebită, beneficiază de o acustică de excepție. În felul acesta, clădiri uitate sau aproape uitate au șansa de a reintra în atenția publicului larg și, de ce nu, de a intra într-un circuit turistic cultural inedit.
Oradea a avut șansa să fie inclusă din nou pe lista concertelor SoNoRo, de data aceasta gazda fiind Sinagoga Neologă Zion, o bijuterie arhitectonică de sfârșit de secol XIX recent restaurată. La prima vedere, programarea evenimentului ar putea părea nu tocmai fericit făcută, dat fiind faptul că în același interval de timp era în plină derulare Festivalul Medieval dedicat Cetății Oradea (e un loc comun apetitul românilor pentru târguri și festivaluri în aer liber). Cu toate acestea, numărul auditorilor amatori de muzică de cea mai bună calitate a fost apreciabil, iar repertoriul selectat de Răzvan Popovici și colaboratorii săi a satisfăcut și pe cei mai pretențioși melomani. De remarcat faptul că, deși suntem în plină vară, piesele muzicale au fost complexe, provocând emoții puternice celor din sală.
Pentru concertul de la Oradea, Răzvan Popovici a optat pentru un trio de coarde: o violă, un violoncel și o harpă, iar compozitorii selectați, deși din epoci diferite (preclasică, barocă, romantică, interbelică sau chiar postbelică), au creat un tot unitar armonios, care i-a încărcat cu energie pozitivă pe toți cei prezenți. O surpriză deosebit de plăcută a fost prestația tânărului violoncelist german Benedict Kloeckner, a cărui virtuozitate deosebită a fost evidențiată de interpretarea piesei Alone a compozitorului italian Giovanni Sollima, cu care muzicianul german este și prieten, dar și de interpretarea Sonatei pentru violoncel Solo a unui muzician mai puțin cunoscut de către publicul român – Zoltan Kodály. Sensibilitatea și complexitatea harpei au ieșit în evidență datorită Mirunei Nagy, fie că a fost vorba de Five Old French Dances a lui Marin Marais, sau de Pièce en concert pentru violoncel și harpă a unui alt compozitor francez – Francois Couperin, sau de mai cunoscutele piese muzicale ale lui Gabriel Faure. Foarte interesantă prin armoniile create, unele inedite, ni s-a părut Salut d’amour scrisă de Edward Elgar, un alt compozitor mai puțin regăsit în repertoriul muzicienilor români, dar a cărui complexitate de tonalități și trăiri merită explorată mult mai mult. Suita pentru violă și violoncel a lui Reinhold Gliere și Duetul pentru violă și violoncel a lui Ludwig van Beethoven au reliefat frumusețea tonalităților violei, care se completează într-un mod fericit cu violoncelul, care pare că nu mai are nici un secret pentru Benedict Kloeckner.
Sperăm ca în ultima parte a turneului SoNoRo Conac 2019, care se va încheia pe 15 septembrie, iubitorii de muzică bună să participe într-un număr cât mai mare la concertele atent construite de către Răzvan Popovici și colaboratorii săi.
*
SoNoRo Conac este un proiect realizat cu sprijinul partenerului principal BRD Groupe Societe Generale, cu scopul de a intermedia contexte favorabile salvării unor monumente importante din patrimoniul românesc.
