Când am ales pentru titlu formula „poveștilor” mai mult m-am gândit la cele peste o mie de pagini ale celor două volume, decât la o eventuală polemică amicală referitoare la o altă formulă, aceea de „O istorie” ( a se vedea şi recent prezentata la Bookhub.ro O istorie a evreilor de Paul Johnson) și nu aceea de „Istoria evreilor…”, deoarece cartea chiar este a unor istorici, domnul Lucian-Zeev Herșcovici fiind licențiat în istorie al Universității A.I.Cuza din Iași și doctor în istorie al Universității Paul Valéry din Montpellier, iar prea buna mea prietenă Violeta Ionescu este un istoric de onoare nu numai al Galațiului, ci și al aviației românești. Ca să nu amintesc și de faptul că este și un istoric al sărbătorilor antichității și autor al unui roman care implică și studiul monografic, un roman despre Dioclețian…
Cât despre sintagma „un fost oraș al Levantului”, ținând cont de mărirea și decăderea Galațiului, de comparația cu aproape orice oraș port din Balcani ori Orientul Apropiat, este loc de polemici constructive!
Cert este că, măcar prin străduința istoricilor, ne alipim la o istorie care este și una a lumii! Măcar a unei Lumi! Începutul cărții este elocvent în acest sens:
„Evreii au poposit pe teritoriul actual al României acum circa două milenii, după ce împăratul Traian a trecut Dunărea în Dacia cu trupe recrutate din tot Imperiul Roman, inclusiv din Siria și Palestina. Evreii au trecut, se pare, pe la Dunărea de Jos chiar de la începutul constituirii așezării portuare de la confluența dintre Dunăre, Siret și Prut, de pe când aceasta a început să crească, de la un târg neînsemnat de pescari, până la cel mai important port la Dunărea Maritimă și principala poartă economică a Moldovei și, mai târziu, a României. Galațiul a devenit o atracție pentru toți cei care au dorit să se fixeze aici și să-și încropească un rost.” (p.17)
Totuși, entuziasmul este bine temperat științific:
„Se spune că ar fi fost găsite și niște pietre tombale în primul cimitir evreiesc din valea orașului, lângă Gara de mărfuri nr. 8, datate 1590-1595, după care apreciem că evreii ar fi venit în acest târg aproape de începuturile întemeierii lui – dar aceste date sunt consemnate în monografiile anterioare asupra israeliților din Galați; nimeni din generația noastră nu le-a văzut, motiv pentru care nu putem fi siguri de veridicitatea existenței lor.”
Subtitlul, „File de cronică de la începuturi până la marea emigrare”, este şi o aluzie la stilul ordonării şi redactării textelor, reunite în trei mari părţi, prima de regăsit în volumul I, celelalte două în volumul al II-lea: partea I este „Comunitatea evreilor din Galaţi”, a doua este intitulată „Personalităţi”, iar a treia este „Evocări. Galaţii de odinioară în texte literare şi amintiri inedite”.
Personalităţile sunt subordonate capitolelor „Viaţa comunitară”, „Cultul mozaic”, „Viaţa economică”, „Sănătate”, „Justiţie”, „Viaţa socială”, „Viaţa culturală” şi „Familii renumite”. Sunt de descoperit multe surprize, personalităţi ale istoriei fiind legate de Galaţi, chiar dacă nu se subliniază această legătură, precum este cazul lui Gheorghe Emil Ursu, asasinat de regimul comunist (vezi paginile 286 – 288, cu omagiul superb al lui Geo Bogza, care ăl denumeşte Regele Fluturilor!)…
Lucian-Zeev Herșcovici şi Violeta Ionescu abordează curajos şi un controversat eveniment, masacrul din 30 iunie 1940 din gara de la Galaţi, nuanţând când este cazul: „Probabil că printre victime nu erau evrei locuitori ai oraşului Galaţi; din acest motiv, tragedia nu a fost cunoscută în oraş şi nici nu s-a păstrat în memoria colectivă a evreilor gălăţeni decât în mică măsură.” (I, p.120) Sau: „Întrucât nu am putut studia tema în chip suficient, am preferat să cităm câteva fragmente recente scrise de istorici care s-au referit la acest masacru ( n. BH: victime, majoritar evreieşti, între 300 şi 400) şi să adăugăm trei mărturii, una inedită, iar celelalte publicate în ziare cu circulaţie restrânsă.” Mărturia inedită este a doamnei Corina Picker-Michael, născută în Galaţi la 7 aprilie 1931, stabilită în 1970 în Israel:
„Bunicul meu, Haim Picker, a avut pe Strada Mare o întreprindere de transport binecunoscută în toată regiunea, care funcţiona sub firma Haim Picker şi Fiii.
În anul 1940, nu-mi amintesc prea bine data, dar cred că puţin timp înainte de exproprierea bunurilor evreieşti, într-o noapte, tatăl meu, Itzac Picker, a fost solicitat de Poliţia oraşului să trimită un autocamion în gară. Maşina a fost trimisă şi condusă de un şofer salariat al firmei şi însoţitor fratele mamei mele, Ely Bocăneţ, în vârstă de 16 ani. Agitaţia din casă mi-au atras atenţia şi curiozitatea, dar discuţiile au fost discrete în prezenţa mea. (…) În toţi aceşti ani mi-am dorit să ştiu ce secret au avut de ascuns de urechile unui copil. Pe tata n-am îndrăznit să-l întreb. Discutând cu unchiul meu, la venirea în ţară, l-am întrebat ce s-a petrecut în acea noapte. Mi-a relatat că au fost împuşcaţi cca 300 de evrei veniţi de prin toată ţara, diverse oraşe, care urmau să se refugieze în Basarabia. Au fost transportaţi la Cimitirul Evreiesc Galaţi.” (p.126)
Surprinzător pentru unii, la Galaţi chiar a existat un lagăr, comparat de către Ionel Rizescu, doctor în filologie, fost cercetător principal al Academiei Române, cu „un adevărat Auschwitz”, deşi, evident, numărul victimelor nu se poate compara, ci mai degrabă comparaţia se referea la condiţiile inumane de lucru (Rizescu încheie declaraţia astfel: „Regret că starea sănătăţii mele nu mi-a îngăduit să găsesc cele mai potrivite cuvinte pentru a reda grozăvia din lagărele prin care am trecut.”, p.135):
„În perioada 20 iunie 1941- 21 noiembrie 1941, la Galaţi evreii de parte bărbătească au fost internaţi într-un lagăr cu mai multe incinte, în diferite şcoli, sinagogi şi case particulare din oraş, unde, din cauza aglomeraţiei, condiţiile de trai şi de igienă erau precare – se dormea pe jos, cu lenjerie adusă de acasă, iar mâncarea li se aducea fiecăruia de către familie. Zilnic, erau nevoiţi să se prezinte sub escortă la Tribunal, Judecătorie, Administraţia financiară, iar proprietarii de magazine erau solicitaţi de delegaţii armatei să predea mărfuri şi materiale necesare trupelor.” (p.136)
Dintre semnatarii paginilor de evocări amintim pe Panait Istrati, Ovid. S. Crohmălniceanu, Shlomo Bercovici, Edgar Reichmann, Iulia Soare, Nelu Grimberg, ultimul scriind despre un „erou gălăţean în Războiul de Şase Zile pentru apărarea Israelului (1967)”, mai exact despre Wilhelm Bercovici, născut la Galaţi în august 1946, crescut aici, elev la Liceul Vasile Alecsandri, care a murit din cauza rănilor primite în luptă, încorporat în armata israeliană fiind, în cea de-a patra zi a războiului.
Emoţionante sunt şi textele cuprinse în „Portul Galaţi în literatura ebraică şi idiş de călătorie din secolele al XVII-lea şi al XVIII-lea”, unde suntem martori şi la o invazie a trupelor tătărăşti, într-un fragment dintr-o scrisoare a rabinului Yosef din Safed către membrii obştii sale de origine, Beresteczko (1762): „Şi înainte să ajung în oraş a ieşit un zvon că tătarii sunt aproape; şi Dumnezeu, Binecuvântat Fie El, mi-a făcut o minune, că de îndată s-a întâmplat să vină o corabie mare cu care să plec la Stambul. M-am refugiat degrabă pe corabie; doar ce urcasem pe ea, că tătarii au şi năvălit în oraş. Iar locuitorii care au putut să fugă s-au refugiat pe corabie sau într-alt loc pentru a-şi scăpa viaţa; şi cu cei care au rămas acolo, au făcut măcel: au prădat, au ucis şi au ars oraşul.” (p.429, II)
Relatare care ne aduce aminte de cât de încercat a fost Galaţiul în istorie, martori fiind şi, iată, evreii, fără de care istoria glorioasă a celui care a fost la un moment dat al doilea oraş al României (în interbelic, din cinci locuitori, unul era evreu! „Oraşul număra 100.000 de locuitori, din care o cincime, adică 20.000, erau evrei. Din punct de vedere iudaic, în oraş pulsa o viaţă evreiască efervescentă, cu caracter laic şi religios deopotrivă, cu multe sinagogi, băcănii şi magazine şi, de asemenea, cu multe grupări sioniste active. Oraşul beneficia de un cler, oameni religioşi, păstrători de datină, dar în acelaşi timp îngăduitori, tolernaţi pe cât posibil, care se bucurau în ochii populaţiei laice de mult respect.” – Shlomo Bercovici, p. 498, II) nu ar fi avut strălucirea pe care a avut-o şi pe care acum nici nu ştie să o caute pentru a o recăpăta.
Astfel, cele 1001 de poveşti sunt şi 1001 de mărturii ale Frumuseţii pur şi simplu, nu numai despre grozăviile Istoriei, precum se întâmplă, par exemple, într-un fragment apărut în revista „minimum”, la Tel Aviv, în ziua de 1 aprilie 2005:
„Galaţi. Cândva, în urmă cu decenii. Sfârşit de decembrie. Zăpada se cerne peste oameni şi peste case. Sănii cu zurgălăi alunecă pe albul pufos al omătului, în trapul cailor mânaţi de muscali cu mantii lungi de catifea. Cum mi-aş mai fi dorit atunci să fiu în locul lor, să tronez pe capră şi să pocnesc din bici! După o dimineaţă de derdeluş pe dâmbul din strada Movilei, în drum spre casă, mă văd şi acum stând pe marginea trotuarului şi privind la săniile lăcuite cu margini de culoarea aurului care trec prin faţa mea. De după colţ, din strada Codreanu, apar colindătorii. Trei puşti cu nasurile înroşite de ger cântă: Steaua sus răsare/ Ca o taină mare… Parcă eu n-aş putea să merg cu steaua şi să capăt covrigi şi bomboane şi chiar câţiva bănuţi, dar mama şi papa se împotrivesc: un copil de evreu, zic ei, nu colindă pe la casele goimilor. Noi avem marea sărbătoare de Hanuca şi aprindem lumânări, nu stele de carton…” (Yona Atlas, Eu, Isus şi alţi evrei, II, p.492)
Cu aproximativ 100 de evrei în statisticile actuale, Galaţiul este, din acest punct de vedere, un oraş care suferă de un anumit dor! Dorul după minorităţile active, care fac minuni şi farmecul oricărui oraş cosmopolit!
Violeta Ionescu şi Lucian-Zeev Herșcovici au ştiut să lase în ţesătura istoriei acest fir roşu al unei nostalgii care este un dar divin! Ca şi dragostea pentru istorie, pe care au dovedit-o prin sacrificiu, dar şi prin atenţia pe care au dat-o înaintaşilor (dar şi colaboratorilor, menţionaţi la capitolul „Mulţumiri”), un moto stând mărturie, ales fiind din Fustel de Coulanges (La cité antique):
„Omul, aşa cum e în fiecare epocă, este produsul şi rezultatul tuturor epocilor anterioare. Dacă va coborî în sufletul său, va regăsi şi deosebi aceste diferite epoci, după ce fiecare într-însul a lăsat.”
O istorie a evreilor din Galați. File de cronică de la începuturi până la marea emigrare, I-II de Lucian-Zeev Herșcovici, Violeta Ionescu
Editura: Hasefer
Anul apariției: 2018
Nr. de pagini: 1051
ISBN: 978-973-630-402-6
