Onestitatea și frumusețea reunite într-un proiect cultural – Trei parale

24 ianuarie este zi națională de 6 ani încoace, ceea ce înseamnă că statul român a recunoscut oficial importanța evenimentelor din 1859 – Unirea Principatelor Române. Evit să folosesc sitagma de „Mica Unire”, pentru că în limba română aproape orice construcție lingvistică care începe cu „mic/ă” capătă conotații periorative. Din păcate, mai toate evenimentele dedicate celebrării acestei zilei se rezumă la festivități sterile de orice conținut cultural și nici măcar din punct de vedere istoric nu pot conta, așa se face că posterității îi va reveni sarcina să consemneze lipsa de inventivitate și coerență caracteristice acestor așa-zise evenimente culturale. Din fericire pentru noi, există și oameni care au înțeles că dincolo de o bifare de eveniment există și o necesară și utilă nevoie de evocare a faptelor și personalităților care au contribuit la realizarea unui deziderat destul de vechi al românilor de pretutindeni: Unirea tuturor românilor într-un singur stat. Concertul Trei parale de la Teatrelli este dovada că se poate să celebrezi Unirea Principatelor Române cântând, fără nicio urmă de patetism și fără discursuri fade și patriordate. Muzica acelor timpuri s-a auzit pe scena Teatrelli, ajutându-i pe spectactori să intre în atmosfera unor vremuri deloc liniștite (nu e locul să facem o descriere exhaustivă a secolului al XIX-lea, dar se știe că din punct de vedere istoric acesta a fost unul al marilor schimbări și transformări politice, de ordin ideologic, cultural etc.).

Credit foto: Andrei Gîndac

Cu un repertoriu atent selectat și excelent articulat în jurul unei singure idei – muzica reflectă „starea nației” – Trei parale au reușit să smulgă aplauze spectactorilor și să-i determine să întârzie în sală și după terminarea concertului. Nai, fluier, caval, vioară, tambur, cobză sunt doar o parte din instrumentele la care s-a cântat în timp de mai bine de o oră. Melodii culese de Florin Iordan et comp și repuse în circulație cu o acuratețe demnă de orice demers cultural bine închegat. Ce este de admirat la demersul lor recuperator ține de felul cum au ales să se facă auzite aceste melodii: fără prea multe prelucrări ale textului, neintervenind în linia melodică și folosind doar instrumentele specifice timpului (iar ca totul să fie cum trebuie până la capăt, mare parte din instrumente sunt la fel de vechi precum cântecele cântate). Demersul de recuperare și repunere în circulație a acestor mici bijuterii muzicale devine astfel act compensatoriu, deoarece aproape orice act cultural specific secolului XIX – dacă a fost descoperit – a fost pus în lumină doar în scop pur propagandistic de către unul sau altul dintre fostele regimuri politice, dar mai cu seamă de către cel comunist.

Credit foto: Andrei Gîndac

Trei parale au la ora actuală aproximativ cinci programe diferite de concert, adică cinci proiecte muzicale bine puse la punct. De aceea e bine să mergeți să-i ascultați, chiar dacă i-ați mai auzit/văzut în trecut, ceea ce fac ei pe scenă e atins de aerul de prospețime și vitalitate care înreține viu interesul specialiștilor, dar și al melomanilor de peste 15 ani față de tot ceea ce înseamnă Trei parale.