Cineva a stins lumina. În întuneric, vitraliul unui ceas e singurul care continuă spectacolul. El simte absența vieții și o compensează. Limbile sale ascuțite își întețesc mișcarea și grăbesc mersul lucrurilor. Ca urmare a noii viteze, microlumile din interiorul fiecărui cămin se zguduie și lasă încă un om pe dinafara lor. Decorul, construit cu minuțiozitate, oferă spațiul fizic și simbolic necesar interpretării.
Spectacolul Omul care mânca lumea, pus în scenă cu mult talent de actorii Teatrului „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea, abordează ideea egocentrismului generațiilor tinere. Tinerii sunt victima „efectului de scenă”. Ei simt că lumea îi observă și, după caz, îi aplaudă sau îi critică. Ei vor succesul cu orice preț.
În locuința unui arhitect își face apariția tatăl, un om aproape senil. Masa de lucru, proiectele și chiar duzinile de schițe păstrate pe cele mai înalte rafturi rămân în așteptare. Persoana care i-a lipsit în copilărie îi ocupă lui Finl viața în întregime, iar tânărul își consideră tatăl o povară. Omul care l-a crescut timp de 24 de ani se arată, totuși, îngăduitor, nemaifiind pe deplin conștient de ceea ce se petrece în jurul său. Bătrânul devine adesea nostalgic, e un sentimental, are atacuri de panică. Ține la fiul său, deși sentimentele îi sunt tulburi.
Fiindcă și-a pierdut slujba, Finl a încetat să le mai trimită copiilor pensia alimentară. Și-ar dori să înceapă propria afacere și îi cere fostei soții un împrumut. Toate atenția acordată celorlalți sfârșește prin a reveni asupra sa, reflex egocentrist. Finl intră într-o încăierare cu Wolf, iar mai apoi cu tatăl său. În general, preocupat de sine, fostul arhitect nu ar da nici o sticlă de coniac pe ceilalți. Finl speră, în mod naiv, că toată criza prin care trece se poate rezolva cu o plimbare pe marginea lacului, însă așteptările nu îi sunt împlinite nici de această dată.
Finl este absent din propria viață. La înmormântarea unei rude de-a soției sale participă Wolf (bărbatul oportun, la momentul oportun) în locul său. Nici măcar nu a știut despre eveniment, așa cum nu a aflat decât prea târziu despre moartea surorii sale. Fata suferise o o criză letală de astm. Lângă Carla nu a fost nimeni care să sune prompt la numărul de urgență, iar Finl se simte vinovat și se prăbușește definitiv din pricina asta.
Când nu mai găsește nicio rezolvare pentru multele sale probleme, Finl se scufundă sub nivelul lor, într-o cadă plină cu apă. E o cruzime ca tatăl, pe jumătate senil, să găsească trupul fiului și să-și dea seama primul că se întâmplase o nouă nenorocire.
Spectacolul este deosebit prin emoția pe care o transmit actorii, perfect adaptați rolului, autentici, convingători.
Denisa Apostol, C.N. „Mihai Eminescu” Buzău, clasa a X-a
OMUL CARE MÂNCA LUMEA – Teatrul Anton Pann Râmnicu Vâlcea
Adaptare după piesa lui Nis-Momme Stockmann
În distribuție: Paul Chiribuță, Cosmin Teodor Pană, Alina Leonte, Ștefan Pavel, Alexandru Beteringhe, Antonia Dobocan
Regia: Vlad Trifaș.
Spectacol jucat în cadrul Festivalului Săptămâna Teatrului Tânăr Buzău 2023
