„În punctul lui rebbe G.” de Dan Alexe

Dacă e marți sau Dan Alexe, lumea este o Belgie… cabalistică

Chiar dacă Omul nostru este stabilit în Belgia, nu tot ce se întâmplă în cele „22 de povești” aproape orgasmice (din punct de vedere literar, foarte „ficky-ficky”, dacă vreți, ca să citez un sikh fioros care apare pe la pagina 57!) se… petrece în acest turn Babel (sau Berlaymont?) care este Belgique (unde Bruxelles este un fel de Mekka pentru unioniști, sic!). E drept, unul dintre cele mai bine de 1000 noi turnuri Babel cu care am fost îmbogățiți noi, oamenii, de când tot evoluăm, evoluăm…

Dan Alexe, cetățean universal, moștenitor al tuturor dinastiilor imaginare de Diogene, căruia nu-i pasă dacă este considerat român sau armean (în condițiile unor promisiuni care nu țin neapărat de viața veșnică ori de mântuire, ci de „o portiță spre extaz”, gata să fie deschisă de-o frumusețe veninoasă, p.61 – of, Doamne, ce descrieri le mai face Dan Alexe femeilor, că ești gata să pleci după ele! Sau să fugi de ele, pentru a nu intra în belele precum cele din textul care dă și titlul cărții!), este și un Don Juan sui generis (asta dacă nu confund autorul cu naratorul! Oricum, statuia Comandorului îl bântuie fix la pagina 88), căruia câteodată îi merge (precum în „Lumea ca spoială și înfometare”, deh, filozofie post-germană, primul text, cu o tatuată!), alteori i se înfundă, precum în cazul Tartinei Lol („scriitoare, cântăreață, actriță, papesa bârfelor, spaima Internetului”, p.17), în ne-cazul lui Ruth, rabinița (se întorc după ani buni în Republica Moldova, ea și rabinul care, să știți, bate bine de tot, e de-al lui Van Damme, pentru a divorța, dar un astfel de „caz” închis nu înseamnă că… atentatorul la femeia iubită nu trebuie pedepsit!), în cazul lui Papuce, o ciudată prietenă a lui Mollusque, o traficantă de droguri ș.a.m.d.

Dan Alexe face bine de tot haz de necaz (uri amoroase), putând face schimb de impresii cu un Kundera pe marginea unor iubiri caraghioase! Scena cu pisicile care invadează o mansardă abia închiriată pentru a deveni cuibușor de nebunii, scena cu oamenii de la gaze, după o reușită partidă de amor, „scenele” pe care le face un tată care era oripilat de cum avea fata lui orgasm ș.a. pot conduce toate, la urma urmelor, la concluzia din „Tartina Lol” (unde amantul caraghios este popularizat pe internet cum se cuvine!): „Universul e bine rânduit uneori.”

Suntem purtați și printr-o mică vacanță la Roma („Eu propusesem Roma ca arenă de tăvăleală, un week end la jumătatea geografică a drumului dintre mine și ea, după ce flirtaserăm un număr decent de săptămâni pe Facebook.

Roma, i-am scris, te duci frumos la Otopeni și vii la Roma, acolo o să ne-o tragem – prin toate muzeele și sarcofagele etrusce.”, p.68), unde nu este numai Flavia, româncuța cu douăzeci de ani mai mică, nu numai ea contează, ci și o țeța, o sârboaică bosniacă boită. Dar Flavia este… monumentală, deci nu vrea prin muzee „și chestii de-astea”, pune parmezan peste fructele de mare, nu vrea „nici amestec de lichide, nici perversiuni” (bine îi spune el că nu înțelege „nimic din alchimie”!, p.71), este „frumoasă și seacă”, mai ceva ca un roman de Gide (mă refer doar la calitatea de vin-ă!), este o aluzie pe acolo la „Pivnițele Vaticanului”, dar ceva mai încolo chiar este citat la propriu ( „La peau est tout ce que nous avons de plus profond”), concepția ei despre fantasme fiind, desigur, seacă: „Oamenii cu iubirea întreagă n-au fantasme de comunicat administrativ”. El, și iritat, și atras, mai că ar grăbi-o spre aeroport, poate mai are parte de o partidă bună cu țeța, gândindu-se, totuși: „De aia sunt fantasme, ca să rămână acolo îngropate, neîmplinite. Tu ar trebui să le ghicești, nu să întrebi de ele cu creionul în mână… Sunt franjuri de vis, nu comandă de room-service.” (p.76)

În România, unde, într-un fel, contează doar Bucureștiul și Vama Veche, este normal să avem întâmplări erotice și quasi-erotice de aici (împrejurimile Buzăului nu se pun, piua 20! Încă! Ca să nu spunem despre autogara sau gara din Buzău!): În Vamă, una cu o tipă care nu se f*te, și așa rămâne, fără a se intra în prea multe amănunte și alta cu un manelist care furase mașina istorică a papilor uitați din Avignon, un manelist care nici el nu se f*te (și aici, tot așa rămâne, deși plouă mult, cu fulgere și trăznete!), iar în București, via taxi, ajungem la „trei grații”, pentru a înțelege diferența dintre „calitate” și „ca lumea”!

Uneori, precum în „Mina în labirintul flasc”, o altă poveste bizară de dragoste, Mina fiind o bulimică care avea oroare de digestie și de tot ce presupune procesul, nici nu mai ești atent la „locul” desfășurării…

Desigur, pentru Dan Alexe, în România mai este un loc magic, un Macondo quasimodian: Rămăieni, „unul dintre cele mai sinistre și dezolante locuri din colțul nostru al planetei. Nici un relief pe sute de kilometri, până la «apa morților» care ascunde orizontul după perdeaua ei tulbure. Vin prost, țărani bănuitori, biserică cu acoperiș de tablă. Sat de alcoolici, desigur.” (p.122) Despre Rămăieni aflăm din „În față la Vădana”, unde ni se învie două personaje care ies din tiparul cărții: Vădana care nu avea de mică un călcâi sau îl avea incomplet și un reprezentant al Răului pur, Moș Ion, care l-a făcut pe Dan Alexe să înțeleagă „că răutatea este un principiu activ, un punct central al universului, care nu are nevoie de explicații sau justificare.” De fapt, moșul îl ura pur și simplu pe aproape adolescentul Dan din motive care țin tot de fenomenologia erosului, asupra căreia se oprește pe larg în restul cărții scriitorul.

Whatever! Are Dan Alexe o detașare în scris, de înger care nu crede în decădere(a literaturii), poate fi alintat ca un Henry Miller care a trecut prin mistica sufistă și alte mistici, ca să nu spun mistice, femei mistice, precum este de menționata Macha (în textul „Krishna mă-tii”, cu cratimă, evident, cratima excită pe câte unii!) și are un umor demn (și) de o pull à col roulé, de paragrafele care se nasc în jurul fetișului unuia pe care îl apuca tremuratul când vedea bluze, pulovere pe gâtul femeilor, invocarea divinității fiind legată, oarecum, și de moartea fetișistului mai sus amintit:

„De ce, oh, de ce, dumnezeule Savaot, stăpânul oștirilor, dacă vin dintr-un sat din Bărăgan numit Rămăieni, a trebuit, peste sofisticărelile mele, să mă faci retrograd, ca să sufăr singur, chiar dacă elegant? E drept însă, când te tragi din Rămăieni, deții cheia misterelor. Îți rămâne doar să găsești borta potrivită ei. Cu Macha credeam însă că o găsisem, iar borta ei mustitoare și fermă mă strângea și mă trăgea înăuntru.” (p.91)

În pofida tuturor aparențelor și minunatelor femei din cartea sa (despre descrierile lor altă dată! Oricum, sau salivezi, sau detești! Le știe bine de tot: „femei care te fraieresc și dacă îți spun că plouă atunci când plouă.”, p.147), Dan Alexe nu trișează (implicitul se înțelege, sau nu!), deși folosește trișatul la agățat (tot sofisticat și elegant): „Dacă vii cu mine, am să te-nvăț să trișezi în toate lucrurile neesențiale!” (p.92) Cert este că onorabilii cititori și onorabilele cititoare o pot lua „în barbă” precum Macha la un spectacol, la propriu, asta dacă se așteaptă la un personaj pozitiv, sec precum Flavia mai sus furnicată, cine citește va vedea de ce! Omul te duce și pe la curve, referențial (semn că trebuie să ne întoarcem la Mircea Eliade!), declamând într-un final (de text intitulat „Botoșel, sau o inițiere în ascetism”) precum personajul lui Jude Law din „The young pope”:

„Sexul e o asceză!” Nu că Pius al nu mai știu câtelea ar fi spus asta!

„Efectele de sunet” ale lui Dan Alexe (cineast documentarist apreciat pentru „Ghazavat”, 1992, primul film documentar despre Cecenia, „Howling for God”, 1997, despre viața în confreriile mistice sufi, „Cabală la Kabul”, 2007), care sunt atât de necesare trezirii sentimentului veridicității (pretext pentru textul „La bruiteuse, sau Carla cu șaua în fantă”, unde se revelează caracterul totalitar al religiei orgasmului simultan), trăirii în pieile personajelor, înțelegerii sufletelor lor înrobite, vorba vine, globalismului… Dorințelor, sunt atât de bine acordate încât Întregul, la final, este acela al unei simfonii meta-romanești, în care corul „personajelor” pe care le întâlnim (și) în cărțile de tarot are un prim solist, un dybbuk despre care nu mai zicem nimic aici. O meta-operă mult mai suculentă decât, să zicem, „Einstein on the beach”, opera lui Glass, ca să ne apropiem și de unele referințe muzicale, dacă tot o dă Dan Alexe cu „După-amiaza unui faun”! Povestirea cu acest titlu e atât de savuros caragialească încât regreți că nenea Iancu s-a dus la Berlin și nu la Bruxelles! Următorul text, „Aum sub ureche”, are un… fir grishamian, se descoperă de către o femeie o mare escrocherie cu uleiul de măsline, dar femeia, cu vino-ncoa, se sinucide surprinzător. Sau este ucisă? Ispita thrillerist-policieristă continuă și în „Magdalena, de ce minți?”, unde un preot este inspirat să ajute la salvarea uneia care omorâse un violator… în serie, aici acțiunea derulându-se la Rămăieni.

Rânduri generoase ar trebui acordate și prozelor „Un orgasm fără întoarcere” (un omagiu adus… ticăloșeniilor tinereții, care este reabilitată oarecum tandru în ultimul text, „Tinerețe voalată”) ori „O proiecție alchimică în Avignon”, ori „Majadahonda”. Dar nu acum…

Explică rebbe Ghelerter, pe clapeta de final (cartea este o bijuterie în sine, cu elemente de grafică din cărțile de tarot), de fapt este un citat tot din textul care dă titlul cărții:

„Dacă noi am fi personaje într-o carte cu 22 de povești (…), fiecare istorie corespunzând unei lame de tarot și unei litere ebraice, de câte ori am citi poveștile în altă ordine, am genera un alt discurs, un alt Logos și o altă Facere.”

În carte sunt 22 de povești. Cele mai multe te hipnotizează, sunt ca niște femei frumoase de care te îndrăgostești, femei misterioase de la începutul oricărei iubiri, orice iubire fiind o lume aparte, o altă Facere…

Mai că ai bănui că, de fapt, rebbe G. a fost, de fapt, chiar Dan Alexe. Dar atunci cine a fost victima lui?

Altă poveste, vă rog! Ce aș putea să fac pentru a fi personajul lui Dan Alexe? Să nu-mi spuneți să încep cu schimbarea de sex!

In-punctul-lui-rebbe-G_EgoProza-a-460x697 „În punctul lui rebbe G.” de Dan Alexe