„Go as a River/Viața ca un râu” de Shelley Read

Cronică de Elena Florea

The autumn day had begun as ordinary as the porridge and fried eggs I had served the men for breakfast. I noticed nothing uncommon as I went on to tend the house and the docile animals in their pens, picked two baskets of late-season peaches in the cool morning air, and made my daily deliveries pulling the rickety wagon behind my bicycle, then returned home to cook lunch. But I’ve come to understand how the exceptional lurks beneath the ordinary, like the deep and mysterious world beneath the surface of the sea.

Ziua de toamnă începuse la fel de normal ca terciul și ouăle prăjite pe care le dăduse bărbaților la micul dejun. Nu-mi sărise în ochi nimic ieșit din comun cât mă ocupasem de casă și de animalele docile din cotețe, cât culesesem două coșuri de piersici tomnatice în aerul răcoros al zorilor și-mi văzusem de comisioanele obișnuite, trăgând, legat de bicicletă, căruțul hodorogit, apoi mă întorsesem să gătesc prânzul. Viața mă învățase însă că extraordinarul stă mereu la pândă dincolo de ordinar, precum lumea adâncă și misterioasă de sub întinderea mării. (traducerea Bogdan Perdivară)

Perspectiva unei relații între adolescenta Victoria Nash, descendenta unei familii de fermieri cu tradiție și renume în mica comunitate de la poalele munților Colorado, și Wilson Moon, un nativ american, era, chiar și la sfârșitul anilor ’40, de negândit, cu atât mai puțin de acceptat.

Dar, cum ,,extraordinarul stă mereu la pândă’’, Victoria Nash își va lega definitiv viața de acest tânăr misterios, adolescenta supusă, constant subestimată și neglijată emoțional după pierderea mamei, va deveni o femeie puternică, artizana propriului destin și, de asemenea, cea care va duce mai departe renumele și moștenirea familiei Nash.

Din punctul meu de vedere, Shelley Read reușeste să creeze un personaj feminin memorabil, care, în memoria mea de cititor, s-a așezat, în cel mai firesc mod cu putință, alături de Kya Clark (Acolo unde cântă racii), Petronella Oortman (Miniaturista), Violet Speedwell (Un singur fir) și, inevitabil, Scarlett O’Hara.

Pentru că viața le spulberă, brusc și cu cruzime, șansa la fericire, strivite de împrejurări, toate aceste femei își încropesc o viață din ceea ce le rămâne – nu prea mult, de regulă – resursele interioare, sufletești, fiind cele care le salvează pe fiecare dintre ele; nu e nimic fățiș moralizator în acest roman, dar ideea că pe noi trebuie să ne construim înainte de toate, că doar prin noi ne putem salva este omniprezentă.

Torie Nash, cum este cunoscută de întreaga comunitate, se întoarce Victoria Nash, o femeie acum capabilă să-și identifice și să-și revendice rolul în propria familie și în lume.

Dincolo de personajul feminin magistral realizat, Shelley Read excelează, ca și Delia Owens, la descrierea cadrului natural: autoarea ne dezvăluie lumea naturală în toată impetuozitatea sa, dar și ceea ce este vulnerabil, fragil, efemer, pasajele descriptive fiind de o frumusețe amețitoare.

În cel mai greu moment al vieții sale, după ce cunoaște urâțenia și brutalitatea oamenilor, inclusiv a propriului frate, conștientă că nu va găsi sprijin în niciunul dintre ei, Victoria Nash caută refugiu în munți, găsind în natură frumusețea, înțelepciunea și forța ce o vor ajuta să meargă mai departe.

Că e la nivel micro sau macro, permanent, între eroină și natură, există un soi de comuniune înduioșătoare: de la râul care curge sub privirea sa, Victoria învață că trebuie să accepte pierderea și să își continue viața, piersicii din livada familiei o vor reapropia de tatăl ei și tot de la aceștia va învăța să își accepte rădăcinile, să își îmbrățișeze moștenirea; până și tânărul de care se îndrăgostește, cu al său trecut de nimeni cunoscut și nume doar pe jumătate uman, pare că aparține mai mult naturii decât lumii oamenilor.

Pentru că este, înainte de toate, a coming-of-age story, romanul atinge teme precum experiența primei iubiri și a maternității, dinamica relațiilor de familie, dar și alte teme, precum natura și, în mod subtil, rasismul.

Pentru mine, Viața ca un râu este o mărturie în plus a frumuseții și tăriei sufletului feminin, o lecție despre forța transformatoare a iubirii, cu alte cuvinte, o carte de citit, iubit și de dat mai departe.

Viața ca un râu de Shelley Read