„Geografia intimă a femeii” – Natalie Angier

Deloc ușor de citit, nu datorită grosimii (are peste 500 de pagini), nici din cauza limbajului, la îndemâna oricui, inclusiv a celor mai tineri cititori. Ci din pricină de subiect. Să recunoaștem, nu e tocmai ușor să citești despre ceva ce-ți aparține în totalitate, te definește ca femeie și te individualizează (implicit și ca femeie). Am început s-o citesc acum aproape o lună, între timp am mai citit alte câteva cărți; am lăsat-o, am reluat-o și tot așa, ca într-un dans care nu se vrea terminat nicicum. Rareori mi-e dat să citesc astfel o carte.

Autoarea nu este nici medic, nici biolog, ci jurnalist și scriitor de non-ficțiune. De aceea limbajul este foarte accesibil oricui este interesat de cum este alcătuit „aparatul reproducător” feminin. „Pe vremea mea”, adică atunci când studiam eu biologia în școală, era simplu: într-un an studiam botanica, în altul zoologia și în alții doi anatomia și fiziologia corpului uman, respectiv genetica. Țin minte și acum câtă bătaie de cap mi-au dat sistemul nervos și sistemul circulator (cred că aș putea desena și azi din memorie „marea” și „mica circulație”) și nu mă plâng de asta. Generațiile actuale au alt sistem de învățare, se bazează aproape exclusiv pe imagini, mai puțin pe înțelegerea procesului, la care se adaugă și modificarea programei de biologie, care împiedică profund formarea unei corecte imagini de ansamblu. De aceea, constat că marea majoritate a tinerilor de astăzi habar n-au ce se întâmplă în și cu corpul lor atunci când se modifică un parametru al dezvoltării sau când se trece într-o altă etapă de vârstă biologică. Și ne mai mirăm de unde debusolarea și altele asemenea.

Ce este cu adevărat remarcabil la demersul lui Natalie Angier este acribia! Rareori citești un studiu dedicat unui domeniu atât de bine delimitat, elaborat cu o finețe de detaliu demnă de marii pictori ai lumii. A studiat nu doar ani de zile tratate de specialitate, vechi istorii ale medicinei etc., ci a luat la rând și cam tot ce s-a scris despre femeie și corpul ei în literatură. De aici și umorul cu care descrie multe dintre inexactitățile vremurilor trecute, dar și actuale, umor cu care demontează multe dintre mituri și multe dintre abordările greșite ale unor boli sau simptome. Pledează pro sau contra cu fermitate, dar fără a devenit vulgară sau agresivă, iarăși un punct tare al cărții. Nu vi se vor înroși niciodată obrajii citind capitolele volumului, ci doar veți avea tendința de a vă studia și mai atent simptomele, reacțiile propriului organism și de a pune cap la cap propriile voastre manifestări.

«De asemenea, m-am săturat să mi se spună că nu trebuie ca feminismul meu să mă împiedice să văd „realitatea” și să accept „faptele”. M-am săturat de toate acestea deoarece iubesc latura animalică, iubesc biologia și corpul, în special corpul feminin. Iubesc ceea ce trupul aduce în dar creierului când creierul este deprimat și arogant. Dar multe dintre poveștile despre datul ereditar al femeii pe care le auzim frecvent sunt atât de sărăcite, incomplexe și inexacte, atât de străine de orice dovadă concretă, încât, pur și simplu, nu-mi par a fi deloc adevărate nici mie și, bănuiesc, nici multor altor femei care ignoră aproape total ceea ce știința are de spus în legătură cu ele.»

Des-compunerea întregii geografii intime a femeii, până în cele mai mici amănunte, cu evidențierea atât a anatomiei, dar și a fiziologiei, deci a modului cum funcționează acestea, este realizată de către autoare în nu mai puțin de 19 capitole, la care se adaugă și anexele și o bogată și atent selectată bibliografie. Cu alte cuvinte, aveți ce studia. Redau mai jos un mic fragment din capitolul dedicat sânilor, capitol în care sunt pomeniți mulți biologi, mai cu seamă Desmond Morris cu a sa „maimuță goală”.

«Eu afirm că sânii unei femei sunt precum crestele albe pe care le-a adăugat Burley. Sunt frumoși, emfatici, irezistibili. Dar ei sunt arbitrari și semnifică mult mai puțin decât credem. Aceasta este o concepție opusă celei îndeobște acceptate. Teoreticienii evoluționiști au propus multe explicații pentru existența sânilor, acordându-le, de regulă, o valoare simbolică sau funcțională, ca un semnal adresat bărbaților, semnal purtător de informații pe care aceștia trebuie să le știe despre o potențială pereche. Și cum am putea să nu acordăm sânilor un rol în procesul evoluției, când ei sunt aici, în fața noastră, implorându-ne să le spunem povestea. „Puține subiecte au făcut obiectul unor speculații mai îndrăznețe pornind de la atât de puține date precum originea și funcția fiziologică a sânilor femeii”, a scris biologul Caroline Pond. Poveștile despre sâni par adevărate și convingătoare, și este posibil ca toate să aibă un sâmbure de adevăr, deoarece acordăm semnificație oriunde și oricum alegem s-o facem; asta face parte dintre privilegiile ființei umane. După cum spunea actrița Helen Mirren în filmul O Lucky Man, toate religiile sunt la fel de adevărate.»

Se observă printre rânduri cultura generală solidă, vocația de jurnalist care o determină să rămână ancorată în realitate și cotidian, tenacitatea demnă de un adevărat cercetător, vocația de mamă devotată și de soție iubitoare. „Geografia intimă a femeii” este o carte pentru toți, și când spun „toți” am în vedere deopotrivă femeile și bărbații. Ea contribuie la o mai bună înțelegere a naturii umane, ceea ce, în final, va duce la relații interumane de calitate și net superioare celor de până acum. Înarmați-vă cu răbdare și cu niște ochelari buni, cu un atlas al corpului uman (aici e unul din punctele slabe ale cărții – lipsesc imaginile) și veți avea revelația propriei dimensiuni a corpului feminin.

Editura: Herald