Cronică de prof. Amalia Gabriela Șerbu

Decor cald, de interior. Telefonul roz, ceasul cu cuc, veioza discretă, obiecte ușor de recunoscut, dintr-o casă obișnuită, dintr-o familie cu o condiție socială medie. Luminile se aprind treptat, muzica ambientală completează atmosfera. Iluzia de real se creează pe neașteptate și viața scenică începe. Suntem la teatru!

Să recapitulăm starea de fapt. Henry Perkins, contabil, interpretat veridic de Ion Radu Burlan, întârzie să vină de la serviciu, timp în care soția sa, Jean (Gil), minunata actriță Clara Flores, este îngrijorată. Este ziua soțului și cei doi prieteni, soții Johnson, Vic (Dragoș Câmpan) și Betty (Nadiana Sălăgean), urmează să apară. Revenit acasă, Henry sună mai întâi la British Airways și face o rezervare „last minute” pentru Barcelon pentru două bilete doar dus (!), sună la o firmă de taxi, a cărei denumire – „Fast & Furious” – este perfect asezonată pseudodramei consumată alert, apoi îi explică soției motivul întârzierii: pe drumul obișnuit spre casă, a luat din greșeală, din metrou, o altă servietă, în care descoperă o sumă enormă de bani, în locul obiectelor personale (mănușile, fularul, agenda, sandviciul cu brânză și curry neatins…). Se oprește la „Ciocanul lui Thor”, un bar de gay, și numără banii, nici mai mult nici mai puțin de 735.000 de lire sterline. Pentru că realizează că această sumă este obținută ilegal, decide să fugă; altfel, nu ar fi prea greu de găsit, din cauza documentelor personale din servieta proprie. Între timp, apare Davenport, recunoscut de Henry din pubul unde fusese, venit să-l ia la întrebări despre proastele moravuri ale celui care frecventa un astfel de local și dispus la a primi el însuși mită – rațiunea pentru care îl și urmărise pe contabil.

            Intriga tipică pentru o comedie generează alte și alte soluții spontane de a prezenta povestea. Prietenii devin, într-unul dintre scenarii, cumnații veniți din Australia. Dl Perkins însuși este prezentat ca fiind fratele său, tot din Australia, după ce-și face apariția sergentul Slater, aterizat cu o veste șocantă: trupul dlui Perkins a fost identificat în Tamisa, cu două gloanțe în ceafă, legat la mâini și la picioare, iar identificarea sa a fost posibilă datorită (sau din cauza) servietei. De aceea, soția sau un apropiat trebuie să meargă la morgă, să-l recunoască, ceea ce se amână sine diae. Viceversa!

            Prietenii, sora pregătită și ea să plece în Barcelona, pentru care fusese chemat – pare-se – taxiul, taximetristul, apariția inopinată – deus ex machina!- a celui care își revendică banii pe marfa de contrabandă pe care-o deține – un pieton identificat rapid ca cel care amenință la telefon și este în căutarea unei „SAVIETA”, apoi lovit și bătut (agresorul agresat), anihilat temporar, toate acestea se încadrează în construcția tipică a unei comedii savuroase. Finalul este și el unul tipic. Cine nu vrea, în fond, să fugă definitiv într-o țară a promisiunilor, cu o identitate schimbată și cu o sumă considerabilă de bani?!

            Se recunosc în derularea subiectului comic toate acele modalități de obținere a comicului de situație. Coincidența și confuzia (care declanșează acțiunea), quiproquoul, cuplul comic, personajul „deus ex machina”, răsturnările de situație, amânarea și suspansul, complicarea conflictului rostogolit continuu. Efectul de adâncime dat de repetarea „istoriei” în diferite variante, tot mai confuze, este pe deplin gustat de public. Personajul îmbracă diferite măști: contabilul mediocru – funcționarul; sergentul – detectiv de investigații criminale, adică justițiarul; prietenii petrecăreți; soția mediocră, fidelă unui soț mediocru, preferat în ipostaza de „băleguță”; detectivul șarlatan; traficantul; taximetristul descurcăreț. Dar, ca în orice comedie, personajele au mai multe fețe și se identifică în dorința de a profita de oportunitatea nesperată de a-și reseta viața. Cel mai bine o formulează Betty Johnson – contabilul care găsește o servietă, are bani, este urmărit, vrea să plece definitiv în Barcelona – „adică soțul tău!” Ea însăși se oferă a-i lua locul soției deloc obișnuite cu schimbările, deci cu ceea ce nu poate controla. O soție care ar prefera să rămână cu soțul părăsit – Vic și cu pisica „Păsărica”, decât să devină dna Sulamingos.

Dincolo de soluțiile comicului de limbaj destul de facile, fără să fie triviale, comedia menține viu interesul publicului, proiectat în mijlocul unei încurcături, dacă nu menite a – l îmbogăți, măcar suficiente pentru a-i arăta o altă latură a vieții: aceea a imprevizibilului revelat printr-o banală servietă, într-un banal drum spre casă, într-o banală zi din viața unui cuplu, cu rutine derulate cu precizie de ceas … cu cuc!

prof. Amalia Gabriela Șerbu

FUNNY MONEY – Teatrul „Toma Caragiu” Ploiești

de Ray Cooney

Traducerea: Ioan Coman

Regia: Ioan Coman

Scenografia: Ionut Vișan

Ilustrația muzicală: Dragoș Câmpan

Light design: Cristian Simon

Cu: Ion Radu Burlan (Henry Perkins), Clara Flores (Jean Perkins), Dragos Campan (Vic Johnson), Nadiana Salagean(Betty Johnson), Paul Chiributa (Slater), Karl Baker (Davenport), Alin Teglas (Bill), Iuliu Galea (Un pieton)

Share.

About Author

Avatar photo

Comments are closed.

Descoperă mai multe la Recenzii, interviuri și evenimente culturale ISSN 2501-9783 ISSN-L 2501-9783

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura