Alesul
Conversaţii cu… Mircea Cărtărescu
Marta Petreu: Mi s‑a părut că în Jurnalul tău ai două preocupări mari: de problema scrisului tău, de inspiraţia şi forţa de‑a scrie, şi, în al doilea rînd, de receptarea cărţilor tale. Mai eşti şi acum preocupat de felul cum sînt receptate cărţile tale? Sau ai reuşit să pui problema receptării în paranteze şi te bucuri pur şi simplu de întîmplările bune pe care ţi le aduce viaţa?
Mircea Cărtărescu: Nu prea cred că mai există receptare critică. În orice caz, nu cred că mai are semnificaţia de acum un deceniu sau două. Mă întristau altădată, într‑adevăr, reaua‑credinţă a criticilor, campaniile unor reviste împotriva scrierilor mele. La ce au folosit, pînă la urmă, zecile de cronici distrugătoare la o carte ca Orbitor? Dac‑aş fi depins de criticii autohtoni, pînă acum aş fi fost mîncat de viu şi nu s‑ar mai pune problema să reprezint literatura română sau mai ştiu eu ce în străinătate. Cu atît mai mult îi apreciez pe puţinii critici care‑şi mai respectă arta sau meseria la noi. Astăzi sînt într‑adevăr senin, poate prea senin, în privinţa primirii cărţilor mele. Mă bucur de faptul că scriu în continuare din toate puterile mele şi că am proiecte pentru un deceniu de‑acum înainte. […]
M.P.: În Orbitor, de asemenea, pendulezi de la propriul tău corp la universul însuşi. Din nou, cu o viziune de mistic. Vorbeşte‑mi despre romanul tău şi despre cum l‑ai scris.
M.C.: Ei, Marta, am făcut‑o de‑atîtea ori că m‑am plictisit şi eu, şi i‑am plictisit şi pe ceilalţi. Orbitor nu e un roman, în primul rînd. El e doar vîndut ca roman. Eu îi spun simplu o carte. Nu ştiu cum pendulez în el, şi nici criticii nu s‑au priceput pînă acum să‑mi explice. Îmi sînt foarte dragi însă cei care l‑au citit pînă la capăt. E o performanţă, vreau să cred că şi o bucurie. După efortul ăsta cred că ar trebui să primească diplome de cititori avansaţi.
M.P.: S‑a scris mult despre cărţile tale. Eşti mulţumit de ceea ce s‑a scris, s‑a apropiat vreun critic (care?) de ceea ce crezi tu că sînt cărţile tale? Ce crezi despre critica literară, astăzi, cînd sînt foarte multe reviste (aproape fiecare oraş are una), iar meseria de comentator de carte pare a fi devenit cea mai la îndemînă?
M.C.: Ce scriitor a fost vreodată mulţumit de ce s‑a scris despre cărţile lui? E şi firesc, critica descrie cartea ta pe dinafară, pe cînd tu o ştii pe dinăuntru. Dar şi ce uimire cînd un critic se strecoară între zidurile ei şi‑ncepe să ţi‑o înfăţişeze aşa cum n‑ai putea s‑o faci nici tu însuţi! Critica trece azi printr‑un şoc, mai violent decît cel pe care‑l resimte literatura. Căci, dacă în general se crede că omul nu poate trăi fără poveşti şi poeme, nimeni n‑a spus că îi e la fel de necesară critica literară. Critica e în real pericol de dispariţie astăzi, din cauza crizei presei scrise (oricîte fiţuici literare s‑ar mai oploşi prin tîrguri provinciale, unde fac mai mult rău decît bine) şi mai ales din cauza tendinţei către dizolvarea oricărei autorităţi, fie ea profesională, intelectuală, morală etc.
****
Marta Petreu este scriitor şi profesor. Face parte din gruparea literară „Echinox”; e membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este profesor de istoria filosofiei româneşti la Universitatea „Babeş‑Bolyai” şi redactor‑şef al revistei Apostrof, mensual editat de Uniunea Scriitorilor din România. Doctor în filosofie al Universităţii din Bucureşti. A debutat editorial în 1981, cu volumul de poeme Aduceţi verbele. Alte volume de poezie: Dimineaţa tinerelor doamne (1983); Loc psihic (1991); Poeme neruşinate (1993); Cartea mîniei (1997); Apocalipsa după Marta (1999); Falanga (2001); Scara lui Iacob (2006); Asta nu este viaţa mea (2014). Ca eseist şi istoric al filosofiei româneşti, a publicat volume precum: Teze neterminate (1991); Jocurile manierismului logic (1995); Un trecut deocheat sau „Schimbarea la faţă a României” (1999); Ionescu în ţara tatălui (2001); Filosofia lui Caragiale (2003); Filosofii paralele (2005); Despre bolile filosofilor. Cioran (2008); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian (2009). A publicat, sub titlul Conversaţii cu… (2004 şi 2006), două volume de interviuri cu personalităţi ale vieţii intelectuale româneşti. A gîndit şi alcătuit mai multe volume tematice de confesiuni. A prefaţat şi îngrijit ediţii de carte de filosofie şi de literatură (Nae Ionescu, Bucur Ţincu, Constantin Rădulescu‑Motru, Radu Stanca, D.D. Roşca, Alexandru Vona ş.a.). În 2011, Editura Polirom a iniţiat seria de autor „Marta Petreu”, în care au apărut pînă în prezent: romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului (Premiul „Cartea Anului 2011” acordat de România literară şi Fundaţia Anonimul; Premiul pentru cea mai bună carte de ficţiune a anului 2011, decernat la Gala Industriei de Carte din România; laureat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry, 2012; reeditat în colecţia Top 10+, 2019); Apocalipsa după Marta (integrală a poeziei editate pînă în 2011); Cioran sau un trecut deocheat; De la Junimea la Noica. Studii de cultură românească; Filosofia lui Caragiale; O zi din viaţa mea fără durere; Ionescu în ţara tatălui; Jocurile manierismului logic; Filosofii paralele; Biblioteci în aer liber; Asta nu este viaţa mea (poezie); Diavolul şi ucenicul său: Nae Ionescu – Mihail Sebastian. În colecţia „Eseuri şi confesiuni” a Editurii Polirom au apărut volumele Generaţia ’27 între Holocaust şi Gulag. Mircea Eliade şi Klaus Mann despre generaţia tînără (2016) şi Despre bolile filosofilor. Cioran (2017). În 2017 publică, tot la Editura Polirom, romanul Supa de la miezul nopţii (Premiul PEN România, 2018).
Pentru cărţile ei, Marta Petreu a primit numeroase premii naţionale şi internaţionale. Mai multe volume ale sale (poezie, romanul Acasă, pe Cîmpia Armaghedonului, studii asupra culturii româneşti) au fost traduse şi publicate în Franţa, S.U.A., Italia, Ungaria, Serbia, Spania, Elveţia.
