Despre pandemie ca (un) semnal de alarmă

„What began as a worldwide health crisis has become part of the global crisis for democracy,” Michael J. Abramowitz, președintele Freedom House, USA

Anul acesta, la Editura Polirom, a apărut traducerea cărții The Wake-Up Call: Why the Pandemic Has Exposed the Weakness of the West, and How to Fix It scrisă de Adrian Wooldridge și John Micklethwait.

Adrian Wooldridge este editorialist la The Economist, de formaţie istoric, cu studii şi doctorat la Oxford. Este autor şi coautor al mai multor cărţi, între care Capitalism in America: An Economic History of the United States (împreună cu Alan Greenspan, 2019).

John Micklethwait, jurnalist britanic, a fost multă vreme redactor-şef la The Economist, iar în prezent este redactor-şef la Bloomberg News. A publicat mai multe cărţi împreună cu Adrian Wooldridge, între care The Right Nation: Conservative Power in America (2005), God Is Back: How the Global Revival of Faith Is Changing the World (2010) şi The Fourth Revolution: The Global Race to Reinvent the State (2015) – Nota editorului

Acest tandem este recunoscut drept unul mai mult decât reușit, unii critici îl consideră chiar sclipitor (vezi la Niall Ferguson).

Publicată în timp record, Semnalul de alarmă. De ce pandemia a scos la iveală slăbiciunea vestului și care ar fi remediile vine ca răspuns la întrebări extrem de populare: este pandemia un test pentru democrație? poate fi pandemia un barometru pentru ea? Spre ce ne vom orienta: democrație sau autocrație? (Atena democratică a făcut loc Spartei militariste după o ciumă îngrozitoare) De ce unele guverne au făcut față, iar altele au generat dezastre și… ce urmează? Așa cum ne informează autorii înșiși,

scopul acestei scurte cărți e să explice de ce guvernarea este importantă, mai ales pentru promovarea libertății și a democrației, iar mesajul cărții de față este că Occidentul are nevoie să crească calitatea, nu cantitatea guvernării. Prin cantitate să se înțeleagă nivelul birocrației.

Pandemia de covid-19 a actualizat două dintre nevoile fundamentale ale cetățenilor: cea de securitate și cea de libertate. Pandemia a generat frică, probabil acesta este motivul pentru care autorii își încep lucrarea cu un citat de Thomas Hobbes: mama a născut gemeni, pe mine și frica. Responsabilitatea guvernelor era să asigure o variantă de compromis care să mai atenueze din frica cetățeanului, să traseze o linie mediană între valorile democratice și interesele de sănătate publică, o concesie făcută funcție de necesitățile individuale și cele naționale. Există doi indicatori ai democrației care intră în conflict evident cu măsurile anti Covid-19, libertatea de mișcare și a contactului fizic – politica #staiacasă. Aceste măsuri sunt legitimate dacă sunt proporționale amenințării și nediscriminatorii, deci nu ar fi trebuit să fie o problemă. Totuși lucrurile au luat-o razna…

Răspunsul la orice criză este determinat de doi factori: cum este ea privită și timpul de reacție. Iar acestea, depind în primul rând de management. Sunt state democratice care au făcut față pandemiei, sunt state autocratice care nu au făcut față pandemiei. Cauza eșecului trebuie căutată în altă parte și acest lucru este ceea ce încearcă să demonstreze autorii. Semnalul de alarmă se împarte în câteva capitole: despre ascensiunea și declinul Occidentului, Statul supraîmpovărat, testul Covid, simptome morbide, ce ar face Bill Lincoln și Concluzii.

În prima parte a cărții se recurge la o introducere sumară în evoluția politicilor de stat: Hobbes, William Gladstone, John Stuart Mill și soții Webb. John Micklethwait și Adrian Woodridge aleg pentru o mai bună înțelegere a situației Alegoria, fresca lui Ambrogio Lorenzetti datată la 1339,

în partea bună de guvernare, prăvăliile sunt deschise, constructorii sunt la muncă, oamenii dansează, iar Justiția este o femeie frumoasă, îndrumată de Dumnezeu. Întoarceți-vă ochii ca să o priviți, îi imploră inscripția dedesubt pe membrii consiliului (…) când privești partea cu proasta guvernare. Aici fresca este mult mai deteriorată, dar imaginea e încă clară: Justiția e legată la picioarele Tiranului, sub privirile reprezentărilor Cruzimii, Trădării, Înșelăciunii, Furiei, Discordiei și Războiului.

Autorii discută incompetența crasă a lui Donald Trump în USA și a lui Boris Johnson în U.K. Și vorbesc mult despre succesul Singapore. Analizând eșecul guvernelor vin și cu soluții instant prin generarea unui lider ipotetic încropit din personalitățile lui William Gladstone și Abraham Lincoln. În democrație existența unui lider vizionar este insuficientă. Dacă totul se reduce la lider, deja nu mai vorbim despre democrație.

Să fim serioși, democrația ca mod de guvernare nu a fost aleasă drept soluție optimă, nimeni nu-și cedează puterea din empatie! (În lucrare se amintește că Platon în Republica nu era tocmai încântat de această formă de guvernare, chiar dacă motivul lui Platon era altul decât cel invocat aici) Democrația s-a întâmplat ca o consecință a unor acțiuni, pentru că istoria întotdeauna se raportează la eveniment. Iar pandemia de Covid-19 a pus în discuție corectitudinea alegerilor anterioare ale Occidentului.

Deși am adormit de patru ori citind-o, Semnalul de alarmă nu este o carte de ignorat. Ea demonstrează că de fapt pandemia a scos în evidență lucrurile deja putrede, dar soluția propusă de autori îmi pare nesatisfăcătoare. Nici una dintre posibilitățile oferite nu vizează educația societății. Atât timp cât masele vor fi purtate pe apele tulburi ale populismului, atât timp cât va lipsi discernământul și capacitatea de a gândi în termeni de context, logică, argument, și nu doar în parametri emoționali, vom genera liderii pe care îi avem. Democrația nu poate funcționa corect într-o societate îndobitocită de media și rețele de socializare, pentru că un astfel de tip de societate va putea să genereze un lider bun doar din pură întâmplare. Acest fapt este omis în ceea ce consideră Anne Applebaum un program clar pentru viitor.

Semnalul de alarmă. De ce pandemia a scos la iveală slăbiciunea Vestului și care ar fi remediile de John Micklewait, Adrian Wooldridge