„Lecția a șaptea. La cap
un dampf ușor iese pe ușile trenului pocnesc
ca niște flippere cu grijă-mi extrag
membrele fine din fiarele banchetei ca din cortul vacanței
înainte de răsărit oamenii muncii
se întorc pe meleagurile natale respiră
aerul tare și rece se îmbrâncesc aruncă
spre stivele albe spre betoanele sparte
uitate de edilii orașului recipientele spumă
de drojdie turț țuică eau-de-vie tzouika se înfășoară
în fîșurile largi în pufoaicele găurite (…)”
(Regele dimineții – Poeme alese de Radu Vancu, Alexandru Mușina, Editura Cartier 2016)
