„Salonul cu morții era un fel de bazar, în care moșicul adunase atâtea lucruri, încât cu greu puteam să bănuiesc ascunzișurile, normale în orice casă de om. De pildă, n-avea niciun dulap în perete! Ceea ce era de neînțeles. Cine a mai pomenit casă fără dulap îngropat?! Oricine are măcar unul pentru mirodenii și unul pentru hârtii. Iar în fiecare dintre ele sunt măcar vreo câteva sertare camuflate, chichițe cu buton, policioare cu pliuri și câte altele, în care lumea își ține banii și bijuteriile, mai abitir decât în cufere sau în sertare de masă. Numai moșicul n-avea niciun fel de astfel de dulap. Numai rafturi la vedere și sertare de masă, câteva cufere, și acelea descuiate, ca și cum n-ar fi avut nimic de ascuns.”
(Doina Ruști, Mâța Vinerii, Editura Polirom, 2017)
