„De la micul spital, organizat la începutul ostilităților, se ajunsese la un lazaret de o cu totul altă dimensiune, ceea ce indică atât amploarea epidemiei, cât mai ales importanța implicării principesei Maria. Suferințele întâlnite, efectele teribile ale bolii, numărul mare al celor afectați, precum și efortul organizării practice a asistenței medicale pe linia Dunării o transformaseră. Poate cel mai mult a contat asumarea responsabilității și implicarea nemijlocită. Constatarea depășirii propriilor limite, capacitatea de adaptare și rezistență, în primul rând psihică și apoi fizică, o uimesc, dar în același timp o încântă, deoarece i-au arătat că este pe deplin capabilă să-și asume un rol activ, nu doar unul decorativ, de reprezentare. Primul pas spre destinul regal, așa cum îl va înțelege ea toată viața, fusese făcut acum, în 1913, și nu în 1893.”
(Alin Ciupală, Bătălia lor. Femeile din România în Primul Război Mondial, Editura Polirom 2017)
