„Pentru a obține o teorie psihologică care să spună ceva despre relația dintre teorie și dovadă, avem nevoie cel puțin de una care să reproducă «intern» obișnuitele «justificări» publice ale afirmațiilor de circumstanță și ale altor afirmații. Cu alte cuvinte, avem nevoie de entități mentale care să suporte aceleași relații una cu cealaltă și cu afirmațiile publice, așa cum au premisele și concluziile în discursuri, cum au mărturiile martorilor în tribunale și așa mai departe. Însă de fiecare dată când e propusă o teorie psihologică ce răspunde acestei nevoi, este probabil să auzim strigătul «regres infinit».”
(Filosofie și oglinda naturii/ Richard Rorty/ Traducere de Alexandru Racu, Anca-Eliza Simitopol, Marius-Bogdan Tudor/ Editura Tact 2014)
