„De la unșpe încolo nici nu mai trebuia să mă uit la ceas, ajungea să mă uit la Marian și imediat știam cât e ceasul. După unșpe Marian era totdeauna făcut praștie, în privința asta puteai să te bizui pe el. Începea să rânjească de-a-n boulea, fața îi era roșie ca steagul sovietic, se clătina ca plopul-n vânt când fugea la toaletă, cu voma-n gât. Dar, în rest, nu-ți dădeai seama că a băut, omul ăsta putea să bea cisterne întregi! Cisterne! Când mă gândesc numai la cât coniac își turna în cafea dimineața, le băga ca pe apă.”
(Jan Cornelius, Eu, Dracula și John Lennon, Editura Humanitas, 2017)
