Cu mâinile legate de Adrian Onciu

Genul mystery&thriller are succes de piață peste tot, în țară sau în afară. Dar acest lucru este valabil pentru autori străini, care au parte de o promovare imensă. Având în vedere statisticile privitoare la vânzarea de carte, în general, la noi, ar părea că Editura TREI a făcut un pariu riscant când a decis să publice romanul Cu mâinile legate semnat de Adrian Onciu, un scriitor român, iar nu, să zicem, Stieg Larsson, cu care totuși ar putea fi fi comparat. Cu toate acestea, există șansa unei surprize extrem de plăcute pentru oricine își va acorda șansa de a petrece un weekend în compania personajelor lui Adrian Onciu. Satisfacția ar fi la fel de mare ca atunci când ar viziona un serial maraton de pe Netflix. Doar că privitul la televizor e ceva facil, la îndemâna oricui, pe când, cititul cărților are multe beneficii și îl transformă pe cititor într-o persoană mai cultivată și chiar mai privilegiată, căci are posibilitatea, între altele, să-și creeze, în imaginație, propriul lui film.

Dragoș Zaharia este un actor semi-ratat, care, datorită emisiunii „Roata norocului”, a cărei gazdă este de patru ani, se bucură de o oarecare notorietate, în Bucureștiul consumator de vedete. După ce aniversează 80 de ediții ale emisiunii, este concediat din cauza ratingului scăzut. O ieșire violentă față de producătorul showlui îi ratează orice șansă de a mai fi angajat la o altă televiziune. Este începutul unei perioade grele, plină de lipsuri de tot felul, în care atitudinea mereu iritată și neînțelegătoare a soției lui, Daria, îi accentuează frustrările și neîncrederea în sine. Toată această situație îl face vulnerabil în fața Vandei Roca, o femeie frumoasă, puternică și plină de succes, care îi oferă un loc de muncă. Atunci când are impresia că lucrurile încep să i se așeze, că destinul îi este favorabil și că o poveste de dragoste pasională dă semne că se profilează, viața lui Dragoș Zaharia ia o turnură dramatică. Este suspectat de crimă, devine subiectul preferat al știrilor și al emisiunilor de cancan, tensiunile din familie cresc, totul pare să comploteze împotriva lui.

Senzația pe care cititorul o are pe parcursul lecturii este că se află în fața unei întâmplări ieșită din comun, ce-i drept, dar realistă întru totul. Viața de cuplu banalizată odată cu trecerea anilor, sentimentele părintești umbrite de teamă, derapajele partenerilor și cicăleala soției se amestecă în mod foarte firesc și credibil cu fascinația erotică în fața noului camuflat în lux, cu frivolitatea sau consecințele unor fapte hedoniste egoiste. De asemenea, specificul meseriei de jurnalist sau a celei de actor este amestecat cu iluziile vedetismului, apoi, gesturile disperate ale bogaților, care duc până la crimă, cu campania cinică a unei mass media lipsită de respect față de sentimentele și viața privată a celor implicați în știrile relatate, la fel cum, activitatea genială și riscantă a unui hacker se îmbină cu incompetența sau neimplicarea autorităților. Toate acestea sunt prinse într-o pastă literară din care răzbate prospețimea și ușurința cu care pare că Adrian Onciu scrie.

Fiecare personaj este construit cu o atenție aparte, indiferent că e vorba de Dragoș Zaharia, protagonistul romanului, sau de altele, pasagere, cum ar fi două figuri absolut fascinante prin ridicolul lor, prezente în cadrul unei emisiuni TV, unde comentează știri și oameni, bezmetic și iresponsabil, dar cu aerul unor bovine solemne,ținând isonul realizatorului showlui, totul contribuind la ilustrarea unei bucăți din realitatea societății românești de astăzi, atât de cunoscută și de demnă de dispreț. Sau, un alt personaj pasager, grădinarul milionarului Roca, personaj care nu are altă treabă în carte decât aceea de a anunța prezența a două cadavre în casa familiei pentru care lucrează. Și totuși, autorul insistă asupra fiecăruia cu aceeași preocupare pe care un artist plastic ar acorda-o detaliilor unei picturi, știind că frumusețea lucrării stă în orice pată de umbră și lumină sau, oricum, în fiecare tușă aparent nesemnificativă, și nu doar în evidențierea centrului de interes.

Adrian Onciu este un scriitor talentat, calitate care se remarcă nu numai din grija cu care își creionează personajele și le poartă prin lumea pe care el a plăsmuit-o, ci și din preocuparea pentru descrierea elementelor ce țin de fiecare secvență narativă, cât și din cursivitatea dinamică a poveștii, de la un capăt, la celălalt.

Ritmul povestirii este potolit, la început, pentru a crește gradual, din ce în ce mai mult, iar când datele par că se așază și lasă iluzia cititorului că a prins ideea, că știe care ar fi soluția enigmei, totul se complică în așa măsură încât curiozitatea este incitată la maxim. Lectura se face cu sufletul la gură și doar numărul mare de pagini (511) îl obligă pe cititor să ia o pauză, la un moment dat.

Romanul lui Adrian Onciu este despre normalitate și despre cum împlinirea unor fantezii intime vinovate ar putea să aibă urmări fatale. Ceea ce nu înseamnă că e o poveste moralizatoare, ci una suficient de bine ticluită încât să cucerească de la prima pagină și să captiveze până la ultima pagină.

Cu mâinile legate de Adrian Onciu