Spre sfârșitul lunii octombrie va începe un nou turneu național dedicat muzicii noi românești. De această dată este vorba de o serie de recitaluri camerale pentru promovarea compact-discului ,DINU LIPATTI-COMPOZITORUL, înregistrări în premieră, care îi are ca soliști pe violonista Diana Jipa și pe pianistul Ștefan Doniga. Turneul se va desfășura în perioada 29 octombrie-6 noiembrie și va curpinde recitaluri cu piesele de pe CD susținute de cei doi artiști, în 6 orașe din România, astfel: Brăila (29 octombrie), Giurgiu (30 octombrie), București (1 noiembrie, la Sala de Festivități a Școlii de Artă ,,Iosif Sava”), Focșani (2 noiembrie), Cluj (4 noiembrie) și Satu Mare (6 noiembrie).
Proiectul se înscrie în contextul dezvoltării deosebite din ultimii ani a cercetării în domeniul creației și biografiei lui Dinu Lipatti și a interesului tot mai amplu manifestat către această prea puțin cunoscută personalitate, din postura de compozitor. Compact-discul cuprinde integral lucrări semnate de Dinu Lipatti pentru vioară solo, pian solo, dar și pentru vioară și pian, materiale muzicale de înaltă calitatea artistică și tehnică, majoritatea fiind înregistrări în premieră. În același timp, pentru a facilita cunoașterea compozitorului Dinu Lipatti și educarea publicului tânăr în direcția muzicii lui, CD-ul va fi multiplicat în 500 de bucăți și distribuit în licee, școli de muzică, centre culturale din România și străinătate, case de cultură și biblioteci publice.
Nu se putea să nu stau de vorbă cu Ștefan Doniga, din cel puțin două motive: e gălățean (căci și eu tot de acolo vin), dar este și un tânăr extrem de bine pregătit, genul de om care și-a șlefuit talentul în ani de muncă continuă. Vă invit să-l citiți și să-l ascultați în cel puțin unul dintre concertele din acest turneu.
Dinu Lipatti este și nu este un compozitor cunoscut la el acasă. Am sau nu am dreptate?
Aş spune că este cunoscut faptul că Lipatti a fost ŞI compozitor. Se ştie această informație, însă conținutul ei şi anume creațiile în sine ale lui Lipatti sunt aproape necunoscute de publicul larg. În ,,cercurile profesioniste” se ştiu şi se cântă rar câteva dintre lucrările sale, dar atât. Aşadar, se poate spune că Lipatti este un artist faimos, dar și un compozitor inedit. Şi nu numai la el acasă. Aici, în țara lui, ar trebui, e drept, să fie cel mai cântat, dar situația este aceeași pretutindeni: compozitorul Lipatti este ,,în curs” de descoperire.
Anul acesta s-au înregistrat mai multe premiere din punctul de vedere al descoperirii unor partituri considerate pierdute și-mi vine în minte doar cea care-i aparține lui Gabriel Bebeșelea. Dvs. ați ales să înregistrați în premieră piese muzicale scrise de Lipatti. Cum ați ajuns la această idee?
Cred că a avea o astfel de idee, de intenție de ,,restitutio”, nu este un merit, ci o datorie pentru orice profesionist, în orice domeniu, mai cu seamă în cultură şi cu atât mai mult când e vorba de o valoare a țării tale. Readucerea în atenția publicului, începând cu anul trecut, a acelor două partituri enesciene de către dirijorul Gabriel Bebeşelea, este un fapt de uriaşă importanță şi un act de mare responsabilitate, pentru care îi port o deosebită admirație. Imprimările pe care le-am realizat împreună cu Diana Jipa sunt, pe aceeaşi axă a importanței documentare şi artistice, rezultatul unei intenții similare: de a reconstitui cât mai bine, mai către întreg, imaginea unui uriaş creator pe care încă nu îl cunoaștem, nu îl asimilăm la dreapta lui valoare, de a arăta fațete inedite ale unei personalități care a dus numele culturii noastre la cel mai de sus nivel cu putință.
O serie de spectacole, dintre care doar unul în București și nici acela într-o sală mare cum e cea a Ateneului Român. Cum ați ajuns la stabilirea coordonatelor turneului de promovare și de ce tocmai aceste orașe și nu altele cele în care veți cânta?
Concertele realizate în țară și în Bucureşti, în această serie de 6 evenimente, au, pentru moment, rolul de prezentare a discului, de anunțare a apariției sale. Aceste concerte sunt incluse în planul proiectului susținut de Administrația Fondului Cultural Național – co-finanțator al acestuia – şi sunt oferite mai ales publicului tânăr – elevi ai școlilor si liceelor de muzică din oraşele în care vom cânta. Sunt parteneriate încheiate cu instituții de învățământ şi de cultură care au răspuns pozitiv propunerilor noastre. Este, de fapt, o subliniere a rolului educativ pe care îl conferim acestui proiect: cele 500 de discuri realizate prin această co-finanțare se adresează, cu precădere, acestor copii. Concertul de lansare propriu-zisă a discului va avea loc cu siguranță în Bucureşti, însă este programat mai târziu, după finalizarea proiectului, şi va avea o însemnătate aparte, cu o foarte strânsă legătură cu viața, destinul și personalitatea lui Dinu Lipatti. Rezervăm publicului, încă, această surpriză.
În cadrul turneului o veți avea alături pe violonista Diana Jipa. Cum s-a sudat duo-ul și cum ați ajuns la ideea că ea este ce mai bună opțiune pentru acest turneu?
A evolua lângă un artist precum violonista Diana Jipa este un privilegiu. Talentul educat, rigoarea perfecționistă şi salubritatea instinctului său muzical inteligent condus nu îmi dau dreptul nicio clipă să spun că am considerat-o drept o opțiune pentru această colaborare ci, dimpotrivă, că mă simt onorat pentru faptul că am realizat-o împreună. Ca artişti, ne cunoaştem de peste 10 ani, iar colaborarea a intervenit oarecum firesc, apropiindu-ne modul de a înțelege muzica şi de a ne bucura de ea. Îmi amintesc multe momente în care ne întâlneam, între orele de studiu, şi cântam de plăcere, mai ales Prokofiev, fără nicio finalitate precisă, din simpla bucurie de a face muzică. Ideea de a realiza programe coerente a venit astfel de la sine, şi odată pornită, s-a dovedit a fi deosebit de viabilă: avem, în mai puțin de 14 luni de colaborare scenică, aproape 40 de recitaluri și concerte împreună.
Care este piesa dvs preferată scrisă de Dinu Lipatti?
Nu pot avea o favorită. Sunt bijuterii uluitoare, intrând în universul lor îți pare de necrezut că un tânăr (căci Lipatti a fost, din păcate, doar tânăr) copil, adolescent sau în pragul maturității, a fost capabil de așa ceva. A alege o favorită ar fi un act de nedreptate pentru frumusețea incredibilă ce răzbate din fiecare pagină pe care a scris-o.
Cât de cunoscut/cântat mai este astăzi Lipatti compozitorul, la noi sau în lumea largă?
Sunt personalități admirabile care îşi dedică mare parte din activitatea lor readucerii lui Dinu Lipatti acolo unde îi este locul: în prim-planul culturii româneşti și, de aici, la nivel mondial. Profesorul Grigore Bărgăuanu, distinşii pianişti Viniciu Moroianu, Luiza Borac sau Matei Varga, editorul Matei Bănică, neobositul creator de evenimente culturale – doamna Alice Barb, redactorii Monica Isăcescu şi Ştefan Costache de la Radio România Muzical si mulți alții pun umărul la această înfăptuire. Grație lor Lipatti reînvie şi lor li se vor alătura, sunt convins, încetul cu încetul, mulți alții, aşa cum am fost și noi – vrăjiți de miracolul acestui geniu.
Este recunoscută genialitatea pianistului Lipatti, dar ce puteți să ne spuneți de compozitorul Lipatti?
Intrând în contact cu partiturile sale, spun cu convingere că personalitatea compozitorului este cel puțin pe măsura celei a interpretului. Iar interpretul, o știe o lume întreagă, a fost uriaş. Dacă destinul, inexplicabil de generos şi de hain deopotrivă, i-ar mai fi îngăduit câteva decenii de viață, am fi avut un alt creator de anvergura lui Enescu, un Hindemith, Respighi sau Britten român cu care ne-am fi mândrit fără efortul acestor dificile reconstituiri.
Când v-ați întâlnit prima oară cu muzica lui Lipatti și ce vă determină să-i cântați și astăzi muzica?
Cu muzica lui Lipatti m-am întâlnit fără prea multă convingere, în şcoală, unde se cânta Sonatina pentru mâna stângă. Se ştia că fusese ŞI compozitor însă această latură a personalității sale era privită cu condescendență. Enormă eroare, izvorâtă din disconfortul de a pătrunde partituri impecabil construite, ca niște fortărețe ce ascund înăuntru miracole. Am început să îl cânt asumându-mi, fără prea multă convingere, includerea sa în repertoriul recitalurilor mele pentru a mai diversifica putin capitolul ,,muzică românească”. Astfel, o partitură a dus către alta iar păcatul prejudecății mi-a fost cu blândețe şi generozitate dovedit şi absolvit de acest ,,spirit de cea mai pură substanță”.
Undeva, acolo, în public, s-ar putea să existe un „sceptic de serviciu”. Care dintre piesele de pe CD credeți că l-ar cuceri definitiv?
În privința lui Lipatti compozitorul, după cum am spus deja, din păcate cu toții am fost sau încă mai suntem sceptici. Si iarăși, cum am spus, nu cred că pot fi preferințe între partiturile sale. Sunt atât de bine şlefuite, atât de bogate, încât cu greu aş putea alege un ,,hit”. Cheia în a pătrunde bucuria scrierilor lui Lipatti este a lăsa deoparte prejudecățile şi de a fi deschis către o perspectivă modernă, proaspătă, vie asupra limbajului sonor. Este ceea ce i-a revelat lumii pe Stravinski, pe Berg, pe Bartok şi câți alții. Şi ar fi păcat, ca de nepermis de multe alte ori, să ne învețe străinii cum să o facem. Cred că ar trebui să învățăm din exemplele felurilor în care am fost obligați de o lume întreagă să îi apreciem pe Brâncuşi, Tristan Tzara, Eugen Ionesco, şi să ajungem să credem în faptul că modernitatea se poate naşte şi în România şi chiar la un nivel desăvârşit. Acolo unde, fără îndoială, stă Dinu Lipatti.
