„Deși numele acestui roman trimite cu gîndul la mitologia greacă, povestea lui Marius Albert Neguț este una cît se poate de actuală și posibilă. Cu precizie și vădită aplecare spre detaliu, autorul ne arată o lume ale cărei caverne par să înghită tot ceea ce înseamnă puritate, inocență, naivitate. Astfel, cel mai negru scenariu pe care și-l poate imagina un părinte prinde viață și, odată declanșat, lasă porțile Hadesului larg căscate. Însă iubirea părintească n-are limite și transcende timpul și spațiul, pornind într-o misiune de salvare ce pune întregul univers în mișcare. Cerberus este o călătorie în Infern la capătul căreia rămîi cu spaima unei amenințări ce va plana mereu deasupra lumii.” (Camelia Cavadia)

Marius Albert Neguț (n. 22 ianuarie 1976) – prozator și publicist român. A debutat în 2016, la editura brașoveană Libris, cu romanul Îngeri rătăciți (distins în 2017 cu Premiul Special al Concursului Național de Creație Literară „Vasile Voiculescu”). Al doilea roman al autorului, Inocența păcatului, a apărut în 2017, la aceeași editură. În 2018 a publicat romanul Din altă viață. Jurnal de copil, urmat, în 2019, de Din altă viață. C.V. de Golan.

*****

Milano se trezi simțindu‑și trupul sfârtecat de durere, de parcă un măcelar nepriceput s‑ar fi apucat să‑l tranșeze de viu. Urlă, dar, în mod straniu, nu‑și auzi glasul. Tremurul incontrolabil se transformă în convulsii repetate, din ce în ce mai dese, și, cu fiecare dintre ele, un lichid amar ca fierea își croia cale de ieșire.

Icni, dar pe gura larg deschisă nu țâșni nimic. În schimb, voma îi urcă spre căile nazale, inundându‑le într‑o clipită și lipsindu‑l de aer. Ochii i se umplură de lacrimi, iar penumbra deveni lăptoasă. Totuși, simțurile, încordate la maximum, îi spuneau că nu este singur. Ceru ajutor cu toată ființa, dar cuvintele, deși urlate, ieșiră din el alterate, sub formă de vaiet. Prinse a se zbate nebunește, ignorând durerea extremă. Cu ultima fărâmă de luciditate, conștientiză că e strâns legat de ceva. Apoi își dădu seama că moare.

În fața ochilor săi se materializă o ființă. Un bărbat masiv, cu o figură gravă, îl privea imperturbabil, ca și cum ar fi avut tot timpul din lume. O lamă de cuțit țâșni din mâna lui dreaptă, ca o extensie a pumnului strâns. Bărbatul i‑o introduse în gură, rănindu‑i buzele, și tăie banda adezivă care bloca voma. Terifiat, Milano își simți propria urină prelingându‑i‑se pe picioare, apoi toată presiunea din craniu dispăru, iar el vărsă prelung, inspirând totodată aer cu nesaț.

Cu toată nerăbdarea, cu toată scârba pe care o simțea doar privindu‑l, Albert găsi puterea să aștepte. Ieși din canal și își trase un scaun pe marginea acestuia, chinuindu‑se din răsputeri să ignore miasma vomei. Când Milano se mai liniști, se ridică, apucă un furtun și îndreptă jetul acestuia spre fața lui. Deranjat de văicăreli, se întrerupse pentru câteva secunde, cât să se aplece și să‑i îndese în gură o cârpă murdară, după care puse iarăși jetul pe el și, minute bune, îl curăță din cap până în picioare.

Când termină, strânse furtunul și se reașeză pe scaun, insensibil la lacrimile din ochii prizonierului său, la tremurul lui provocat de frigul nopții în combinație cu apa ce‑i șiroia din haine. Se apucă să vorbească monoton, de parcă ar fi rostit o litanie, atent la reacțiile celui căruia i se adresa:

— Ascultă bine ce‑ți spun acum! Poți?

Citi răspunsul în ochii lui bulbucați și continuă:

— Fiica mea a dispărut de acasă și știu sigur că ești implicat! Uite cum văd eu lucrurile… Există doar două posibilități: prima ar fi ca tu să nu mă poți ajuta. Cu tot regretul, dar în acest caz, bineînțeles, după ce te voi bate până te vei căca pe tine, te voi tăia bucățele și te voi arunca în canal. Știi de ce? Pentru că mă fac vinovat de răpire și de lipsire de libertate, or, tu, fiind nevinovat, m‑ai reclama, iar pedeapsa pe care aș primi‑oar fi de la 7 la 15 ani. Până aici ai înțeles?

Țintuit de privirea lui Albert, Milano încuviință din cap. Până și această mișcare scurtă îi provocă un geamăt prelung.

— Acum îți voi prezenta cea de‑a doua variantă. Fii foarte atent, pentru că vreau neapărat să înțelegi! Bun! Cea de‑a doua posibilitate ar fi ca tu să știi unde este fata mea, să‑mi spui, iar eu s‑o găsesc.