Când povestea nu se scrie cu cuvinte – „Povestea cafelei turcești” de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu

Cu caimac, mult caimac. Aromată, bine fiartă și îndelung descântată. Definiția cafelei turcești. Cum s-a ajuns la un adevărat brand de țară, deși Turcia nu e producătoare de cafea, e o cale lungă. Pe care o străbateți dacă aveți răbdare să citiți cartea. Foarte bine documentată, dar din păcate scrisă prea tehnic, se simte vocația istoricilor în fiecare paragraf, dar nu și cea de scriitor de literatură. În schimb, ilustrațiile compensează din plin. Așadar dacă vreți să vă delectați cu scene din viața cotidiană a turcilor, mai vechi sau mai noi, din marile orașe sau din sate, deschideți cartea la întâmplare și zăboviți câteva clipe uitându-vă la o fotografie oarecare. Veți găsi acolo elemente de costum tradțional, date despre obiceiuri și tradiții, atmosfera locului, date despre relațiile sociale specifice epocii, ce plante se cultivă etc. Toate acestea sunt regăsibile și în cuvintele celor doi autori, dar sărăcite mult de culoare.

Dacă vreți să vă puneți la punct cu istoria Imperiului Otoman găsiți în Povestea cafelei turcești foarte multe date și o excelentă bibliografie, însoțită de note bine elaborate.

Suprinzător, poate, pentru mulți dintre cititorii români: cafenele turcești au fost multă vreme și frizerii; așadar, când bărbații mergeau la tuns erau înconjurați automat de aromele cafelei prăjită pe loc și pregătită după ritual. Cum s-a ajuns la o astfel de asociere aflați citind cartea. Cum era organizat interiorul unei cafenele, cine intra acolo și unde stăteau ibricele etc. Și cum cafeaua trebuie băută dintr-o ceașcă specială, veți găsi între copertele cărții o adevărată colecție de imagini cu cești și suporturi de cești de băut cafea. Pe alese și pentru toate gusturile și rangurile.

Dacă vreți să o faceți cadou, nu veți da greș: destinatarul va fi cucerit instant de imagini. Dacă vreți să citiți un ministudiu istoric, iarăși nu dați greș. Dacă vreți figuri de stil, înflorituri și exprimări plastice, mai bine cumpărați altceva. Recomandare finală: încercați să beți măcar o dată o cafea turcească făcută cu tot dichisul! Sigur veți înțelege măcar în parte fascinația băutorilor înveterați pentru ceea ce se numește „cafea turcească”.

Povestea cafelei turcești de M. Sabri Koz și Kemalettin Kuzucu