Cea de-a treia seară a Festivalului Zilele Muzicii Româno-Americane, organizat de Filarmonica de Stat Sibiu, a stat sub imperativul ploii: plouă sau nu plouă, se ține concertul în aer liber sau nu? Sorții au decis ca ploaia să cadă fix în intervalul dintre cele două concerte, semn că artiștii au vorbit unde trebuie, iar spectactorii și-au dorit și ei un concert care să le deschidă sfârșitul de săptămână așa cum trebuie. Așadar, vorbim despre două concerte care au adus în fața publicului două propuneri muzicale aflate aproape în opoziție: muzica de orgă și jazzul.
Primul concert al serii a avut loc la Biserica Franciscană din Sibiu, un loc unde austeritatea zidurilor impune o anumită atitudine și cere din partea spectactorilor un anumit conformism; așa se face că în băncile bisericii s-au (re)întâlnit melomani cu state vechi, buni cunoscători ai muzicii de orgă, dar și tineri dornici să audă cum sună o orgă de biserică sau cum sună muzica special compusă pentru un instrument atât de complex cum este orga. Cu un reportoriu mult ajustat de condiția în sine a instrumentului (nu e cea mai bună orgă din țară, s-o recunoaștem), Vlad Vișenescu a reușit să impresioneze auditorul cântând piese muzicale scrise de Muffat, Bach tatăl și Carl Philipp Emanuel Bach. Pentru cunoscători, niciuna dintre bucăți nu era o noutate, așa că relaxarea a dictat atmosfera. Toccata este printre preferatele emele, deși nici preludiul lui Bach nu e de ignorat. Cât despre sonata lui Carl Philipp Emanuel Bach, ce să spun, a fost o bună încheiere de program, pe alocuri virtuozitatea a dictat și impus muzicianului o implicare profundă. Cu această ocazie mi-am dat readus aminte că concertele de orgă din bisericile din România s-au reluat de ceva ani încoace și fac parte deja dintr-o tradiție de care n-ar trebui să ne lipsim/dezicem de fel. Așa cum unii aleg să plece în vacanțe în Grecia an de an, așa ar trebui să-i obișnuim pe mai tinerii melomani sau pe copii să meargă să asculte măcar un concert de orgă pe vară, susținut într-o biserică de oriunde din România. E un bun prilej de a lua contat cu spiritualitatea manifestă într-una din formele ei sublime. De aceea, e de apreciat și mai mult inițiativa organizatorilor Zilelor Româno-Americane, aceea de a introduce în programul de festival un astfel de concert.
Partea doua a serii a avut ritmuri de jazz-rock, concertul Perpetuum Jazz propus de Traffic Strings fiind unul cu priză la public, așa se face că a durat ceva mai mutl decât au propus organizatorii. Spectactorii n-au dat semne de plictis, din contra, și-ar mai fi dorit, chiar dacă orele erau destul de înaintate. Un jazz cântat cu o mini orchestră, în care partea leului aparține corzilor, adaptări care se folosesc din plin de un fusion care devine liantul perfect în orice formulă concertistică de jazz contemporan. Așa se face piesele lui Herbie Hancock, John Coltrane sau David C. Thomas s-au auzit altfel, un altfel care a încântat auditoriul. De reținut lejeritatea cu care s-a trecut de la un ritm la altul, de la jazz-rock la manouche, de la ethno dictat de naiul strunit cu forță de Vasile Răducu la un jazz mai conceptual semnat de Cătălin Răducanu, pianistul formației. Un program de concert articulat în jurul ideii de pledoarie pentru muzica de calitate, cântată fără prea multe compromisuri, dovadă că jazzul va fi întotdeauna binevenit într-un festival al muzicii clasice. În altă ordine de idei, este de apreciat faptul că mai toți invitații de până acum, cei care au încântat publicul sibian seară de seară, au ținut cont de faptul că concertele se țin în aer liber, ceea ce a impus o adaptare atât la condițiile atmosferice, cât și la condițiile date de locul concret în care s-au ținut toate – esplanada Sălii Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu. Nu pot să nu remarc disciplina spectactorilor, a locuitorilor Sibiului; și-au ocupat locurile la timp, au evitat, pe cât posibil să se foiască, au ascultat și intrat în dialoguri muzicale cu cei de pe scenă, nu s-au lăsat corupți de zgomotul străzii, un zgomot mult diminuat, este foarte adevărat.
O seară de festival care a completat firesc programul propus de organizatori, dovadă că și în vremuri în care pandemia dictează și impune rigori suplimentare, cultura poate avea câștig de cauză, condiția primordială fiind să se și dorească acest lucru.
Concert Orgile României – Biserica Franciscană Sibiu
Participă: Vlad Vișenescu
În program:
Georg Muffat – Toccata Prima din Apparatus Musico-Organisticus
Johann Sebastian Bach – Preludiu și fugă în Do major, BWV 531
Carl Philipp Emanuel Bach – Sonata in sol major, H. 119, Wq. 62/19
Perpetuum Jazz – Esplanada Filarmonicii de Stat Sibiu
TRAFFIC STRINGS
Gabriel Gheorghe – vioara ȋntâi, George Preotu – vioara a doua, Lucian Moraru – viola, Constantin Borodin– violoncel, Săndel Smărăndescu – contrabas, Vasile Răducu – nai, Cătălin Răducanu – pian şi Bogdan Constantin – percuție
