Când nu știți ce cadou să faceți celei dragi ….

… alegeți „Atlasul frumuseții: femeile lumii în 500 de portrete” de Mihaela Noroc. E o excelentă alegere și, de ce nu, o inedită poartă deschisă spre universul feminin de aici sau de oriunde.

Primul tiraj al ediției românești al acestui album s-a vândut în timp record. Eram în librărie când la începutul anului și am auzit cu urechile mele cum lumea tot întreba de „Atlasul frumuseții”. Și m-am întrebat de ce e atât de căutat. Trăim într-o epocă în care pare că nu prea mai contează calitatea fotografiei, tehnica nici atât, ci doar surprinderea momentului. Folosirea excesivă a telefonului (și) în scopul fotografierii a condus la o inflație de instantanee, milioane de poze care surprind (și nu prea) viața așa cum e ea. Ajungi să nu-ți mai dorești altceva decât selfiuri, poze și, în fapt, uiți să trăiești. Ne surprindem uitându-ne la fotografiile altora cu orele, le admirăm ținutele, culoarea ochilor, frumusețea evidentă și uităm să ne mai întrebăm ce se ascunde în spatele evidențelor.

Personal am câțiva fotografi la ale căror fotografii aș fi în stare să mă uit ore întregi. Pentru că ei știu să aducă în fața ochilor privitorilor/admiratorilor și poveștiel; cum-necum, prin culoare, tehnică și instantaneu ei reușesc să-mi capteze atenția și să-mi provoace imaginația. Dar sunt extrem de puțini aceștia! Unora le-am cumpărat albumele, în ciuda prețului destul de ridicat (pentru că tipărirea unui astfel de album cere o hârtie specială și o atenție deosebită pentru culoare). Altora le-am admirat pe simeze rodul muncii lor. Și o să recomand întotdeauna pe cei cu adevărat buni, pe cei care caută și povestea din spatele imaginii. Căci, altfel, de ce-ar mai fi nevoie de fotografii?

Atlasul frumuseții este rodul unei călătorii aproape inițiatice. Dacă Mihaela Noroc nu și-ar fi dorit să cunoască lumea și universul nesfârșit al acesteia, atunci poate că nici acest album n-ar fi luat forma pe care o are acum. Găsim între coperți 500 de portrete, iar pasionații de fotografie știu cât de greu se realizează un portret care să și miște cu adevărat pe privitor! Pe lângă faptul că sunt de oriunde din lumea asta mare a noastră, mai contează și povestea care însoțește fiecare fotografie în parte. Unele au câteva cuvinte, altele sunt mai lungi. Până la urmă, nici nu contează în câte cuvinte sunt scrise poveștile, ci cum sunt scrise și cum vin ele să completeze fotografiile. Aranjarea în ordinea finală nu e întâmplătoare și o să vă las pe voi să vă dați seama de ce spun asta. Dar vă asigur că deschizând albumul veți intra instantaneu într-un univers paralel: universul frumuseții crude, așa cum e ea – necosmetizată, personalizată, identitară prin micile particularități date de loc, vârstă și … culoare.

Cât de curând vom avea „Ziua Îndrăgostiților”, Dragobetele, 1 și 8 martie, toate sărbători ale iubirii și ale celebrării frumosului. Și, de ce nu, Atlasul frumuseții poate să devină unul dintre cele mai inedite cadouri oferite celor dragi.

Editura: Humanitas