Galaxia Copiilor – editură parte din Grupul Editorial ALL aduce în atenția celor mai mici cititori cărți dintre cele mai captivante, atât ca subiect, cât și ca formă de prezentare.
Vreau să știu de ce. Marile întrebări ale celor mici de Charlotte Grossetête
Marile întrebări ale celor mici
„Vreau să știu de ce” oferă răspunsuri clare și inspirate la cele mai dificile întrebări pe care ni le pun copiii.
Cei mici au obiceiul de a-și exersa curiozitatea născocind întrebări complicate despre ei înșiși, despre ceilalți oameni și despre viață în general. „De ce nu pot face întotdeauna ce vreau eu? Părinții care au mai mulți copii îi iubesc pe toți la fel? De ce există războaie? Fiecare dintre noi moare într-o zi?” Iar dacă oamenii mari nu găsesc mereu cuvintele potrivite pentru a le răspunde, „Vreau să știu de ce” reușește să ofere explicații complete pe un ton prietenos. Nu numai că vor înțelege mai bine lumea care ne înconjoară, dar, cu ajutorul acestui volum, copiii își vor dezvolta imaginația și spiritul creativ. Informațiile sunt însoțite de ilustrații pline de farmec și sunt organizate în patru secțiuni:
-
Eu!
-
Familia mea!
-
Și viata merge mai departe…
-
Lumea se învârte și se învârte…
De ce trebuie să împart cu ceilalți
Uneori ți-e greu să împarți jucăriile cu frații sau cu surorile tale. Ca să nu vă mai certați, ați putea avea fiecare aceeași jucărie. Imaginează-ți – o cameră plină cu jucării de același fel! Ce plictiseală” Nici n-ați mai avea chef de joacă!
A împărți cu celălalt dă mai multă culoare jocului. Dar a împărți înseamnă și să inventați jocuri împreună, în jurul aceluiași obiect. Este mult mai amuzant decât să stea fiecare în colțul lui. E frumos să împarți jocurile, mâncarea, uneori chiar și camera ra sau… părinții.
La școală, împarți curtea școlii, clasa și învățătoarea, care trebuie să se ocupe de toții elevii în același timp. E o nebunie cât de multe trebuie să împarți cu ceilalți, dar e frumos! Fiecare moment în care dăruiești și celorlalți din ceea ce ai tu te face să-ți dai seama cât de frumos e să ai atâția iameni în jur. Asta dă bogăție vieții!
De ce nu simt întotdeauna nevoia de a împărți?
A împărți înseamnă a face efortul de a te despărți, cel puțin pentru moment, de un obiect drag ție sau a învăța să aștepți să-ți vină rândul. E adevărat că tuturor ne-a plăcea să avem totul repede și… pentru totdeauna! Știai că uneori chiar și adulților le este greu să fie generoși?
Important este ca generozitatea să devină una dintre calitățile tale și ca tu să-ți amintești permanent că lucrul ăsta face relația dintre tine și ceilalți mult mai frumoasă.
Dacă împart cu cineva un obiect, îl pot pierde pentru totdeauna?
Dacă primești o cutie cu bomboane și părinții te roagă să le împarți cu ceilalți, nu te gândi la faptul că nu le vei putea mânca tu pe toate. Generozitatea ra îi face pe cei din jur să fie atât de fericiți! Drept recompensă, ei te vor considera un om darnic, mărinimos, gata să facă loc și celorlalți în inima lui. Nu merită să mănânci mai puține bomboane, pentru a câștiga, în schimb, maimulți prieteni?
Seria PISICILE RĂZBOINICE s-au vândut în mai mult de 14 milioane de volume în peste 20 de țări și au apărut pe lista New York Times a celor mai vândute titluri. Editura ALL vă oferă prima serie din colecția PISICILE RĂZBOINICE și continuarea ei, NOUA PROFEȚIE.
De generații întregi, patru clanuri de pisici sălbatice conviețuiesc în pădure, departe de oameni. Au un cod al onoarei și prețuiesc loialitatea. Se antrenează ca războinici pentru a-și proteja Clanurile. Se vindecă de boli cu remedii naturiste. Respectă legile statornicite de înaintași. Sunt ghidate în acțiunile lor de spiritele strămoșilor războinici, reuniți în Clanul Stelelor. Aventurile pisicilor războinice continuă în seria NOUA PROFEȚIE cu un success similar primei serii!
Fanii primelor șase cărți se vor bucura să facă cunoștință cu copiii eroilor pe care îi îndrăgesc. Neînfricatul Stea de Foc are acum doi copii cu roșcata Furtună de Nisip: Labă de Veveriță și Labă de Frunză. Plină de suspans, populată de personaje irezistibile și însuflețită de teme fantastice, această serie se va dovedi extrem de captivantă și pentru cititorii care nu sunt încă familiarizați cu lumea pisicilor războinice.
NOUA PROFEȚIE: Acțiunile oamenilor schimbă hotărâtor destinul Pisicilor Războinice
În Cartea a IX-a, provocările se transformă în primejdii, războinicii se regrupează, iar suspansul le oferă micilor cititori o experiență de lectură mai puternică decât orice aventură.
Seria NOUA PROFEȚIE surprinde destinul celei mai tinere generații de războinici, urmașii eroilor din primele șase cărți. Dacă până acum clanurile de pisici sălbatice trăiau izolate în pădure, din acest moment, duhoarea pe care o răspândesc Două-Picioare – așa cum sunt supranumiți oamenii – se simte pe fiecare frunză uscată, pe fiecare creangă. „Clan al Stelelor, oprește-i!”, se înalță rugămințile disperate ale pisicilor către spiritele strămoșilor, dar rămân fără niciun răspuns. Două-Picioare continuă să devasteze pădurea cu mașinăriile lor infernale, până la căderea ultimului stejar. Patru Stejari, locul în care cele patru clanuri se întâlneau de multe, multe generații, nu mai există. Piatra Înaltă, stânca impozantă pe care stăteau liderii clanurilor când se adresau Adunării, pare acum mică și neajutorată, ca un pui ghemuit.
Pisicile care plecaseră din pădure cu misiunea de a descifra noua profeție se întorc cu o veste cutremurătoare și trebuie să își convingă clanurile că pericolul prevestit este cât se poate de real. Singura soluție este să își părăsească taberele. Pisicile războinice se află în fața celei mai dificile decizii de până acum. Sunt nevoite să pornească la drum împreună, înfruntând amenințările de dincolo de granițele cunoscute, pentru a-și găsi un nou teritoriu. Însă, încotro? Aventura este marcată de primejdii la tot pasul, iar pisicile așteaptă cu înfrigurare un semn salvator de la Clanul Stelelor.
„Labă de Frunză s-a obișnuit să traverseze Căi ale Tunetului în timp ce călătoreau spre soare-apune. Clanurile încă traversau separat, dar acum reginele aveau grijă unele de puii altora, observând cât de repede pot deveni confuzi cei mici din cauza duhorii și a zgomotului monștrilor. Ca pânzele de păianjen în ploaie, diferențele dintre clanuri începeau să se dizolve.
– Ar trebui să ajungem în munți astă-seară, a anunțat Gheară de Mărăcine când Labă de Frunză își făcea rondul de dimineață prin Clan, uitându-se după răni sau urme de infecție.
– Suntem așa de aproape?
S-a uitat către piscurile care crescuseră, transformându-se dintr-o mică linie la orizont într-un colos din piatră. A tremurat la vederea zăpezii care acoperea cele mai înalte vârfuri. Unele dintre pisici începuseră deja să tușească, trezindu-i teama de tusea verde – boala care putea distruge un întreg clan în anotimpul rece.
– Labă de Frunză! a strigat Stea de Foc. Ai chef de vânătoare?
– Da, mi-ar plăcea! a răspuns ea, nerăbdătoare.
Fusese atât de ocupată cu îngrijirea clanului, acoperind tăieturile cu pânze de păianjen, tratând zgârieturile cu măcriș, încercând să se descurce cu ce ierburi găsiseră eea și Blană Fumurie pe drum, încât nu mai vânase de zile întregi.”
