Cu Matei Ioachimescu am ajuns să mă cunosc absolut întâmplător, dar pe cât de neașteptată a fost prima întâlnire, pe atât de constantă urmărirea de după. Așa se face că ieri seară l-am ascultat în direct pentru a treia oară. Niciodată formulele concertistice propuse de el nu coincid, fiecare concert este gândit în mod special și programul muzical alcătuit de asemenea manieră încât să pună în valoare partenerii de scenă, dar și compozițiile muzicale în sine. Totul din dragoste de muzică! Deși stă în Viena de ani de zile, oraș unde este foarte activ – predă, susține concerte etc. – revine destul de des în țară pentru a cânta în diverse orașe și pe scene dintre cele mai variate ca mărime, așa se face că și publicul căruia i se adresează este foarte divers. E o mare calitate aceasta – de a face cea mai bună pledoarie pentru muzica cultă (contemporană sau mai puțin contemporană) ieșind din marile orașe, căutând burgurile și locurile mai puâin favorizate, astfel încât bucuria unui concert în direct să cuprindă și pe melomanii mai puâin favorizați de soartă. Semn de generozitate, dar și de credință nestrămutată în ceea ce face! Fie și doar pentru acest lucru, flautistului Matei Ioachimescu ar trebui să i se acorde aplauze la scenă deschisă după fiecare concert.
Prima oară l-am ascultat la Palatul Cotroceni, unde a încântat auditoriul împreună cu Mara Dobresco, o pianistă extrem de sensibilă; un concert foarte pasional, de care îmi aduc aminte cu plăcere. A doua oară l-am ascultat în salonul Palatului Cantacuzino, acasă la George Enescu. Acolo a fost împreună cu Irina Rădulescu, iar programul a fost o combinație fericită de lucrări ale compozitorilor români contemporani; iarăși, de neuitat felul cum reușește să interpreteze fiecare partitură în cu totul alt registru decât cel anterior, cât de repede se adaptează la ideile și stilurile atât de diverse ale muzicienilor cu care colaborează. De atunci (adică de anul trecut) și până acum, am mai conversat cu Matei în diverse situații, l-am urmărit și în miniconcertele live susținute în timpul stării de urgență, dar dorința de a-l urmări live, în sală, n-a dispărut niciodată, din contra. Așa că am așteptat cu nerăbdare turneul Classic Rock Meets Contemporary Classics” – Turneul Național „Legends”; amânat din cauza pandemiei de coronavirus, cât pe ce să nu se mai poate organiza deloc, iată că programul muzical propus și susținut de Matei Ioachimescu (flaut) împreună cu PERCUSSIONescu (Irina Rădulescu – marimbă, Răzvan Florescu – vibrafon) s-a auzit în multe orașe din țară: Cluj-Napoca, Mediaș, Deva, Timișoara, Sfântu Gheorghe, Brașov, Ploiești, Bucureștiul fiind privilegiat, pentru că aici au fost trei concerte (pe două scene diferite – Green Hours și Sala Radio). Inițial n-am crezut că o să reușesc să ajung la unul din cele trei concerte din București, dar iată că Cineva acolo Sus, mi-a auzit gândul ascuns și a făcut în așa fel încât să ajung chiar la concertul de final de turneu.
Sala Radio este una dintre sălile mele preferate de concerte; cu o acustică greu de egalat, care face să se audă impecabil orice instrument, dar și orice zgomot din sală. De regulă o găseam plină sau aproape plină, indiferent dacă era vorba de muzică clasică sau jazz. Dar ieri seară am găsit la un sfert ocupată, din rațiuni care țin de normele de siguranță impuse de pandemie. Cu puțin timp înainte de începerea concertului am aflat că vor fi iar închise sălile, pentru o perioadă aproape nedefinită, ceea ce m-a făcut să mă simt oarecum privilegiată. M-am bucurat de fiecare sunet și de fiecare gest al celor trei muzicieni, de fiecare adaptare sau compoziție originală! Bucuria celui care se salvează de la înec respirând cu nesaț o gură de oxigen!
Un concert greu de egalat din toate punctele de vedere! Cu un flaut special adaptat ca să sune când ca o chitată electrică, când ca o orgă Hammond, Matei Ioachimescu a electrizat publicul, în rândurile căruia am recunoscut melomani cu state vechi, care s-au bucurat la fiecare recunoaștere de „standard rock”. Au riscat enorm cei trei venind în fața publicului cu reinterpretări au adaptări din Led Zeppelin, Metallica, Iron Maiden, Aerosmith, Nirvana, Depeche Mode, Deep Purple, Guns N’ Roses! Dacă nu stăpâneau instrumentele sau dacă scăpau o singură notă greșită publicul ar fi reacționat prompt și ar fi taxat orice greșeală! Dar cei trei, temperamente foarte diferite, dar complementare, au reușit să comunice foarte bine atât între ei, cât și cu sala. Fără să facă nicio concesie din punctul de vedere al calității! Îmbinare de tonuri, stiluri și sonorități foarte diferite, la care s-au adăugat ritmuri care provocau când nostalgia, când bucuria dezlănțuită, totul într-un concert de mai bine de o oră! Mi-a plăcut laa nebunie adaptarea (care, de fapt, a dat o piesă nouă) Sabinei Ulubeanu pentru piesa celor de la Depeche Mode; m-a surprins foarte plăcut compoziția foarte tânărului Andrei Petrache; m-a trimis în corzile nostalgiei potpuriul de debut al serii, cu fragmentele din celebrele melodii ale celor de la Led Zepp; la Iron Maiden eram să mă ridic de pe scaun (și nu doar eu!)! Despre fiecare piesă în parte aș putea povesti minute în șir, dar aleg să mă opresc, cu speranța că v-am trezit curiozitatea de a-i cunoaște pe Matei Ioachimescu și pe cei doi PERCUSSIONescu; pe Irina Rădulescu ar trebui să o cunoașteți deja, pentru că și-a făcut debutul acum ceva ani într-un proiect coordonat de Zoli Toth; pe Răzvan Florescu îl puteți asculta și în cadrul unui nou proiect muzical, ieșit proaspăt pe piața muzicală românească – RVQ se cheamă acesta, adică Radu Vâlcu Quintet.
M-am bucurat să văd că a funcționat colaborarea dintre cei trei muzicieni, m-am încărcat de energie și frumos cât să-mi ajungă ceva timp și să-mi mai atenueze din supărarea pricinuită de închiderea instituțiilor de cultură. Îmi doresc să-i revăd pe toți trei cât de curând, fie împreună, fie în alte formule de concert! Știu că va fi altceva, pentru că doar așa poate Matei Ioachimescu! Pentru el a repeta nu există decât în sala de repetiții, acolo unde tehnica devine regină și improvizația coroană imperială! Închei cu o urare: să avem cât mai curând un concert cu public în sală! 🙂
PS: calitatea fotografiilor e dată de inadaptarea mea la rolul de fotograf, iar pentru fotografia din culise îi mulțumesc lui Andrei Popov!
***
Flautistul Matei Ioachimescu, împreună cu PERCUSSIONescu (Irina Rădulescu – marimbă, Răzvan Florescu – vibrafon) au pregătit Turneul Național „Legends”, proiect în cadrul căruia au susținut 7 concerte extraordinare la Cluj-Napoca, Mediaș, Deva, Timișoara, Sfântu Gheorghe, Brașov, Ploiești și 3 concerte la București, în perioada 26 Septembrie – 6 Octombrie 2020. “Legends” a adus publicului din România o nouă perspectivă asupra clasicilor muzicii rock, în viziunea unor interpreți și compozitori de muzică clasică, la trei instrumente cu o sonoritate specială.
