Cred că e prima oară când recomand un serial TV. Dar sper că nu și ultima oară! Deși mă uit la astfel de producții aproape exclusiv din rațiuni ce țin de relaxare, nici măcar de informare, iată că încă mai există loc pentru surprize și în acest sens! Nu am timp să urmăresc un serial întreg, așa că mă mulțumesc cu episoade pe care să le pot urmări independent de cele anterioare sau de cele care urmează. Dar cu PATRIA am știut încă de la primul anunț că va fi altfel. Dincolo de subiectul în sine mai era ceva care a cântărit foarte mult în alegerea personală: este serial spaniol, dar nu din gama telenovelelor și are la bază un roman cu succes la publicul cititor scris de Fernando Aramburu.
Un conflict de sorginte etnică care este departe de a se stinge definitiv, în ciuda eforturilor statului spaniol și a populației majoritate. Bascii și Țara Bascilor provoacă în continuare dezbaterii intense și discuții aprinse, chiar dacă oficial ETA nu mai există. Organizația teroristă care a încărcat cu violență manifestă și extremă pagini de istorie care n-au cum fi uitate sau ignorate a fost oficial lichidată în 2018. Dar mă îndoiesc că nu mai există adepți sau susținători ai ideilor promovate în interiorul organizației. I-au căzut victime de-a lungul deceniilor prea mulți spanioli nevinovați, dar și prea mulți basci seduși de ideea unui ținut al bascilor indepedent de Spania, o independență obținută prin forță și nu pe cale pașnică. S-au scris sute sau poate mii de pagini pe marginea evoluției ETA, multe dintre aceste pagini sunt fie studii istorice, temeinic documentate, fie reflecții de ordin politic, care cad automat sub incidența subiectivității. De aceea, orice abordare de ordin estetic, venită dinspre lumea artiștilor vine să întregească cunoșterea fenomenului extremism provocat de ETA. Dincolo de politică și de interesele liderilor există oamenii, basci sau spanioli, aflați întotdeauna la mijloc, prinși în vârtejul unor decizii pentru care n-au fost consultați, dar care le-au afectat iremediabil viețile. Să trăiești decenii întregi, vieți întregi sub spectrul unei amenințări continue n-are cum să nu-ți afecteze calitatea vieții! De aceea, artiștii se numără printre cei mai afectați de existența unei organizații teroriste cum a fost ETA; ideile lor s-au schimbat radical, formele de expresie au adus mult pesimism în fața publicului etc. Din fericire, creatorii de film au capacitatea și mijloacele de a transforma toate aceste „handicapuri” în avantaje. Devii conștient de acest lucru încă de la primele cadre din episodul pilot al serialului produs de Alea Media/ HBO Europe.
Mutarea accentului și a centrului de discurs în sfera familiei transformă conflictul bascilor într-un conflict la nivel personal. Un conflict profund umanizat, văzut prin prisma scriitorului și a regizorului/regizorilor (primele patru episoade au un regizor, celelalte un alt regizor). Spania este o țară eminamente catolică, conservatoare pe fond, dacă ne gândim că este printre puținele state europene conduse de monarhi. De aceea nu este întâmplătoare prezența preotului încă din primul episod, solicitarea acestuia atât de către mama lui Joxi Mari, dar și comunicarea lipsită de menajemente cu văduva lui Txato sunt două elemente cheie în construcția narativă a primului episod (Bittori, văduva lui Txato, îi cere preotului „Să nu vii!”. Miren, mama lui Joxe Mari, activist ETA și responsabil pentru multe crime comise în numele organizației, se ceartă cu Sf Ignatio: „Nu-mi dai niciodată nimic din ce-ți cer!”). Înțelegi mai bine cum funcționează comunitatea, care sunt rolurile exercitate de unii sau alții dintre cei care apar în film.
Construcția narativă pe două planuri care alternează – trecutul traumatic, încărcat de un lung șir de violențe, și prezentul aflat sub imperativul reconstrucției, luării de la capăt, sau, după caz, a revenirii la „ce-a fost odată”. Oare mai pot reveni la normal oamenii, după ce viețile le-au fost date peste cap de ETA? Oare mai pot reface relația de prietenie cele două femei? Oare Bittori poate să depășească suferința cumplită provocată de asasinarea în plină stradă a soțului? Oare Joxe Mari va ieși din închisoare mai bun și fără gânduri de răzbunare? Iată câte întrebări poate naște urmărirea unui serial TV.
Ce se remarcă încă din primul episod: universul narativ construit sub forma unui cerc; o înlănțuire de cauze și efecte, deloc întâmplătoare, în centrul acestora fiind mereu ea, femeia care vrea să afle adevărul – cine i-a ucis soțul? Faptul că episodul se închide prin revenirea la scenele de deschidere denotă intenția regizorului de a nu lăsa spectactorul să iasă din poveste, ci să devină „partizan” al unuia sau altuia dintre personaje. N-ai cum să înțelegi un terorist decât dacă ajungi să respiri același aer cu el! N-ai cum să înțelegi suferința unei văduve decât dacă-i calci pe urme!
Un conflict văzut prin ochii celor două mame, femei care supraviețuiesc conflictului. Cu ce consecințe, veți afla dacă urmăriți serialul. Un univers al conflictului, din care nimeni nu câștigă, ci toți pierd: libertate, liniște, sănătate, viață, familie. Vor reuși să le recâștige? Vor găsi drumul înapoi, spre propriile lor familii, spre propriile lor case și trecuturi? E de văzut PATRIA fie și numai ca să aflăm răspunsul la aceste întrebări.
***
PATRIA – HBO Go
Un serial produs de: Alea Media/ HBO Europe Scenarist și producător executiv: Aitor Gabilondo, după romanul „Patria” de Fernando Aramburu
Producători executivi: Antony Root, Steve Matthews, Miguel Salvat
Regizori: Felix Viscarret (episodes 1-4), Oscar Pedraza (5-8)
Director de imagine: Alvaro Gutierrez
Distribuție: Elena Irureta, Ane Gabarain, Jose Ramon Soroiz, Mikel Laskurain, Jon Olivares, Susana Abaitua, Loreto Mauleon, Inigo Aranbarri, Eneko Sagar
