Una dintre cele mai surprinzătoare expoziții din cadrul programului cultural Timișoara 2023, cea a Annei Dumitriu, o artistă care reușește să valorifice descoperirile științifice și să le combine de asemenea manieră încât să obțină artă în formele ei estetice cele mai stilizate.
Sălile Bastionului 2, cu bolțile lor cu arce frânte, s-au dovedit a fi spațiul perfect pentru exponatele care vorbesc despre ciumă, sifilis, tuberculoză, holeră și alți viruși sau bacterii. La urma urmei, boala n-a fost până foarte aproape de timpul prezent motiv de expunere, din contra. Izolarea, trimiterea în beciuri sau pedepsirea trupului bolnavului pentru că a dat dovadă de slăbiciune, trimiterea în catacombe a bolnavului (fie și doar pentru a se ruga să-i fie iertate păcatele), toate acestea erau reacțiile firești ale societății față de cel boală și bolnav. Dacă privim societatea ca pe un organism, atunci toate aceste atitudini nu ni se mai par chiar atât de deplasate, căci da, organismul trebuie păstrat sănătos, iar agentul patogen îndepărtat. Să nu uităm că vorbim despre epoci în care știința era departe de ceea ce este acum, bigotismul și fanatismul dictau și impuneau schimbările sociale, iar raportul cu Dumnezeu era doar prin excepție unul direct, intermedierea fiind asigurată de biserică și reprezentanții ei. Așa se justifică absența din expoziția Annei Dumitriu a oricărui element sacru. Lupta cu boala este puternic individualizată, stilizată până la stadiul de individ, ceea ce justifică manifestările unice – câte persoane bolnave, atâtea boli.
Admirând rochiile – expuse asemenea rochiilor de regină – sau lucrările de pe pereți mi-am adus aminte de un episod din viața personală, când am aflat dintr-o discuție informală că mai toate celulele tarate, deci purtătoare de agenți patogeni au denumiri extrem de sugestive, care ajută să vizualizezi perfect forma acestora. E și aceasta o formă de raportare la boală, menită să ajute bolnavul să se adapteze la noua stare, sau, in extremis, să-l facă să accepte fatidicul. Ce face Anna Dumitriu prin expunerea bolilor în forma lor cea mai puțin evidentă – până la urmă, ce poate fi artistic, deci frumos, într-o manifestare patologică? – nu este altceva decât punerea unei oglinzi în fața vizitatorului, una în care nu se oglindește individul/vizitatorul, ci istoria omenirii. E ciudat ca tu, individ sănătos, să-ți dorești să te apropii de o rochie sau alta, să admiri un colier ce seamănă izbitor cu unul de corali, dar el este din viruși sau să cauți să înțelegi ce se ascunde în broderiile suprapuse de pe un costum elegant, din stofă englezească. La fel de ciudat este să-ți privești viitorul surprins într-un clip filmat la cele mai înalte standarde profesioniste: un submarin pustiu, pe care capsulele de memorie umană stau într-un echilibru fragil. Atât a mai rămas din omenire, niște capsule ale trecutului, care par să rămână închise pentru o veșnicie.
Încă de la intrarea în pavilionul Bastionului Maria Theresia te însoțea un puternic miros de lavandă. Atât de puternic, încât nu te puteai abține să nu cauți să vezi de unde vine. Surpriză, rochia de ciumă are mânecile și decolteul plin de lavandă. Deloc întâmplător, gândiți-vă la forma/formele de care pomeneam mai sus și la ce formă au spicele de lavandă. Colierele de dinți par să completeze această ținută, dar totuși dăm peste ele după ce mai facem câțiva pași, nu sunt chiar în vecinătatea rochiei. Rochia de sifilis și rochia de holeră fac parte din aceeași colecție, artista n-a schimbat nici tipul de material, dar nici croiul – unul care aduce multe cu stilul empire. Diferă culorile cu care sunt pictate rochiile și tehnica – fie sunt pete, fie dungi subțiri, care imită perfectă forma virușilor.
O expoziție extrem de senzorială, o combinație de tehnici și stilizări neașteptat de estetice, care șochează prin formă, dar și prin doza de umanitate. Acolo, în acel spațiu expozițional, era o bună parte din istoria omenirii și dacă nu ne-am simțit copleșiți este pentru că Anna Dumitriu a știut să transforme urâtul, spaima și groaza, deformarea trupească și slăbiciunea în urme ale umanității. Istoria nu s-a scris niciodată doar cu zâmbete și fericiri, din contra, ea este un lung șir de bătălii cu bolile, despre a căror origini medicina și celelalte științe s-au chinuit secole la rând să le descopere. Răul provocat de boală nu este vizibil (nu ni s-a arătat la prima vedere) în expoziția Annei Dumitriu, semn că pentru ea n-a contat decât originea, cauza, pentru că de acolo pleacă totul și așa s-au și eradicat epidemiile de holeră, ciumă etc. – tratând cauzele, nu efectele.
Una dintre puținele expoziții la care am avut parte de explicații detaliate și pertinente din partea voluntarelor care reprezentau oficial echipa de proiect Timișoara – Capitală Culturală. A fost surprinzător să aflu detalii cu privire la studiile artistei sau la cum a apărut o lucrare sau alta de la cineva care n-avea studii de specialitate; la precedenta vizită, dar și acum, din câte spații expoziționale am vizitat n-am avut parte de îndrumare și explicații suplimentare decât în Muzeul Național de Artă Timișoara, în toate celelalte spații am primit doar indicații de orientare. Să sperăm că vor mai fi expoziții ale Annei Dumitriu în România, mi-ar plăcea să-i urmăresc evoluția ca artist.
*
Revoluția BioArt – Anna Dumitriu – Bastion 2
(19 septembrie – 1 octombrie)
BioArt Revolution este o expoziție realizată de Anna Dumitriu, o bioartistă britanică recunoscută internațional, care explorează relația dintre știință și biomedicină, într-o perioadă în care ne confruntăm cu schimbări rapide și revoluționare.
Expoziția îmbină alchimia și istoria științei și a medicinei cu cercetarea de vârf în domeniul biotehnologiei și al roboticii, inclusiv tehnica de editare genetică CRISPR a ADN-ului și rețele neuronale.
Expoziția include sculpturi și instalații realizate cu ajutorul bacteriilor, ADN-ului, obiectelor de epocă modificate, imprimării 3D, textilelor și tehnologiilor digitale.
Proiectul face parte din Programul cultural național „Timișoara – Capitală Europeană a Culturii în anul 2023” și este finanțat prin programul European Echoes Timișoara 2023, derulat de Centrul de Proiecte al Municipiului Timișoara, cu sume alocate de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Culturii.
