Un simbolist – Maeterlinck – se întâlnește cu un impresionist – Debussy. Din întâlnirea lor a ieșit un basm muzical de o frumusețe greu de egalat, Pelléas et Mélisande. O operă în cinci acte și 19 tablouri montată în România doar o singură dată, în 1964. În stagiunea 2022 – 2023, Opera Maghiară din Cluj își asumă integral aducerea acestei opere în atenția melomanilor și încredințează regia lui Emese Szabó, iar bagheta dirijorală unui tânăr aflat pentru prima oară la pupitrul unei orchestrei de operă. Ábel Tompa este tânărul dirijor și a fost tot timpul pe scenă, împreună cu orchestra și soliștii, montarea pentru care s-a optat fiind una de tip semi-scenică.
Pasiunea fulgerătoare a prințului Golaud pentru tânăra Mélisande se transformă peste noapte într-un ménage à trois, pentru că tânăra se îndrăgostește de fratele prințului. Un joc al dragostei din care nu se iese niciunul dintre cei trei câștigători. Cu toate acestea, putem vorbi de un viitor, din moment ce tragediei supraviețuiește o fetiță, care supraviețuiește morții mamei sale. Golaud, cel ros de remușcări (și-a omorât fratele) și fetița, rodul unei iubiri (împărtășită sau nu, aici libretistul ne lasă libertatea alegerii). Jocul dragostei, vechi de când lumea, capătă note de actualitate, chiar dacă povestea, pe fond, se petrece într-un castel. Personajele se pretează la un joc de nuanțe specific începutului de secol XX, își permit libertăți despre care nici că putea vorba în secolul precedent, iar Mélisande este când iubită din tot sufletul, când compătimită și aproape niciodată judecată pentru ceea ce simte.
credit foto Szabadi Péter
Triunghiul amoros este etalat la scenă deschisă în viziunea regizoarei Emese Szabó prin intermediul unui joc de costume, gesturi și replici foarte atent gândit. Soliștii s-au folosit de tot spațiul avut la dispoziție, au intrat prin lateralele scenei sau direct din sală, și-au cântat replicile din mijlocul orchestrei sau din loja cea mai apropiată de scenă. Traseele lor au fost foarte bine gândite, astfel încât spectatorul să nu piardă firul epic al poveștii, după cum a putut foarte bine urmări desfășurarea muzicală, cu alte cuvinte a putut asculta partitura fără să-și pună problema căutării personajelor printre membrii orchestrei. Singurul element care n-a funcționat a fost partea de proiecție video, dar fiind vorba de premieră bănuiesc că la următoarele reprezentații se va remedia și acest aspect (proiecțiile video s-au realizat pe pereții laterali ai scenei, iar cei din sală n-au văzut aproape nimic din imaginile care se succedau în ritmul impus de partitură).
credit foto Szabadi Péter
Ábel Tompa a pus accentele unde și când trebuie, cu alte cuvinte a subliniat foarte bine notele specifice fiecărui act în parte. Dacă în primele acte lirismul, duioșia și melancolia imprimă o viteză de desfășurare a acțiunii specifică, în ultimele două acte forța destinului se simte din plin, iar dirijorul a știut să conducă atât orchestra, cât și soliștii, astfel încât deznodământul să cucerească definitiv publicul. Róbert Erdős (Pelléas), Renáta Gebe-Fügi (Mélisande) și István Kovács (Golaud) au format un trio care a funcționat foarte bine de-a lungul întregii reprezentații. István Kovács a fost impozant și s-a folosit de toate calitățile fizice pentru a da scenei un Pelléas foarte modern, care pe alocuri te trimitea cu gândul la Adonis. Renáta Gebe-Fügi a fost când ingenuă, când pasională și a construit foarte bine rolul prin raportare la cei doi parteneri de scenă; poate mai puțin credibilă pe final (oboseala și-a spus cuvântul), dar de un fragilitate aproape casantă în momentele de tensiune maximă (moartea lui Pelléas). Róbert Erdős a mizat excelent pe tinerețe, dând rolului o suplețe care face personajul să fie cu adevărat de poveste. Costume minimaliste, dar cu accente de poveste (voaluri, jabouri sau tunici foarte lungi), stâlpi decorativi care trimit cu gândul la pădurea în care a început totul, oglinda imensă care se transformă în jilț și o bancă așezată pe o laterală a scenei sunt câteva elemente de care s-au folosit scenografa și regizoarea ca să transforme povestea lui Pelléas și Mélisande într-o poveste atemporală.
Un spectacol de operă care completează excelent seria de montări foarte din portofoliul Operei Maghiare Cluj. Pelléas et Mélisande, cu Ábel Tompa la pupitrul dirijoral și în regia lui Emese Szabó se poate juca mult timp și pentru un public divers. Ideea de a-l readuce pe Debussy în atenția iubitorilor genului se dovedește a fi excelentă, din moment ce echipa Operei Maghiare Cluj a gândit în detaliu caietul de sală, dar și montarea în sine. Mi-ar plăcea să-l văd pe ÁbelTompa dirijând și alte spectacole de operă, personalitatea și excelenta pregătire muzicală îi permit să abordeze partituri dintre cele mai complexe.
CLAUDE DEBUSSY – PELLÉAS ÉS MÉLISANDE / PELLÉAS ET MÉLISANDE
Operă în cinci acte
Libret după opera lui Maurice Maeterlinck
Adaptare regizorală semi-scenică în limba franceză, cu titraj în limba română și maghiară
Cu participarea corului și orchestrei al Operei Maghiare din Cluj
DISTRIBUȚIA:
Pelléas – Erdős Róbert
Mélisande – Gebe-Fügi Renáta
Golaud – Kovács István
Arkel – Fried Péter
Geneviève – Gáspárik Szilvia-Klára
Yniold – Modra Noémi
Doctor / Cioban – Peti Tamás Ottó
Scenografia – Venczel Attila
Costume – Ledenják Andrea
Maestru de cor – Kulcsár Szabolcs
Concertmaestru – Barabás Sándor, Ferenczi Endre
Corepetitor – Nagy Gergő
Regia tehnică – Pál Kincső
Sufleur – Kondrát Bea, Kostyák Júlia
Video – Török Ádám
Dirijor: Tompa Ábel
Regia: Szabó Emese
