„Aveţi în faţă o carte alertă despre practici şi reprezentări din primul veac de turism pe calea ferată. Merită să vă lăsaţi purtaţi în cadenţa ei, chiar dacă nu veţi întîlni situaţii complicate, precum cele imaginate de Agatha Christie pe vremea cînd Rebreanu admira din cupeu frumuseţile Italiei. Radu Mârza are darul de a vă captiva cu istorisirea sa, ca unul care gustă din plin ideea de a călători cu gîndul în anii de glorie ai Orient-Expressului.” (Ovidiu Ghitta)

„Căutînd referinţe despre modul în care călătorul cu trenul vede peisajul, am descoperit că «drumul de fier» este o prezenţă nu foarte constantă în scrierile călătorilor, dar vie. În spatele unei simple relatări a unei călătorii cu trenul este o lume întreagă, formată din puţin peisaj şi din mulţi oameni, prinşi într-o reţea complicată – şi fascinantă – de relaţii sociale şi culturale. Aşa se văd lucrurile din tren şi în tren. Astfel, şantierul iniţial al cercetării s-a lărgit şi, mergînd pe urmele surselor, a primit noi întrebări de lucru: Ce vede călătorul de la fereastra trenului? Ce vede călătorul în tren şi pe peronul gării? Ce face în tren, cum se simte, la ce se gîndeşte, ce observă şi ce nu bagă în seamă?” (Radu Mârza)

Radu Mârza este cadru didactic la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie şi Filosofie, unde predă cursuri despre identităţi istorice în Europa Centrală, istoria medievală, premodernă şi modernă românească, istoria slavilor, istoria culturală a călătoritului şi turismului, istoria Bizanţului. Este, de asemenea, colecţionar şi preocupat de istoria cărţilor poştale. Cea mai recentă carte publicată este Romanian Historians and Propaganda (1914-1946). The Case of Transylvania (Bratislava, 2014), traducere din limba română de Carmen-Veronica Borbély.

Fragment

La puțini ani distanță, doi cărturari români, unul transilvănean, celălalt muntean, se preocupă, independent unul de celălalt, de aspecte teoretice ale „drumului de fier”, de chestiuni care privesc construcția tehnică a căilor ferate, dar și de perspectivele economice pe care noua cale de comunicații le deschide lumii. Spre deosebire de Petrache Poenaru, care menționează în mod sumar aspecte teoretice, George Bariț și Ion Ghica se apleacă cu atenție asupra lor, din perspectiva omului politic și, în același timp, a economistului.

George Bariț, istoric și publicist din Transilvania (1812‑1893), este printre primii călători români ale căror călătorii cu trenul sunt atestate documentar, intr‑o vreme în care în Transilvania natală construirea de căi ferate era încă la stadiul de proiect. Prima sa călătorie feroviară este atestată direct în 1847, când Bariț călătorește la Buda și la Bratislava în calitate de membru al unei delegații a orașului Brașov, delegație care trebuia să facă lobby la organele de decizie ministeriale ale Ungariei pentru a duce traseul căii ferate, care ajunsese de la Pesta la Szeged, spre Sibiu și Brașov prin Arad, și nu spre Timișoara, așa cum doreau alte cercuri de interese. Cealaltă călătorie atestată documentar are loc în 1852, când Bariț merge cu trenul de la Pesta spre München și Dresda, având ca destinație Belgia; aceasta este documentată prin câteva scrisori redactate pe parcursul ei.

Astfel, George Bariț este nu doar un călător feroviar timpuriu, ci și un teoretician și un promotor al dezvoltării căilor ferate și al transporturilor în general. Acesta este un aspect mai puțin cunoscut din viața și activitatea lui Bariț, pe care nu mulți exegeți îl scot în evidență. Merită semnalată aici observația mai veche a lui Vasile Netea, care considera că formația economică a lui Bariț și preocupările lui pentru problema transporturilor au fost influențate de scrierile cu caracter economic ale lui István Széchenyi, pe care le‑ar fi cunoscut încă de la începuturile carierei sale, la Blaj.

De‑a lungul vieții, Bariț a contribuit considerabil la dezvoltarea presei românești din Transilvania, văzând în aceasta un mijloc de ridicare culturală. În publicistica sa se regăsesc multe relatări de călătorie, care pot fi înțelese drept „observații ale unui pedagog național adânc interesat de tot ce poate fi util compatrioților săi și totodată ale unui intelectual sensibil la peisaj, inclusiv la peisajul urban și la diversitatea umană”. Alte articole se referă explicit la problematica căilor ferate; dintre acestea le‑am selectat pe cele mai timpurii, publicate de‑a lungul anului 1847 și apoi în 1852 în ziarul Gazeta de Transilvania de la Brașov, al cărui redactor era Bariț. Intr‑unul dintre aceste articole, afirmă că până atunci avusese deja prilejul să călătorească pe cinci căi ferate din Germania, dar nu este clar în care an au avut loc aceste călătorii feroviare, până acum necunoscute exegeților lui Bariț!