Continuăm ancheta noastră începută săptămâna trecută cu alte răspunsuri, primite de la reprezentanții partenerilor noștri, edituri, fundații, blogeri, dar şi răspunsurile a trei scriitori la care noi ținem foarte mult (au avut motive serioase să nu răspundă la timp pentru a le include în sumarul săptămânii trecute).
1. Recenziile sau notele de lectură, mai bine sau mai naiv făcute, se găsesc din plin pe internet. Această democratizare a opiniilor despre cărţi a schimbat percepţia asupra literaturii în toată lumea, nu doar în România. Cum vedeţi această schimbare şi care credeţi că vor fi consecinţele ei în viitorul imediat?
2. În acest context, ce părere aveţi despre activitatea site-ului bookhub.ro şi ce v-aţi dori să găsiţi mai mult pe site, având în vedere că nu scriem doar despre cărţi?
Matei Florian, scriitor – Să ne trezim din lenea lucrurilor sigure
1. Cred că, pe lumea asta, toate lucrurile care se întâmplă firesc, de la sine, pe cale naturală sunt perfect îndreptățite. Dacă internetul a făcut ca spațiul critic să devină al tuturor, foarte bine. Singura problemă pe care o văd e că ar trebui să ne trezim din lenea lucrurilor sigure – dacă vrei recenzii, citește revista cutare – și că ar fi nevoie să ne impunem un minim efort de triere: chestia asta se duce în păpuriș, astălaltă e prea gonflată, asta nu spune nimic, asta-i pertinentă ș.a.m.d. Efortul ăsta de a tria grafomaniile de substanță îl văd, iarăși, unul bun. Nu sunt prezicător, dar cred că în tot talmeș-balmeșul aparent pe care îl presupune internetul, lucrurile cu adevărat mișto vor rămâne vizibile. E doar o schimbare de optică, e doar o schimbare care-i va amărî pe cei cu sinecuri intelectuale.
2. Am o părere bună Bookhub se află în miezul evenimentelor, e pertinent, e viu. Iar la doi ani, e fix timpul în care un site se face cu adevărat mare și învață cum să pună problemele. Exact asta mi-aș dori: să fie un site care să pună probleme, să iște dezbateri, să facă valuri, să scuture un pic inerția noastră culturală. Anchete, analize, dezbateri: întoarcerea monedei pe dos, fața nevăzută a lunii, d-astea. Mai multe de ce-uri?, când-uri? etc-uri. Tocmai spuneam că lucrurile se vor tria destul de repede. Ori de un site cultural care să conteze cu adevărat, e nevoie mai mult ca oricând. Ar fi frumos ca bookhub să fie acela.
Ioana Bâldea-Constantinescu – scriitoare&realizator „Orașul vorbește” la Radio România Cultural – Un cititor neantrenat va confunda autorul cu naratorul
1. Eu cred că o formă de metatext mai mult sau mai puțin pueril a existat dintotdeauna. Să nu uităm de broșurile de comentarii din anii ’90, un fel de mici catehisme școlare tocite cu evlavie de generații cărora nu li se educa în niciun fel capacitatea de filtrare, de înțelegere a unui text, ca să nu mai vorbim de valori estetice, retorice și alte abilități indispensabile unui cititor cât de cât cultivat. Și atunci, și acum, cred că diferența e dată de gradul de expunere a elevului la cât mai mult literatură autentică, neabreviată, necompilată, neintarsiată de didacticisme. Numai cititul ritual, de plăcere, îi poate cultiva unui copil (sau unui tânăr) reticența față de versiuni ciuntite ale unei povești… Sigur, în condițiile în care bibliografiile rămân stufoase, iar ziua nu dă semne că ar depăși douăsprezece ore, lucrul acesta e mai greu de realizat. Cât timp sistemul va pune accent pe cantitate și nu pe calitate, se va citi și această literatură paralelă, simplificată, contorsionată, de multe ori, care va sufoca cititul îndrăgostit, savoarea, apetitul pentru stil, tramă și conturul psihologic al unui personaj…
Același lucru e valabil și pentru bloguri. Un cititor neantrenat va confunda autorul cu naratorul, cronica profesionistă cu textul personal, scris în marginea unei cărți și așa mai departe. Dar pericolul nu e real, cât timp există antrenamentul. Eu cred în acest antrenament. În lectura eclectică și nu neapărat normată care formează gustul, îl rafinează, îi dă o direcție. Cred că așa ajungi să distingi între textele bune și poliloghiile lipsite de substanță, în orice cultură și la orice vârstă.
2. Orice informație culturală de bună calitate, vehiculată cu responsabilitate și construită după niște reguli clare e binevenită în online și nu numai. Opinia, lectura personală a unei cărți, a unui eveniment, chiar și a unui context cultural sunt, de multe ori, elementele care salvează un autor de pe un raft prăfuit, un spectacol de ditirambi, un film din anonimat… Cred că publicul de azi, avizat, dar nu neapărat specializat, nu vrea nici prelegeri, nici exegeze, ci texte comprehensibile despre lumea sensibilă care îl înconjoară. Mie îmi plac cronicile curajoase, cu panaș, cu puncte de vedere bine articulate. Iubesc argumentația și mă bucur când sunt pe aceeași lungime de undă cu autorul unei recenzii, la fel cum accept un punct de vedere diferit, dacă e bine formulat și are coerență, densitate. Iubesc textele creative, pe care le găsesc pe bookhub.ro și din care nu sunt, parcă, nicăieri suficiente. 🙂
Cristian Fulaș, scriitor – În siajul micilor găști și centre literare
Ar trebui să pornim dinspre democrație, ai dreptate; la urma urmelor, fiecare e liber să facă și să spună ce vrea, când vrea și cum vrea. Nu aici e problema. Problemele, reale, sunt două:
1. Critica de întâmpinare clasică dă rateuri (dar asta nu ar fi tragic) și, cel puțin în revistele de specialitate, există un lag de minim trei luni de zile între publicarea unei cărți și cronică (excepțiile există, dar nu sunt notabile).
2. Recenzia de blog, de cele mai multe ori prea generoasă, seamănă mai mult cu un advertorial decât cu critica.
Între aceste două poziții, aparent ireconciliabile, scriitorul pare să stea cu mâna întinsă și să nu-și mai găsească locul nicăieri. Venim toți dintr-o lume în care întâmpinarea unei cărți era foarte importantă și trebuie să facem față uneia în care fenomenul aproape că nu mai există, din cauza celor două fenomene de mai sus. Ne rămân auto-publicitatea (aproape nesimțită) pe facebook și prin alte mijloace, aparițiile publice (puține și rezervate practic unei elite nu întotdeauna rezonabile), lecturile și prezențele la festivaluri (și alea discutabile și mereu contestate, cel puțin în culise), veșnica speranță a traducerii, și aceea supusă jocurilor de culise. Și, de fapt, viața literară aici s-a mutat, în ceea ce putem numi culise. Cu ce ajută un număr de recenzii (în presa de specialitate sau pe bloguri), dacă toată lumea bănuiește pe toată lumea și senzația de comercial nu părăsește niciodată pe nimeni? Cu ce ajută succesul de moment, dacă nu există continuare pentru scriitor și, orice ar face, se găsește mereu (în cel mai bun caz) în siajul micilor găști și centre literare, practicând o formă sau alta de cerșetorie?
Și, revenind la recenzia de blog, nu își pierde ea orice credibilitate atâta vreme cât (atât de suspect) nu există nimic slab sau criticabil în recenzii și orice lectură e o laudă (deja previzibilă)? Nu avem aici, în atributul ăsta al predicitibilității, garanția unei bănuieli de publicitate?
Sigur, e bine că încă se mai face ceva, că există oameni care se străduiesc să citească și să comenteze cărți, dar aș recomanda apariția unui spirit critic în blogosferă, oricât de bizar poate să sune o asemenea recomandare. Mi se pare imposibil ca unui om să îi placă absolut orice carte citită, asta pur și simplu îmi depășește puterea de înțelegere.
Ca să închei: această schimbare, dacă se va perpetua în forma de advertorial pe care o vedem acum, va fi de fapt o trecere către alt domeniu și nu va impune bloggerii în spațiul critic. În rest, ce să zic, totul e bine în cea mai bună dintre lumile posibile :).
Ovidiu Anemțoaicei, Editura Hecate – O productivă și sănătoasă subminare a „culturii înalte”
În contextul evidentei globalizări și multiplicări a formelor de producție de cunoaștere, în special pe on-line și în particular a „literaturii” despre literatură, Bookhub contribuie enorm la ceea ce aș numi o productivă și sănătoasă subminare a „culturii înalte”, a criticii literare și nu numai. Metaliteratura (în particular, recenziile sau opiniile despre cărți) susținută de Bookhub, diversă, jucăușă și accesibilă, ne arată cum autoritatea epistemică devine interdisciplinară și intersecțională, în sensul în care nu mai reprezintă monopolul unei „culturii înalte” rezervate doar unor specialiști.
În plus, contribuția sa se traduce prin conexiunile și dialogurile create între diverse grupuri din industria cărții, a artelor vizuale, mass media, cercetători sau activiști din variate domenii. Pe scurt, prin Bookhub, literatura „devine”, se conectează și se adaptează constructiv la o realitate complexă și globalizată, invitându-ne, astfel, să regândim în permanență semnificația, statutul și rolul literaturii înseși, precum și a criticii literare.
De asemenea, Bookhub și-a asumat, prin diverse contribuții publicate, și o apetență pentru social în ceea ce privește o promovare a culturilor minoritare ce luptă sa facă cât mai evidentă legătura dintre producția de cunoaștere și politic. Literatura feministă, queer sau minoritară în general și-a găsit în Bookhub un aliat promițător și un sprijin neașteptat.
Delia Gavrilă, Editura Herald – Domeniul editorial poate fi avantajat de acest avânt tehnologic
1. Ne aflăm într-o perioadă în care informațiile circulă mai rapid ca niciodată. Acum oamenii au acces liber către multiple canale de comunicare, având posibilitatea de a-și expune în mod liber opiniile. Domeniul editorial poate fi avantajat de acest avânt tehnologic: o dată prin crearea unui dialog din ce în ce mai amplu cu privire la subiectele de interes, pe de altă parte, cărțile își pot face mult mai ușor loc în rândul preferințelor consumatorului din epoca digitală.
2. Apreciem mult platforma Bookhub, atât pentru calitatea conținutului, cât și pentru interfața interactivă, ușor de utilizat. Ca sugestie, poate și-ar găsi foarte bine locul și o secțiune dedicată cinematografiei.
Sandra Ecobescu, Fundația Calea Victoriei – Atâta timp cât recenziile nu sunt scrise cu rea voință
1. Mă bucură, de fiecare dată, când există dialog în jurul cărților, artelor, filozofiei și al altor domenii umaniste. De altfel, aceeași abordare o avem și la Fundația Calea Victoriei – unde încurajăm cursanții să pună întrebări și să își exprime punctele de vedere. Atâta timp cât recenziile nu sunt scrise cu rea voință, nu văd nicio problemă în democratizarea opiniilor despre cărți. Ba chiar mă bucură. În ceea ce privește consecințele acestei schimbări, sunt optimistă: cred că recenziile bine scrise se vor bucura de mai multă popularitate și articolele online se vor „șlefui” treptat, în mod firesc.
2. Citesc cu mare plăcere interviurile de pe bookhub.ro și urmăresc adesea noile apariții și lansări de carte. De asemenea, apreciez forma inedită a interviurilor și faptul că Bookhub evită întrebările banale și obișnuite. La mulți ani, Bookhub și la cât mai multe articole interesante!
Eli Bădică (bookaholic.ro) – Nu e suficient să afirmi că ți-a plăcut sau nu o carte
1. Mi se pare firesc și sănătos să existe o pluralitate a opiniilor în orice domeniu, nu numai în cel editorial. Și, din fericire, contextul tehnologic a permis ca acestea să apară, în număr mare, și la noi. Nu poate fi decât benefic pentru vizibilitatea cărților faptul că se scrie despre ele pe numeroase platforme online, fie că vorbim despre reviste ori site-uri specializate, fie că ne referim la bloguri, individuale sau colective. Mai ales acum, când printul pierde, din nefericire, teren. Cum se scrie, asta e o altă problemă. Una care poate influența atât parcursul unei cărți, cât și pe cel al celui care scrie. Pe de o parte, critica literară get-beget trebuie să înțeleagă, măcar în ultimul ceas, că alternativa, în secolul XXI, este de a-și cizela discursul, de a-i peria scorțoșenia și limbajul de specialitate, de multe ori greoi și pentru cititorii cu multe lecturi în spate, și să aducă volumele, astfel, mai aproape de oameni – se întâmplă peste tot în lume, numai la noi nu, cu mici excepții. Iar transformarea aceasta nu cere nicidecum să se piardă pe drum calitatea scriiturii, erudiția, bagajul de cunoștințe specializate, ci doar să se desprindă stilul academic de cel publicistic, să nu se piardă din vedere publicul căruia îi este destinat o cronică sau alta. De cealaltă parte, platformele online trebuie să fie mai zgârcite cu ce (se) publică, iar cei care au bloguri personale dedicate cărților, să citească mai mult decât scriu, nu invers – și nu mă refer neapărat la literatură. Sigur, faptul că se scrie din pasiune e minunat, dar cred că trebuie să se ia mai mult în calcul, cum spuneam, și cum se scrie, să fie mai multă atenție la construcția propriu-zisă a materialelor, de la ortografie la gramatică și retorică. Iar fiecare opinie, recenzie ori notă de lectură, să fie însoțită de un minimum de argumente, nu e suficient să afirmi că ți-a plăcut sau nu o carte, nici că e o carte bună sau proastă pentru că ai empatizat cu ea sau nu. Dacă se va rămâne la nivelul impresionist peste care dăm acum când accesăm anumite bloguri, mă tem că ele vor face un deserviciu cărților pe care le au în vedere. În acest caz, sper ca cititorii să se orienteze, în timp, spre alte și alte platforme.
Sunt multe nuanțe care ar merita discutate. Vă mărturisesc, însă, că nu pot anticipa ce se va întâmpla în viitorul apropiat. Personal, îmi doresc să avem un spațiu de dialog mai fertil, mai creativ, de calitate. Sunt convinsă, fiind iremediabil optimistă, că lucrurile se vor cerne în timp, spre avantajul domeniului acestuia.
2. Mă bucur de fiecare dată când apare o nouă platformă online care acordă spațiu domeniului editorial și mă bucur și mai tare când aceasta rezistă și aduce perspective noi. Bookhub.ro nu a făcut și nu face excepție. Cred că suntem cu toții câștigați când unghiurile de abordare sunt cât mai particulare, diferite, creative, când se îndepărtează de la căile „clasice”. Așa că nu pot decât să vă doresc mulți ani înainte, cât mai multe articole inedite și cât mai mulți cititori!
Irina Georgescu, Editura Vellant – Un limbaj nelicenţios, direct, şi însoţit de pasaje din volum
1. În vremuri în care internetul e atît de prezent în vieţile noastre, ne bucurăm de existenţa şi activitatea bogată a platformelor culturale online, care nu fac decît să înlesnească accesul cititorului la cronica de carte şi la informaţia culturală şi artistică, legată de evenimente literare şi apariţii editoriale.
Cîştigătorul acestei diversităţi este chiar cititorul, care găseşte la îndemînă informaţia pe care o caută, sau care este găsit de informaţie doar printr-un scroll pe Facebook. Coperta unei cărţi, cele cîteva cuvinte ce însoţesc imaginea şi link-ul la cronica de pe site au pînă la urmă menirea de a-l atrage spre lectură. Mai departe, fidelizarea cititorilor se poate realiza doar prin cronici cinstite, într-un limbaj nelicenţios, direct, şi însoţit de pasaje din volum.
2. Ne bucurăm de existenţa voastră, dragi bookhubişti, cronicile pe care le scrieţi merg dincolo de cărţi, îl scot pe cititor din lectura pasivă şi îi stârnesc curiozitatea, şi ni-i înfăţişează pe scriitori într-un fel memorabil, natural şi cald. Vă dorim mulţi ani şi mulţi cititori!
Livia Lucan-Arjoca, Marketing&Comunicare, Grupul Editorial ALL – Nișele vor fi preferatele oamenilor de marketing
Schimbarea se produce datorită unei nevoi. Ca atare, democratizarea opiniilor despre cărți este semnalul că și publicul s-a „democratizat”, ca să utilizăm același termen. Și nu este nimic rău în asta, ba din contră. Presiunea ca cei care dețin site-uri literare sau care scriu pe bloguri literare să se profesionalizeze, să țină pasul cu cititorul, dar și cu ceea ce oferă noile media, va fi din ce în ce mai mare, iar acest lucru va însemna standarde tot mai ridicate, creativitate, inovație și efort constant din partea celor care dețin aceste platforme.
Pentru cei care lucrează în promovare, marea provocare este să identifice publicațiile online cu o voce clară și cu autoritate, dar și influencerii, adică acele persoane care pot fi endorseri pentru produse, pe cei care vând atunci când recomandă o carte. Influencerii provin din zone diferite: pot fi bloggeri cu foarte mulți fani, pot fi jurnaliști culturali, scriitori, unii critici literari sau vedete.
Este încă foarte dificil să observi în vânzări efectul pe care îl are o cronică publicată pe un anumit site, dar într-adevăr, la capitolul popularizare/awareness, multitudinea de variante pe care ni le oferă mediul online ne este utilă. Lucrurile sunt mai clare atunci când discutăm de marketingul prin afiliere, atunci vezi care a fost sursa vânzărilor, dar sunt puțini cei din această nișă, care fac marketing afiliat.
Consecințele în viitorul apropiat? Nișele vor fi preferatele oamenilor de marketing pentru că te duc către un public clar, cu interese evidente, pe care îl poți înțelege ușor și căruia îi poți oferi ceea ce-l interesează fără să arunci cu gloanțe în orb. Apoi, dezvoltarea și utilizarea integrată a posibilităților tehnologice pe care le oferă online-ul: text, imagine, audio, video. Site-urile literare vor învăța ceea ce alte site-uri din alte domenii știu deja.
2. Vă felicit pentru cei doi ani frumoși, în care ați crescut și ați format o echipă minunată. Cred în ideea de HUB, așa cum cred și în ideea de nișă, de aceea sunt convinsă că a fost o idee bună să uniți sub aceeași umbrelă secțiuni diferite, care promovează cultura în general. Probabil că peste încă 2 ani, vă veți rebrandui si veți fi nu bookhub, ci culturalhub.
Vă voi face și o sugestie, mi-ar plăcea ca unele interviuri să fie video.
Mult succes în continuare!
