«Am avut, în acelaşi mod, şi confirmarea faptului că, dintre multele noastre eforturi utopice, niciunul nu e mai demn de făcut decât acela de a întârzia, prin toate mijloacele la îndemână, intrarea în doxa a produsului artistic, socializarea lui, ca şi instituţionalizarea schemelor perceptive, că numai diversificarea receptării şi înnoirea obiectului – prin intenţia autorului sau împotriva acestuia – sunt în măsură să înalţe intensitatea plăcerii, a implicări interpretului, să sporească ceea ce Nietzsche numea „sentimentul Fiinţei”.»
(Eugen Negrici, Expresivitatea involuntară, Editura Cartea Românească, 2017)
