Pledoarie pentru cartea de filosofie – Jacques Maritain, „Arta redă paradisul. Scrieri despre artă”

Ca să pot vorbi pe larg despre titlul ales, am nevoie, în primul rând, să spun câte ceva despre editura la care a apărut. Este vorba despre o editură din Oradea, relativ nou intrată pe piaţa editorială românească; iată ce scrie pe site-ul acesteia:

„Ratio et Revelatio – numele pe care ni l-am ales, raţiune şi revelaţie, acoperă un proiect editorial ambiţios, acela de a aduce publicului românesc texte de filosofie, teologie şi istoria religiei, dar şi carte ştiinţifică, beletristică şi colecţii pentru copii. Principiul pe care ne clădim identitatea editorială este acela al respectului concret pentru toţi factorii implicaţi în producţia şi consumul de carte, de la autor, redactor, traducător, pînă la cititor, cât şi al calităţii volumelor pe care le publicăm, în ceea ce priveşte conţinutul şi forma lor fizică.”

Îmi plac editurile mici, care-şi propun de la bun început proiecte bine structurate, ambiţioase, dar, în special, îmi plac editurile care propun şi altceva, aleg să tipărească şi literatură de specialitate sau de aşa-zisă nişă, fără să facă rabat de la calitate. Iar Ratio et Revelatio este o astfel de editură. Dacă vă uitaţi pe site, o să găsiţi colecţii dintre cele mai interesante, fiecare colecţie având deja titluri serioase apărute pe piaţa literară de la noi; mi-au reţinut atenţia colecţiile Clasici latini şi greci – Rubicon; Documente, arhive – Documenta; Etică – Moralia; Filologie – Philologia; Filosofie – Ratio; Istorie – Historia; Memorialistică – Authentica; Religie – Spiritualia; Teologie – Revelatio. Observaţi ce structurare şi ce diversitate de subiecte/teme, iar dacă veţi arunca un ochi peste titlurile deja apărute până acum, veţi observa că nu prea mai sunt de găsit la alte edituri. De asemenea, atrage atenţia lista cu referenţii editurii; sunt acolo nume mari din domeniile filosofiei, filologiei, profesori universitari sau autori de referinţă pentru domeniile în care activează. Un alt punct tare al editurii este faptul că a ales să publice ediţii bilingve sau cărţi din latină şi greaca veche, ceea ce m-a dus cu gândul la soarta latiniştilor români (în curând, din păcate, cred că o să-i numărăm pe degete dacă nu schimbăm ceva în acest sens). Rar o să găsiţi o editură cu un site aerisit, funcţional, cu date actualizate la zi, în care să nu te pierzi căutând o informaţie. Aceiaşi grijă pentru cititor o veţi regăsi şi în formatul cărţii tipărite: calitatea hârtiei, calitatea editării în sine (fără greşeli de tipar sau inadvertenţe în construirea traducerii), marginile generoase (special lăsate ca pentru a face însemnări – doar multe dintre ele asta şi fac, te îndeamnă să-ţi notezi diverse idei care apar în timpul lecturării propriu-zise).

Pledez pentru aproprierea cititorului obişnuit de cartea de filosofie; nu e aşa complicat să începi să citeşti filosofie, condiţia e să ştii cu ce să începi. În niciun caz nu recomand începutul de drum să fie Kant, dar cărţile de filosofia culturii (cele ale lui Lucian Blaga sunt de o frumuseţe rar întâlnită sau studiile lui Fr. Nietzsche, ca să enunţ la prima strigare două nume mari) sau cele de filosofia artei pot deschide uşi spre universuri dintre cele mai nebănuite. Cartea lui J. Maritain, de asemenea, e una dintre cărţile care vă pot deschide apetitul.

„Arta redă paradisul. Scrieri despre artă” este o colecţie de texte, de lungimi relativ mici, care au fost reunite sub acest titlu de către editorul român. Jacques Maritain este cunoscut, în special, pentru efortul de a revizui opera lui Toma d’Aquino şi, din acest punct de vedere, poate părea surprinzătoare alegerea editurii pentru volumul de faţă; dar eu găsesc oportună această readucere în prim-plan a filosofului catolic francez: să publici texte care fac referire la artă ca filosofie este o excelentă metodă de a face trecerea spre texte mai serioase/grele. Alin Tat a împărţit textele în patru mari capitole: I. Arta, frumuseţea, artistul. II. Poetul şi lumea. III. Arta modernă: infinitul „în faţa unei mări imense şi pustii”. IV Dante. Sunt texte pe care îţi doreşti să le reciteşti din nevoia de a aprofunda înţelegerea sau, pur şi simplu, pentru că regăseşti în ele idei de o claritate şi de o frumuseţe rar întâlnite în alte scrieri. În „Prezentare”, editorul scrie:

„Arta modernă are pentru el (autorul – n.m.) o semnificaţie aparte, marcată de conştientizarea noului statut al artistului – autonomia – şi de finalitatea operei sale, judecată exclusiv din perspectiva frumosului de atins.”

În „Despre frumos”, Jacques Maritain scrie:

«(…), totuşi frumosul nu este decât o specie a adevărului, dar şi o specie a binelui; percepţia frumosului are raport cu cunoaşterea, dar pentru a i se alătura, „aşa cum tinereţii i se alătură floarea sa”; ea este mai puţin o specie a cunoaşterii, cât o specie a delectării.»

Observaţi claritatea exprimării, cât de bine surprinde esenţa în cuvinte puţine şi bine alese; de asemenea, observaţi cum se poate face legătura cu alte mari domenii ale filosofiei şi teologiei (să amintim de Platon, de exemplu, şi lumea Ideilor).

„Arta redă paradisul”, care, de fapt, este o parte din „Răspuns lui Jean Cocteau”, începe cu enunţarea unui paradox: deşi inutile, arta şi poezia ne sunt mai necesare decât orice altceva:

„Inutile prin ele însele vieţii eterne, arta şi poezia sînt mai necesare decît pîinea neamului omenesc. Ele îl fac disponibil vieţii spiritului.”

Câteva rânduri mai jos găsim:

„Chiar cu privire la păcat arta imită încă graţia. Cine nu cunoaşte regiunile răului nu cunoaşte mare lucru din acest univers. Dacă stoicul le ignoră (el nu crede în diavol), sfîntul le cunoaşte bine. Ispita îl instruieşte, şi în raport cu ea exerciţiile înclinate spre păcat ale atîtor tineri de ispravă cărora le este teamă să nu le trăiască sînt sărmane jocuri; împreună cu maestrul său coboară în infern; familiaritate a vechilor inamici, străin răului el îi cunoaşte totuşi întreaga natură şi ascunzişurile ei. Pentru ce aceasta? Pentru că el o răscumpără prin rugăciunea sa şi prin durerea sa.”

Citind acest pasaj, mi-am adus aminte de „Narcis şi Gură-de-Aur”, de Hermann Hesse (spre finalul cărţii, Gură-de-Aur îi spune lui Narcis că el are mai mari şanse să se mântuiască, întrucât a fost supus greşelii şi nu i-a fost frică de viaţă – am reprodus esenţa). Citind toată cartea, vă veţi da seama că vă puteţi apropia uşor de esenţa lucrurilor şi de marile idei, cu condiţia să vă valorificaţi în moduri dintre cele mai diverse şi inedite propria experienţă de viaţă.

„Arta redă paradisul. Scrieri despre artă” a apărut în colecţia „Ratio – Estetica” şi poate fi citită ca reper filosofic. Găsiţi aici multe idei de pornire a unor studii mai ample; dar eu o recomand ca exerciţiu de detaşare de lumesc şi de delectare a sufletului. V-ar fi util un astfel de exerciţiu în vacanţa acestei veri; sufletul are şi el nevoie de o curăţare de zgura cotidianului copleşitor şi eroziv.

Editura Ratio et Revelatio;