Repertoriul consistent de cărți publicate (8 la număr) și potența literară ale scriitorului din urbea de pe malul Crișului Repede, Florin Ardelean, au fost capetele de afiș în cadrul unui dialog livresc purtat cu un prieten bun de-al meu. Și cum, după minute de aprecieri & deliberări, „Folie à trois”, romanul publicat în 2012, a căpătat un făgaș aparte în discuția noastră, separându-se pe nesimțite, n-am avut tăria de a-l amâna mai mult de o zi. A fost entuziasmul de care am avut nevoie pentru da curs cărții.
Înainte de a porni la drum în densul univers neașteptat de fin creionat, clarificarea semantică a titlului a venit ca o necesitate, aflând astfel că „Folie à trois” este un sindrom extrem de rar care definește, în linii mari, o nebunie împărțită de trei oameni. Încercam încă din primele pagini să dibuiesc o schiță cât de palidă a nebuniei dictate de titlu, dar frâiele strâns ținute de scriitor nu mi-au permis să dejoc, prematur, intriga. Aveam să aflu că eroul (sau anti-eroul?) romanului, Vlad Codreanu, fost profesor universitar & realizator TV, își scrie din salonul spitalului de psihiatrie, ca un act cathartic și lecuitor, jurnalul vieții. Epica arborescentă aplicată de scriitor permite să dezvolte, pe paliere, mult-prea-multele relații și aventuri amoroase ale protagonistului din care, la început, se înfruptă și care, spre final, îl împing în prăpastia nebuniei. Cum fructul oprit este mereu mai delicios & tentant, nici Vlad Codreanu, acest donjuan provincial, nu face excepție de la regulă, acuplându-și destinul, în paralel, cu două femei compromise: Amalia, mai tânără cu 25 de ani, aflată în prag de măritiș, iar cealaltă, Mirela, soția unui cardiolog. Când este adus în discuție acest triunghi amoros, Florin Ardelean, metodic & meticulos din fire, nutrește o plăcere meschină în a-și împinge personajele într-un registru draconic al suportabilității. Altfel spus, la început le creionează relația în tonuri vii, colorate, ca mai apoi, pe măsură ce se apropie de inexorabilul declic, să devină totul searbăd și inanimat. Ajuns finalmente un „rabiat”, Vlad Codreanu, nemaiputându-și controla demonii lăuntrici și nemaisuportându-și apăsătoarea presiune psihică (relaționarea pe două fronturi consumându-i și ultimele picături din seva existențială) recurge la un gest – imprevizibil pentru cititor – care-i va marca, în mod profund, întreaga existență.
Dacă tușa groasă a romanului marchează cele două relații blamabile, aparent pictate-n „roz”, alte tușe, mai subțiri, brodează (ca un deliciu) experiențele, aventurile și escapadele amoroase de care are parte Vlad. Aici nu pot să nu amintesc desele derapaje bahice & hedoniste consumate la bordelul lui Șișu (pudibonzii vor cataloga drept vulgară amprenta scriitorului), conflictele mocninde avute cu un coleg de breaslă sau pasiunea arzătoare, dar de scurtă durată, pentru o unguroaică, Noemi.
Dacă aducem în discuție finalul romanului, cititorul, având deja presiunea arterială crescută, este lăsat suspendat, în derivă, iar singura salvare vine din partea celui de-al doilea volum, „Folie à trois II”, proaspăt lansat, care deține coordonatele necesare pentru revenire.
Una peste alta, Florin Ardelean închide între paginile sale o simfonie de sentimente antagonice care rămâne dăltuită adânc în memoria cititorului.
Ediura Trei;
Anul apariției: 2012;
Nr. pagini: 491.
