Unii au vacanţă pentru că tocmai au publicat ceva şi îşi adună gândurile pentru un nou proiect. Alţii, chiar sunt în vacanţă, una prelungită, din moment ce nu sunt angajaţi nicăieri. De aici ideea unei anchete. Mai ales că orice scriitor valoros citeşte mult. Poate acordă chiar mai mult timp lecturii decât scrisului. O anchetă cu Radu Aldulescu, Doina Ruști, Dan Lungu, Gabriela Adameșteanu, Varujan Vosganian și Dan Stanca.
RADU ALDULESCU
Lecturi de vacanţă… Neavând de mulţi ani ceva ca un serviciu la stat sau la patron, n-aş avea cum să am nici vacanţă sau concediu, plătit eventual. E unul din riscurile statutului de autor liber profesionist. Şi totuşi. În aprilie am terminat un nou roman care a apărut la începutul lui iulie. Nu mi se întâmplă prea des: mi s-a întâmplat doar de nouă ori în viaţă, aşa încât am socotit că se cuvine o pauză ceva mai lungă, pe care la o rigoare aş numi-o vacanţă. Am şi voi avea mai mult timp pentru citit în următoarele luni. Timpul dedicat scrisului se umple de la sine cu lesturi. Citesc mai mult decât altă dată autori români contemporani. Viorica Răduţă, cu romanul Vremea Moroiului – o autoare cu o scriitură specială, de efect, pe care o urmăresc îndeaproape de multă vreme. Am mai citit, cu întârzierea de rigoare, Hotel Universal, romanul Simonei Sora, care m-a tuşat prin compoziţie, suflu narativ, temă şi felul cum istoriile unor personaje transced istoria de dată recentă. Apoi, o lectură extrem de întremătoare pentru mine a fost Ghetsimani ’51, de Dan Stanca, un romancier de anduranţă, având la activ peste douăzeci de romane şi cu care mă simt solidar. Am citit în sfârşit ultimul roman al lui Octavian Soviany, Moartea lui Siegfried, prin care autorul îşi consolidează statutul: Octavian Soviany este, în ce mă priveşte, cel mai valoros scriitor român contemporan, pe care instituţiile culturale din România nu-l percep ca atare şi poate că de aceea nu-l merită.
Dintre străini, am citit Michel Houellebecq, cu Supunere, şi Patrick Modiano, cu Micuţa Bijou. Doi autori francezi contemporani aflaţi, cum se spune, pe val, cu succes de critică, mari premii internaţionale şi tiraje de milioane de exemplare. Lectura ultimelor lor romane apărute la noi mi-a reconfirmat faptul că succesul le este pe deplin justificat, acoperit, de valoare. Cu alte cuvinte, ei se încadrează în canonul valoric al marii literaturi, în virtutea căruia au fost promovaţi de un sistem profesionist şi nesupus compromisurilor. Înclin să cred totodată că succesul lor n-ar fi posibil decât în sistemul contextului cultural în care evoluează, măcar că şi în afara acestui sistem pot apărea autori valoroşi, pasibili ră răzbată însă mai greu… Această relaţie dintre succes şi valoare este valabilă şi pentru alţi autori străini pe care am continuat să-i citesc cu cărţi noi în vara asta: Andrei Makine, cu Recviem pentru Est şi Pământul şi cerul lui Jacques Dorme, şi Doris Lessing, cu Povestiri africane, Carnetul auriu şi Memoriile unei supravieţuitoare.
Vara nu s-a terminat încă, iar vacanţa abia a început la o adică. Sănătoşi să fim.
Recomandare Bookhub – Istoria Regelui Gogoşar, Editura Cartea Românească, 2015
DOINA RUŞTI
Am terminat nu demult Supunere de M. Houellebecq, roman de care m-am apropiat cu un anume dram de datorie, pe care mi-l pasează automat orice carte mult discutată. Inițial mi s-a părut că mă aflu în lumea apăsătoare din Dezonoare a lui Coetzee (atmosfera universitară, decadența, metanoia etc), dar treptat am ajuns în alte zone, romanul cucerindu-mă de-a binelea. E o carte despre esențele semantice ale cuvântului islam, interpretate în contextul unei Europe trecute prin aberante operații de mărire a sânilor. Are substanță, are fluiditate narativă, are umor. Un singur lucru nu mi-a plăcut: indecizia de mesaj, care nici pe departe nu mi s-a părut voită ori doar o fațetă discretă a satirei. În legătură cu acest roman trebuie să mai spun ceva: ediția mi s-a părut lăudabilă și la fel de seducătoare ca și textul. E o carte de vreo 70.000 de cuvinte, dar care arată mult mai voluminoasă, din cauza hârtiei groase si a textului aerisit, ceea ce – trebuie să recunosc – mi s-a părut extrem de confortabil!
Acum citesc Uriașul îngropat, al lui Ishiguro, și mă așteaptă Exorcizat al lui Radu Găvan. Dar asta nu înseamnă cu nu am zilnic porții mici de lectură vulgară (incluzând aici si horoscopul de pe net) ori alte texte care mă mențin în viață, cum ar fi câte un poem de seară, câte un scenariu trimis de vreun prieten ori vreun document bicentenar din monumentala Istorie a lui VA Urechia 🙂
Despre Doina Ruşti, puteţi citi mai multe pe site-ul său: doinarusti.ro Recomandare Bookhub – Manuscrisul fanariot, Editura Polirom, 2015
DAN LUNGU
Vara aceasta am citit destul de mult. În primul rând, am făcut o minunată cură de Don De Lillo: “Cosmopolis”, “Punctul Omega” și “Omul căzător”. Mi-am completat colecția Paul Auster cu “Omul invizibil”. Dintre autorii români, aș menționa ”O vară ce nu mai apune”, a lui Sergiu Radu Ruba. Am recitit pe îndelete din corespondența lui Flaubert și Scrisorile lui Ion Ghica către Vasile Alecsandri…
Recomandare Bookhub – Fetiţa care se juca de-a Dumnezeu, Editura Polirom, 2014
GABRIELA ADAMEŞTEANU
Am terminat de citit, chiar acum, câteva romane remarcabile: “Soşeaua Virtuții. Drumul Câinelui”, de Cristian Teodorescu, “Uimitoarea istorie a lui Șabbatai Mesia”, de Andrei Cornea, acestea apărute doar de câteva luni, și unul apărut anul trecut, “Uranus Park”, de M. Duțescu. Sunt foarte diferite, dar au în comun o calitate, îţi vine greu să le laşi din mână când ai început lectura şi constaţi că ai aflat multe lucruri interesante şi neaşteptate, când închizi cartea.
Recomandare Bookhub – Drumul egal al fiecărei zile (ediţia 2015), Editura Polirom
VARUJAN VOSGANIAN
Am să încep cu poezia. Ştiu că pare ciudat, astăzi nu prea se mai citeşte poezie, poate doar criticii literari se mai încumetă. Şi totuşi… Un nou volum al lui Liviu Ioan Stoiciu, Nous, populat cu personaje stranii, cu imagini rupte parcă din Marcel Chirnoagă, cu versificaţia sa originală. Apoi Poeme pentru Ivan Gogh, de tănâra poetă basarabeancă Maria Pilchin, o poezie plină de simboluri, care dă prospeţime şi miez acelei istorii ostenite pe care au trăit-o românii de dincolo de Prut. Am recitit Vino cu noi ştiu exact unde mergem, antologia lui Dan Sociu. Îl socotesc pe Sociu cel mai talentat poet al generaţiei lui. Am recitit antologia Băutorii de absint, în care apar Nichita Danilov, Traian T. Coşovei, Ioan Mureşan , Ioan S. Pop şi Liviu Ioan Stoiciu. Poezii cunoscute, dar şi unele care nu mai sunt reluate, viziune sumbră, mai ales la Ioan Mureşan şi Ioan S. Pop. Un volum bilingv româno-italian, dedicat marii poete Mariana Marin. Şi, ca întotdeauna, Virgil Mazilescu, din care recitesc tot timpul.
Dintre prozatorii români, am ales pentru vara asta Soşeaua Virtuții. Drumul Câinelui de Cristian Teodorescu, care rămâne un prozator la fel de bun. Apoi Manuscrisul fanariot, al Doinei Ruşti, un poem în proză despre o lume fabuloasă creată de oameni simpli. Regretul meu, i-am şi spus-o, este că romanul este atât de plin de farmecul local încât va fi, din păcate, greu de tradus, deşi o merită din plin. Am citit, la propunerea lui Silviu Lupescu, Mierla neagră, de Radu Ţuculescu, roman cu unele fragmente reuşite. Adaug, deşi nu e chiar un roman, Sectanţii de Vasile Ernu, o carte emoţionantă.
L-am reîntâlnit pe Leonard Cohen, de data asta cu Frumoşii învinşi. Pe Jack Kerouac cu Viaţa lui Buddha. Pe Herman Koch cu surprinzătorul roman Cina. Pe Ian McEwan cu Legea copiilor. Pe Patrick Mondiano, cu Le petit Bijou. Şi Taile Selasi, cu Înapoi în Ghana. Acum am pe noptieră Particulele elementare, de Michel Houellebecq şi Cea mai frumoasă carte din lume de Eric-Emmanuel Schmitt.
Cu lecturile mele pe teme economice nu vă plictisesc.
Recomandare Bookhub – Jocul celor o sută de frunze şi alte povestiri, Editura Polirom, 2013
DAN STANCA
Ca să spun drept, nu ştiu ce citesc. Sau lecturile mele sunt amestecate, stau cu vreo cinci cărţi deschise în faţă şi mi-arunc ochii de pe una pe alta. În vara aceasta am citit Supunere, romanul lui Michel Houellebeque, o lectură provocatoare a unui autor care se joacă cu focul, dar care-şi permite să facă asta. Este o carte pe care aş fi vrut s-o scriu eu, mai ales că acum la noi există proiectul ridicării unei moschei grandioase. Dar cine sunt eu şi cine e francezul care locuieşte în Irlanda şi se lăfăie în bani?
Evident, nu am ocolit cartea lui Radu Aldulescu, realizată cu aceeaşi forţă şi încrâncenare, autorul nemulţumit, care traversează viaţa solitar şi fără nicio speranţă. Dar care de la o zi la alta descoperă credinţa în Dumnezeu. Soviany, cu Moartea lui Siegfried, a însemnat o mare bucurie, în sensul în care am văzut că un autor de seama mea abordează o temă specială, cu toate riscurile presupuse de o asemenea alegere.
Nu pot să omit unul din romanele cele mai interesante ale ultimului deceniu, Manuscrisul fanariot al Doinei Ruşti, probabil cartea vieţii ei, în care ne sfidează pe noi toţi cei care ne punem pe noi înşine pe primul plan şi uităm că istoria e mare şi de acolo se pot stoarce cele mai interesante subiecte. Este o carte rezultată în urma unei minuţioase documentări şi laudă autoarei că a avut răbdare să ducă la bun sfârşit un asemenea proiect. Rafinată, răbdătoare, exploatând fiecare detaliu, ne face în sâc nouă, egoficţionaliştilor. Iată ce va să însemne marea literatură. Iei dicţionarul de etnografie, explorezi moravurile epocilor trecute, nu te laşi pe tânjală, te uiţi pe tine însuţi sau, dacă nu te uiţi, faci din suferinţa personală un sirop inefabil pe care-l torni în vase de cristal din care beau odinioară strămoşii tăi. În fine…
O lectură este o maximă încercare pentru autor. În pagina celuilalt ajunge să se vadă pe sine, cu lipsurile şi atuurile sale. Poate fi invidios sau, dimpotrivă, descoperind defectele celuilalt, să se considere superior. Nicio lectură nu e făcută de plăcere, ci cu ambiţie, cu vanitate, cu îndârjire. Vara a trecut.
Recomandare Bookhub – Ghetsimani ʾ51, Editura Cartea Românească, 2015
Sursa foto: getwallpapers.net
