„La ARCUB te așteaptă într-un one man show avangardist.” era începutul textului de promovare al concertului susținut de Zoli Toth în seara zilei de 12 aprilie. Ce face Zoli pe scenă n-ai cum să ignori sau să treci cu vederea, fie că asculți în mod constant muzică sau doar ocazional, fie că ești adepul show-urilor elaborate sau, din contra, a celor minimaliste. Are o pregătire muzicală solidă și consolidată în ani de cercetări și experimente, care l-au făcut să ajungă cu fiecare nou proiect muzical în zone nebănuite sau prea puțin exploarate în România. E provocator pentru că el însuși caută provocările și le convertește în universuri sonore foarte elaborate.
Un one-man-show ce are la bază sintetizatoare analogice, instrumente de percuție neconvenționale, tobe și vibrafon, Home Alone are deja fanii lui; în cele șase luni care au trecut de la primul concert susținut a reușit să convertească și pe cel mai sceptic dintre melomani. Un show foarte bine gândit și foarte închegat, în care Zoli Toth este la fel de provocator și de inovativ ca la debut, dar spre deosebire de celelalte proiecte pentru care este celebru, de această dată el chiar este singur pe scenă. El și instrumentele lui, de la „convenționalul” vibrafon și până la sintetizatoarele care mi-au adus aminte de Jean Michel Jarre. Deși instalația sonoră de pe scenă te poate duce cu gândul atât la concertele celebre (și de referință încă) ale francezului, dar și la ce showurile din festivalurile de muzică house, Toth reușește ceva care doar lui îi iese: pune omul în centrul universului sonor și ne (re)aduce aminte că doar omului îi este dat să facă muzică din orice. Pentru Zoli Toth zgomotul nu există, în universul lui interior și cel mai mic sunet scăpat de sub control sau lăsat la întâmplare să plutească devine sursă de cunoaștere și provocare – așa se face că în spatele oricărei instalații sonore găsim o matrice stilistică care aduce în același loc experiențe muzicale foarte diverse.
Fie că vorbim de adaptări ale unor bucăți muzicale celebre, cum este cazul cu Iubește și lasă, fie că vorbim de melodii noi, cum este cea inspriată de exodul refugiaților sirieni, avem de-a face cu straturi de experiențe și trăiri interioare, care sunt combinate într-un fel unic cu emoțiile și gândurile lui Zoli Toth.
La piesa despre exodul sirienilor mi-a plăcut cum a fost lăsat ca strat primar tradiția lor „de acasă”; a lăsat să se audă sunetul deșertului, dar după aceea a creat o mică dezordine, semn că pe drum omul nu se mai regăsește, pentru că e un drum pe care nu și l-a dorit niciunul dintre cei plecați în pribegie, ei au fost forțati să-l parcurgă. Peste acest prim strat sonor a adăugat strat după strat de experiență, astfel încât la final omul e în cu totul alt univers sonor decât cel primar. Dar, undeva, acolo, în spatele tuturor experiențelor, încă se mai aude sunetul deșertului. Omul este cel care se află în centrul fiecărui mic univers sonor, iar la ceastă piesă, mai mult decât la celelalte, mi-a fost foarte clară știința lui muzicală – omul acesta n-a ajuns întâmplător pe scenă și chiar dacă ceea ce vedem/auzim pare a fi o joacă, nu e deloc așa. Convertirea sunetelor indiferent din ce sursă ar veni ele denotă o nevoie de punere în ordine a tot ceea ce ne invadează spațiul sonor, pentru că, din păcate, trăim într-o lume mult prea zgomotoasă. Pașii și mișcările pe care le face Zoli Toth te duc cu gândul la ritualurile vechilor șamani, ceea ce înseamnă că i-a reușit construcția.
Vibrafonul este instrumentul central al întregului show, unul foarte cunoscut jazzmanilor și iubitorilor de muzică clasică, iar sunetele scoase de el devin bază pentru instalațiile sonore fațetează Home Alone. Manifestul singurătății ca formă de regăsire, asta este pentru mine Home Alone. Mă bucur să aud cum vechi experiențe sonore (personale sau sociale) sunt scoase dintre straturile memoriei afective pentru a fi convertite în fundamentele a ceea ce va fi. Zoli Toth este un om al viitorului, dar asta doar pentru că nu-și neagă sub nicio formă trecutul, pe care și-l asumă în întregime și căruia îi dă noi și noi valori.
Home Alone este un one-man-show de re-vizitat, dacă mi-e permisă licența. Cu alte cuvinte, urmăriți-l pe Zoli Toth, intrați în noul lui univers muzical și veți și surprinși de cât de puțin știați despre voi și despre cei de lângă voi.
Notă: concertul a fost organizat de Primăria Capitalei prin ARCUB.
