Cea mai frumoasă stradă din Sibiu devine gazda proiectului „Zilele Muzicale Româno-Americane”. Timp de 5 zile, între 1 și 5 iulie, pe strada Cetății va răsuna muzica clasica, jazz-ul, muzica simfonică sau ska-punk-reggae. Prima seară a festivalului va prilejui întâlnirea publicului cu muzicienii Orchestrei Filarmonicii de Stat Sibiu alături de dansatorii Teatrului de Balet Sibiu, într-un spectacol de muzică și dans, pe muzica „Anotimpurilor” lui A. Vivaldi. Festivalul se deschide, la ora 19, cu O harpă de poveste – proiect ce aduce pe scenă povestea unui instrument construit în 1827.
Așa cum am aflat din comunicatele de presă ale Filarmonicii de Stat Sibiu, Festivalul „Zilele Muzicale Româno-Americane”, pe esplanada din fața Sății Thalia, în perioada 1-5 iulie 2020, vor fi o serie de concerte, reunite sub semnul diversității și al toleranței. Muzicienii filarmonicii sibiene sunt printre primii artiști din România care și-au salutat publicul după declanșarea stării de urgență cauzată de pandemia de coronavirus, astfel că pe 9 mai o parte dintre ei au susținut minirecitaluri în diferite locuri din oraș. Dragostea lor pentru muzică se împletește cu fidelitatea melomanilor locului, așa se face că și în prima seară a Festivalului Zilele Muzicale Româno-Americane au avut parte de un public foarte numeros, unul foarte disciplinat, din moment ce toți au purtat măști, au păstrat distanța impusă de normele sanitare în vigoare și au contribuit la crearea unei atmosfere de concert cu adevărat unică.
Programul serii a fost foarte bine gândit și alcătuit, așa se face că prima seară, cea care a deschis și festivalul, a a aparținut harpei, un instrument cu sunet serafic, foarte vechi (nu pomenim acum mitologia, pentru că am divaga nepermis de la subiect), cu sonorități aparte și care, dacă este bine strunit (a se citi stăpânit) de muzician vrăjește instant publicul. Așa s-a întâmplat și la Sibiu – mi-a plăcut să observ în primul rând, în fața scenei, un tânăr de nici 14 ani, care a ascultat nemișcat și care abia la ultima intrare a artiștilor pe scenă a îndrăznit să se ridice, dar doar ca să meargă să-și cumpere programul serii. Îl cucerise definitiv Asturias de Isaac Albeniz, o piesă muzicală care n-are cum să nu te facă să te îndrăgostești de muzica cultă.
Turneul O harpă de poveste, din programul căruia a făcut parte și concertul de la Sibiu, este susținut de trei muzicieni din generații diferite, reuniți în aceeași formulă de pasiunea pentru muzica foarte bună, care pune în evidență instrumentul: Maria Bîldea la harpă, Oxana Corjos la pian, respectiv Petru Pane la clarinet. De altfel, și programul de concert a fost gândit în așa fel încât să nu stabilească ierarhii între cei trei muzicieni, ci un dialog fertil, care să atragă și publicul în poveste. Deschiderea a fost cu Codex Caioni, după care au urmat piese de Bach, Bela Kovacs, Haendel, Schubert, Dan Dediy, Albeniz și finalul a fost cu Darius Milhaud (Scaramouche) și Dansurile românești ale lui Bela Bartok. Un program care s-a auzit foarte bine în aer liber și extrem de potrivit cu atmosfera serilor de vară toridă – variațiuni de ritm, tehnici și solouri care au alcătuit firesc un mare tot. Așa se face educația publicului tânăr, cu un astfel de program, aparent lejer, dar care introduce tinerii în atmosfera unei muzici de calitate, în universuri paralele celui în care dictează prostul-gust și superficialitatea. Aseară în public au fost persoane cu vârste cuprinse între 3 ani și peste 80 de ani, ceea ce mă face să cred că sunt toate șansele ca Filarmonica de Stat Sibiu să aibă un public de calitate și în viitorul apropiat, ceea ce nu poate decât să contribuie activ la creșterea gradului de cultură al locuitorilor urbei.
Așadar, căutați programele de concerte și urmăriți-le în mod special pe cele de harpă, veți avea surprize neașteptate, mai ales dacă el va fi susținut de Maria Bîldea. Mie mi-au rămas în memoria afectivă pasaje întregi din piesele scrise de Bach și Shubert, dar nici Haendel nu m-a lăsat indiferentă.
A doua parte a serii a adunat un public și mai numeros, poate și pentru că vedetele erau, de această dat, muzicienii (o parte dintre ei) Filarmonicii de Stat Sibiu și balerinii de la Teatrul de Balet Sibiu. S-a stat și în picioare, cei mici au dansat dimpreună cu balerinii, jocurile de lumini și-au făcut treaba ca la carte, completând atmosfera creată de căderea nopții într-un mod mai mult decât frumos. O orchestră cu personalitate, cu instrumentiști care știu să se susțină reciproc și care lasă loc fiecărei partide să se manifeste după cere compoziția. Așezați în balconul de deasupra intrării Sălii Thalia, ei au reușit să demonstreze, dacă mai era cazul, că muzica foarte bună cucerește indiferent de loc, iar aerul liber este un mediu mai mult decât propice pentru crearea unui efect special – suspendarea între lumi. Pentru mine surpriza serii a fost să văd un corp de balet foarte omogen, bine lucrat, cu interpreți de valori asemănătoare, dornici să se evidențieze, dar conștienți de faptul că „toți pentru unul” e ceva mai mult decât o veche zicală. O coregrafie foarte suplă, proaspătă, potrivită și pentru un concert în aer liber, dar și cu tinerețea interpreților, semnată de Aleisha Sibhoun Gardner. Chiar a ținut publicul în priză, inclusiv pe cei mai mici, copiii au fost de-a dreptul fascinați de mișcările balerinilor și de costumele acestora (simple, dar corelate cu coregrafia și muzica).
Un debut de festival muzical mai mult decât reușit, care a reușit să stârnească interesul publicului sibian, așa că mă aștept ca și în serile care urmează „cea mai frumoasă stradă din Sibiu” – strada Cetății, să fie neîncăpătoare în preajma Sălii Thalia a Filarmonicii de Stat Sibiu. Despre cum se organizează un astfel de festival în vremuri în care pandemia dictează voi mai povesti zilele următoare. Până atunci… să ne bucurăm de muzică! 🙂
