Teatru interior – Arta e parte din viața noastră

Ce? Descrierea proiectului

Noi toți am fost la un moment dat artiști, fără să ne dăm seama. Desenam la finalul caietului atunci când ne luam un moment de visare, jucam în propria noastră piesă de teatru atunci când ni se întâmpla ceva„dramatic”, dansam în fața televizorului pe piesa aia mișto de la începutul serialului preferat. Arta e parte din viața noastră.

Ne propunem ca, de data asta, să luăm și mai mult din înțelesul ei și să vedem cum oglindește lucruri pe care nu le cunoșteam despre noi. Toate astea, cu ajutorul terapiei.Credem că legătura dintre artă și terapie poate să aducă mult bine, mai ales dacă este introdusă de lavârsta la carese formează identitatea de sine. Adică din adolescență.

Așa s-a născut proiectul nostru, Teatrul Interior. În forma sa academică, Teatrul Interior este un proiect interdisciplinar, cepresupune o intervenție terapeuticăfacilitată de limbaje artistice asupra unei categorii pe care noi o considerăm sensibilă: adolescenții.

În cuvinte simple, Teatrul Interior este un proiect în două etape:

workshopuri cu grupuri de adolescenți, conduse de terapeuți și artiști cu experiență, în care explorăm provocările principale cu care se confruntă aceștia, așa cum le percep și definesc ei înșiși. Workshopurile își propun să ofere o direcție concretă pentru acceptarea și gestionarea lor pe termen lung.
punerea în scenă a unei piese de teatru-dans, alături de artiști experimentați, care să dea o voce acestor lupte interioare și să le expună publicului larg într-un mod empatic și cât mai natural. Piesa de teatru-dans își propune să genereze discuții și dezbateri constructive și sănătoase în jurul provocărilor adolescenților din generațiile de astăzi.

De ce? Manifest 10

Ne-am înhămat la drum lung, cu obiective clare, dar și cu strategii specifice pentru a le îndeplini.

Ceeace ne propunem prin proiectul nostru este rezumat cel mai bine de cele 10 puncte ale Manifestului de mai jos.

Ne dorim ca, prin Teatrul Interior:

#1. Să arătăm că psihoterapia e pentru toată lumea

Psihoterapia ține de igiena noastră emoțională. Așa cum ni se pare firesc să mergem la doctor atunci când avem o rană sau o durere fizică, ne dorim să se întâmple același lucru și în cazul rănilor emoționale.

În plus, un viitor adult își poategăsi mai rapid pârghiile de a soluționa contextele și momentele dificile din viața sa, dacă este obișnuit și deschis de timpuriusă caute suport în procesul de psihoterapie.

#2. Să facem din artă o formă de cultură prietenoasă și modernă

Arta nu e nici ermetică, nici demodată. Nici plictisitoare, nici inaccesibilă, nici complet nefolositoare. Dimpotrivă, ea poate să vindece, să unească, să vorbească pe limba tuturor.

Cu ajutorul piesei de teatru-dans rezultate în urma procesului terapeutic, vrem să creăm experiențe încărcate emoțional, care să exprime ceea ce uneori e dificil să pui în cuvinte.

#3. Să creăm deschidere pe teritoriul comun dintre artă și psihoterapie

Arta știe să exprime trăiri, stări și gânduri pe care uneori e dificil să le confrunți altfel, iar terapia știe să le utilizeze în procesul de vindecare.

Pe acest teritoriu, e mai ușor pentru participanții la processă fie deschiși, deci să interiorizeze și să își însușească abilitățile și instrumentele pentru reziliență. În acest context degajat, autentic, ludic, pot fi tratate mai eficient provocări ce pot aduce beneficii importante pe termen lung.

#4. Să construim un proiect cu aplicabilitate pe termen lung

Psihoterapia lipsește, în acest moment, din peisajul educațional local. Prin acest proiect, ne dorim să semnalăm utilitatea instrumentelor terapeutice încă din liceu, ca activitate extra-curriculară ce poate face mult bine de la vârste fragede.

#5. Să intervenim asupra unui grup aflat într-un moment critic

Experiența de maturizare poate fi dificilă pentru mulți adolescenți – pe termen lung, mulți dintre ei riscă chiar să rămână copii în corpuri de adulți, dacă procesul de tranziție dintr-o etapă în alta nu este integrat în mod sănătos. În plus, societatea modernă le-a multiplicat provocările, făcându-le mult mai subtile și mai greu de combătut.

Adolescenții se luptă azi și cu fobii sociale, fenomene de bullying, tulburări alimentare, dificultatea de a veni din familii monoparentale, alegerile sexuale diferite. Tuturor acestora li se adaugă: clasicele relații complicate cu părinții, schimbările fizice drastice prin care trec, primele relații de cuplu, înfruntarea unor emoții puternice și primele decizii profesionale. În tot acest context, au nevoie de suport și îndrumare specializată.

#6. Să facilităm achiziția de soft skills

În era Internetului, oricine știe să se folosească de mediul online. Google te poziționează la doi pași de a afla absolut orice. Inteligența informațională aparține acum tuturor.

Diferența o face inteligența emoțională. Abilitățile soft – care țin de înțelegerea unor comportamente mult mai fine: comunicarea sănătoasă, relaționarea, înțelegerea celuilalt, înțelegerea a cine sunt ei.În timp ce curricula școlară le orientează privirea spre exterior, noi îi îndemnăm să se uite și spre interior, pentru a fi confortabili pe termen lung cu sinele lor și cu mecanismele după care funcționează fiecare dintre ei.

#7. Să oferim un cadru constructiv de exprimare și explorare

Adolescenții sunt ușor de etichetat ca fiind „răsfățați”, „excentrici”, „ostentativi”. Respingerea exterioară îi poate face să se simtăsinguriși inadecvați.

Aici li se oferă un cadru constructiv și sigur de exprimare. Nu sunt criticaţi, nu sunt întâmpinaţi cu o atitudine defensivă, ci sunt încurajaţi să experimenteze roluri, atitudini, reacții noi la ceea ce li se întâmplă. Aici le oferim tot suportul pentru a stăpâni alfabetul emoțional prin care să descifreze și să exprime ce simt, ce vor, ce nevoi au.

#8. Să punem bazele rescrierii unor scenarii de viață

Scopul final al îmbinării dintre terapie și artă este să ofereun sprijin în rescrierea poveștii pe care și-o spun despre ei adolescenții. Mulți dintre ei considerăcă nu vor reuși conform așteptărilor sociale pe care și le închipuie.

Aici sunt ajutaţi să înțeleagă că e în puterea lor să-și rescrie oricând povestea de viață, să conștientizeze că ei sunt scriitorii și regizorii propriei lor vieți, nu actori în piesa altora.

#9. Să dăm o voce adolescenților în relațiile lor cu alte grupuri

Uneori, adolescenților le este dificil să exprime și să transmită altora provocările prin care trec. Prin capacitatea artei de a apela categorii diferite de oameni, adolescenții sunt ajutaţi să-și facă auzite problemele – mai ales în fața unor autorități ca părinții sau profesorii.

#10. Să aducem în licee un proces de educare creativă

Mediul educațional este de multe ori unul rigid pentru adolescenți. În plus, acesta nu ia în considerare consilierea adolescenților pe provocările specifice vârstei.

Prin proiectul Teatrul Interior, transmitem mesaje terapeutice într-o manieră ușor de digerat și de metabolizat și facem din mediul educațional conectat, interesat și interesant deopotrivă.

Pentru cine? Cui se adresează

Cui se adresează proiectul

Adolescenții sunt beneficiarii direcți ai proiectului Teatrul Interior, o categorie de vârstă vulnerabilă, sensibilă, care se confruntă cu numeroase provocări:

au probleme din ce în ce mai complexe, unele dintre ele foarte subtile: de la tulburări alimentare la alegeri sexuale, fobii sociale, proveniența din familii monoparentale, violența, parentificarea, lipsa unei perspective profesionale, a unei vieți offline (unplugged), abuzul de substanțe toxice (alcoolul, drogurile) etc.;
se confruntă cu provocări care, cu cât sunt mai subtile și mai puternic catalogate drept „mofturi” de către societatea exterioară, produc efecte devastatoare pe termen lung, pentru că se permanentizează;
trec printr-un context dificil, de schimbare la nivel fizic, de maturizare, de luare a primelor decizii importante, de dezvoltare a unor relații definitorii (cu părinții, de cuplu etc.), de gestionare a unor emoții puternice;
se simt nereprezentați, invizibili și reduși la tăcere în fața celor cu probleme mult mai evidente din punct de vedere social (cum ar fi defavorizații social, discriminații pe bază de etnie ș.a.).

Pe lângă adolescenți, beneficiari indirecți sunt și:

părinții;
profesorii;
fiecare dintre noi– toți cei care am învățat în mod eronat că trebuie să ținem sub control părțile noastre sensibile sau să ne fie rușine cu vulnerabilitățile noastre. Toți cei care ne-am simțit într-un fel sau altul răniți la un moment dat pentru cine și cum suntem.

Cum îi ajută proiectul

Proiectul Teatrul Interior îi ajută pe adolescenți:

să aibă un model de gestionare sănătoasă a emoțiilor prin care trec;
să nu lase trecutuluneori poate dificil să le predefinească viitorul de tineri adulți;
să își dezvolte autonomia și să se poată desprinde într-un mod sănătos de familie în calitate de „actuali adulți”
să învețe să pună granițe sănătoase, astfel încât să se dezvolte armonios ca adulți;
să ia decizii profesionale potrivite, bazate pe ceea ce le place și știu să facă, nu pe ceea ce fac sau cred alții;
să fie interesați de viața lor interioară, să se analizeze și să își recunoască nevoile și temerile ca adult;
să investească în activități culturale și artistice, cu deschidere și curiozitate față de ceea ce au de oferit acestea;
să relaționeze cu grupul din care fac parte și să își normalizeze astfel problemele;
să își construiască un proiect de viață realist, în conformitate cu background-ul și resursele lor prezente.

Cum? Ce presupune proiectul

Teatrul Interior este un proiect în două etape:

workshopuri cu grupuri de adolescenți, conduse de terapeuți cu experiență, în care explorăm provocările principale cu care se confruntă aceștia, așa cum le percep și definesc ei înșiși. Workshopurile își propun să ofere o direcție concretă pentru acceptarea și gestionarea lor pe termen lung. Ele sunt în același timp o intervenție concretă asupra grupului de adolescenți, dar și material de cercetare pentru un act artistic;
punerea în scenă a unei piese de teatru-dans, alături de artiști experimentați, care să dea o voce acestor lupte interioare și să le expună publicului larg într-un mod empatic și cât mai natural. Piesa de teatru-dans își propune să genereze discuții și dezbateri constructive și sănătoase în jurul provocărilor adolescenților din generațiile de astăzi.

Metode de lucru și intervenție aplicate în cadrul workshopurilor terapeutice:

interviul motivațional – pentru evaluarea stadiului schimbării în care se află adolescentul și motivarea lui de a face pași, pornind de la interesele, credințele și etapa în care se află;
metaforele, simbolurile și ritualurile – pentru flexibilizarea cadrului de referință în care adolescentul este blocat alături de problema lui, pe care crede la nivel rațional că nu o poate depăși;
tehnici din solution-focused therapy – pentru a-l încuraja pe adolescent să facă mai mult din ceea ce deja face bine în prezent, în loc să se concentreze pe ceea ce „e rău” în viața lui;
schemele cognitive – pentru a identifica schemele și credințele limitative pe care adolescentul și le-a însușit de timpuriu și a le înlocui treptat, prin înțelegerea lor în profunzime;
jocurile de rol– pentru a observa comportamentul și dinamica adolescentului în contextul grupului, pentru a restabili reguli de relaționare cu ceilalți, pentru a primi feedback în timp real de la cei cu care interacționează în cadrul grupului;

Metode de lucru vizateîn cadrul actului artistic:

arta dramatică – Katia Pascariu folosește teatrul ca metodă pedagogică utilă în dezvoltarea personală a tinerilor și ca instrument educațional non-formal;
dramaturgia – Mihaela Michailov folosește teatrul ca modalitate ce pune în discuţie sistemul de educaţie din România şi problemele actuale ale copilăriei şi adolescenţei;
coregrafia – Arcadie Rusu folosește mișcarea pentru a descifrainteligențacorporală cât și anatomia emoțiilor ce se exprimă fizic, somatic. Crede că trupul este dezvoltarea exo-somatică a minții noastre, motiv pentru care vrea să știm cum să îl folosim mai bine, ca să transmitem în exterior ceeacegândim, simțim.
Paul Dunca – folosește dansul ca modalitate de exprimare a unor problematici sociale manifestate de grupuri subreprezentate, cum ar fi adolescenții.

Cine? Echipa

Ada Mușat, fondator Teatru Interior & psihoterapeut axat pe metode interdisciplinare

Marana Matei, psihoterapeut& profesor de psihologie la Avenor International High School

Katia Pascariu, actriță

Mihaela Michailov, dramaturg

Arcadie Rusu, coregraf

Paul Dunca, dance performer

*****

Teatru Interior este un proiect co-finanţat de AFCN. Proiectul nu reprezintă în mod necesar poziţia Administrației Fondului Cultural Național. AFCN nu este responsabilă de conținutul proiectului sau de modul în care rezultatele proiectului pot fi folosite. Acestea sunt în întregime responsabilitea beneficiarului finanțării.