Statele Naziste ale Americii

Nu, n-are treabă cu Donald Trump. Și nici măcar cu Kim Jong-Un. Ba chiar nici cu recenta intrare în Bundestag-ul german a unui partid extremist, pentru prima dată după 1945. Nici măcar cu extremismul nostru autohton n-are treabă, care agită apele mai dihai ca înainte de război, perorând mândria de a fi român pe maidan cu o vervă demnă de vechii legionari. Un singur glonț mai lipsește. Și nu, nu pe Euro-Maidanul ucrainean, acolo e o aspirație pro-Europeană, ci pe orientalul maidan din mahalaua românească, unde miroase a mici și se aud maneliștii călare pe cai albi. Istoria e o iluzie! Nu e o profeție marxistă, nu se va împlini niciodată. Nu-i nici progres, nici regres, nici eternă reîntoarcere la origini. E pur și simplu o imensă iluzie și numai un oracol antic, vechi de cinci milenii, o poate descifra.

În realitate, adică în realitatea cărții lui Philip K. Dick despre care voi vorbi mai jos, „Omul din castelul înalt”, Germania, Japonia și Italia au câștigat cel de-al doilea război mondial. Cartea e scrisă în timpul crizei rachetelor din Cuba, moment similar ca încărcătură istorică cu cel de azi, când Statele Unite ale Americii și Coreea de Nord se amenință reciproc într-un joc de-a dreptul nebun. Dar să revenim la realitatea cărții. Câștigătoare ale celui de-al doilea război mondial, puterile Axei își împart globul terestru. Statele Unite ale Americii, prinse pe picior greșit și învinse, sunt împărțite în trei, o parte revine Japoniei, cea de la Pacific, a doua rămâne independentă, zona munților Stâncoși, iar partea de la Atlantic devine parte a Reich-ului german.

Cartea lui Philip K. Dick este una dintre cele mai cunoscute cărți de istorie alternativă. E foarte diferită de alte scrieri de-ale celebrului autor de science-fiction. Mai precis, nu are mai nimic science-fiction, poate doar referirile la progresul tehnologic realizat de Reich, care a secat Mediterana, a reușit să alunge slavii din Europa și a început colonizarea planetei Marte. Dar toate aceste elemente rămân undeva în fundal, secundare. Ceea ce atrage la carte e mai degrabă o anumită ambiguitate care o străbate, dată de mai multe fire narative care se împletesc și rămân, într-un fel, suspendate. Începe povestea unui vânzător de obiecte de artă tradiționale americane, după care se dădeau în vânt cuceritorii japonezi. Sunt atât de căutate încât, în subterane, e pusă la punct o adevărată rețea de falsificare a lor, falsuri de o calitate care ar fi înșelat până și cunoscătorii. Pornește și povestea unui lucrător într-o astfel de fabrică, care, împreună cu un coleg de muncă, decid să își deschidă propria afacere. Începe povestea unui acoperit din serviciile secrete ale Reich-ului care trebuie să-l întâlnească la San Franciso pe un înalt demnitar japonez pentru a-l înștiința de un plan pus la cale de proaspăta conducere a Reich-ului, Păpădia, care presupunea atacarea și distrugerea Imperiului Japonez. Începe și povestea unei tinere fete care îl cunoaște pe un asasin plătit, un german deghizat în italian, care încearcă să-l lichideze pe autorul unui roman interzis în Reich, Lăcusta abia se târăște, o carte de ficțiune în care Germania, Japonia și Italia au pierdut războiul! Omul din castelul înalt e chiar autorul acelei bizare cărți. Dar cum se împletesc aceste povestiri veți afla citind cartea lui Philip K. Dick.

Dar cartea câștigă extrem de mult și prin umorul dat de ciocnirea dintre cultura americană și cea japoneză. Americanii, popor cucerit, sunt dominați de sentimente contrare. Sunt plini de admirație față de rafinamentul oriental, pe care încearcă în toate chipurile, cu multe eforturi, să-l imite. Însă îi încearcă și un sentiment de răzvrătire în speranța că, într-o zi, vor fi din nou stăpâni pe țara lor. E o subtilă ironie a autorului faptul că plasează speranța renașterii naționale americane într-o afacere cu obiecte de artă contemporane, afacerea celor doi prieteni amintiți mai sus. Dar, pare-se, talentul își spune cuvântul și, ținând în mână un astfel de obiect, un înalt funcționar japonez are o viziune ciudată pe străzile din San Francisco simțindu-se, pentru câteva momente, plonjat într-o Americă stranie, poate cea cunoscută nouă, în care albii sunt stăpâni, iar galbenii tolerați.

Însă punctul cel mai reușit e finalul, care nu lămurește poveștile, dar le închide într-un cerc bizar, coerent, în care oracolul I Ching, consultat în fața autorului Lăcustei…, spune că realitatea ciudatei cărți, în care SUA a câștigat războiul, e, de fapt, cea adevărată. După cum vă spuneam, totul e o nălucire, doar înțelepciunea antică mai poate desluși firele aceste frumoase împletituri între realități alternative. Nici realitatea descrisă în Lăcusta… nu e cea de azi, acolo SUA și Marea Britanie intră în război rece după ce-a de-a doua conflagrație mondială.

Voi încheia cu un citat care surprinde excelent esența acestei cărți provocatoare, „Omul din castelul înalt”, ecranizată în serialul cu același nume de rețeaua Amazon:

„Într-o altă lume, probabil că este altfel. Mai bine. Sunt alternative clare, bune și rele. Nu amestecurile astea obscure, amalgamurile astea, fără nicio unealtă adecvată cu care să desparți componentele. Nu avem lumea ideală, pe care ne-am dori-o, în care moralitatea este simplă pentru că posibilitățile de cunoaștere sunt la îndemână. În care se poate face bine fără niciun efort pentru că evidentul poate fi identificat.”

Philip K. Dick – Omul din castelul înalt