Brahim Bouchelaghem a venit la Timișoara, în cadrul FEST – FDR 2018 cu un spectacol foartre bun; nu fabulos, dar foarte bun. Șase dansatori într-o formă fizică de zile mari, o muzică mai mult decât adecvată conceptului regizoral propus, o coregrafie coerentă, care a pus în evidență atât dansatorii, ca individualități, cât și grupul ca întreg.
Când urmăresc un spectacol de dans, fie el contemporan, clasic sau chiar instalație de corpuri umane, îmi place să regăsesc în spatele fanteziei ideatice a autorului coerență, continuitate, multă tehnică în execuția mișcărilor și încă alte câteva ingrediente, care mie mi se par absolut necesare pentru un astfel de spectacol. Ei bine, Sillons a avut de toate. Șase dansatori care și-au asumat de la primul pas făcut pe scenă și până la ultimul spațiul; l-au dominat, l-au convertit, l-au redimensionat pe verticală sau pe orizontală, b chiar și adâncime i-au dat la un moment dat. Decor mai mult decât simplu, astfel încât să poți urmări mișcarea corpurilor în cele mai mici detalii, săți poți da seama cum devine posibilă translarea mișcării de la un dansator la celălalt și cum, prin intermediul acestui transfer, spațiul se transformă, devine asemenea plastilinei. Să lucrezi cu spațiul prin intermediul mișcării nu e o abordare nouă în dansul contemporan, dar atunci când tu, coregraf, alegi să faci un întreg spectacol plecând de la cum se construiește relația dintre corpul uman și spațiul din jurul său înseamnă că ai o abordare originală. Bine, nu discutăm acum ce mai înseamnă „original” într-un spectacol de dans, dar Brahim Bouchelaghem a riscat pariind pe ritmurile de hip-hop, pentru că multora ar fi putut să li se pară ori desuete (deja). Dar n-a fost cazul, de data aceasta, pentru că aceste ritmuri n-au fost folosite decât pentru a contrapuncta exact în momentele oportune din întregul spectacol.
Corpuri în mișcare într-un spațiul sau în spații străine (sau înstrăinate). Cu fiecare pas și cu fiecare mișcare a fiecăruia dintre ele, vezi cum spațiul devine prietenos, devine personalizat, capătă sens și culoare în funcție de corpurile care-l animă, îi dau viață. Se știe că unii dintre noi se mișcă firesc în orice spațiu ar fi – la piață, pe stradă, acasă etc. Alții, în schimb, se simt stingheri în spații noi, tind să personalizeze orice loc unde stau mai mult timp și abia după aceea se realizează comuniunea aceea dintre persoană și loc. Asta s-a văzut și pe scenă, totul pe fondul unei muzici care a subliniat tot acest efort de adaptare. Pentru că pentru unii dintre noi, chiar e un efort asumarea unui nou spațiu, asumarea intercunoașterii și a activiății specifice.
Mi-au plăcut foarte mult și momentele de solo, dar și momentele de grup, pentru că în felul acesta accentul a căzu exclusiv pe dimensiunea spațială, practic dimensiunea temporală n-a fost luată deloc în calcul. Și asta este cu adevărat o reușită a spectacolului. N-a existat niciun moment nevoia de a contextualiza din punct de vedere temporal ceea ce vedeai pe scenă, nu te întrebai nici măcar o singură dată dar când se petrece tot ceea ce vezi. Și e chiar de excepție să-ți dai seama, după ce-ai ieșit din sală, că n-ai simțit cum a trecut timpul, că el a fost suspendat… asta într-o epocă în care viteza succesiunii evenimentelor devine copleșitoare de-a dreptul.
Aducerea spectacolului Sillons în cadrul FEST – FDR 2018 chiar a fost o alegere inspirată, pentru că ne-am bucurat de un spectacol foarte bun, făcut de niște dansatori de top și care s-au bucurat de fiecare pas făcut pe scena teatrului timișorean.
Dansatori
FOUAD ATZOUZA
ALHOUSEYNI N’DIAYE
JULES LEDUC
ISMAERA
SACHA VANGRE-VELYNGHE
și
BRAHIM BOUCHELAGHEM
Muzica originală, mixaje și consultanță: NICOLAS DE ZORZI
Scenografia: BRAHIM BOUCHELAGHEM
Light design: Philippe Chambion
Coordonare artistică și management: Marie Greulich
Coregrafia: BRAHIM BOUCHELAGHEM
Sillons e o creație realizată în coproducție cu Centre Chorégraphique National Roubaix Nord-Pas de Calais – Red Brick Project, Maison Folie de Wazemmes Lille, Centre Chorégraphique Na-tional de Créteil et du Val-de-Marne / Compagnie Käfig în cadrul l’Accueil Studio, La Condition Publique Roubaix, cu sprijinul Regiunii Nord Pas de Calais și al municipalității Roubaix.
Credit foto: Cornel Alin Putan
