Sheila Fitzpatrick – „Stalinismul de fiecare zi. Viața cotidiană în Rusia sovietică a anilor 1930”

Apariția unei noi cărți despre regimul comunist ar putea părea ciudată la prima vedere, dată fiind avalanșa de opere publicate în ultimii ani pe marginea subiectului. Dar, la fel ca și în cazul Holocaustului, trebuie să facem tot posibilul pentru a nu repeta greșelile trecutului, în condițiile în care, noi cei din Europa de Est, încă suportăm efectele totalitarismului de tip comunist. Studierea istoriei recente este un demers dificil, dar necesar pentru a putea explica celor nedumeriți atunci când află despre una sau alta din metodele de represiune, despre lipsa drepturilor civile, sau despre lipsa vieții private, de ce regimul comunist s-a menținut mai bine de 45 de ani în toată Europa de Est (tinerii născuți după 1990 sau turiștii americani, după cinci minute de prezentare te întrerup brutal și îți pun întrebarea de ce n-ați făcut nimic!!!!). În acest context, este explicabil de ce colecția Istorie a editurii Corint cuprinde deja mai multe titluri cu privire la acest subiect. Dintre acestea, cartea cercetătoarei australiene Sheila Fitzpatrick – Stalinismul de fiecare zi. Viața cotidiană în Rusia sovietică a anilor 1930, reprezintă o reală surpriză plăcută.

Volumul tradus și publicat în România în 2016 se dovedește a fi un veritabil studiu științific, dovadă bogatul aparat critic, care însoțește cele opt capitole, dar și prefața realizată de un cunoscut om de litere, cercetător al fenomenului – Sorin Antohi. Aparent am fi tentați să credem, observând titlul propus de autoare, că intervalul de timp analizat este scurt – o decadă. Dar cele peste 500 de pagini ale cărții ne demontează rapid această prejudecată. Comunismul instaurat în 1917, în urma loviturii de stat dată de Lenin și acoliții săi, a avut nevoie de o consolidare rapidă, care s-a și realizat în anii 1920. Autoarea își propune să analizeze procesul prin care Stalin, succesorul lui Lenin, își consolidează poziția în stat prin mecanismele sociale manifestate în viața de zi cu zi din orașe. De ce acest lucru are loc abia în a patra decadă a secolului XX este ușor de dedus; în primă instanță, Stalin a fost nevoit să acorde atenție îndepărtării colaboratorilor săi, care au îndrăznit să critice devierea de la coordonatele programului politic, economic și social lansat de Lenin, și, evident, de la coordonatele marxismului. S. Fitzpatrick a abordat subiectul în alte volume, pe care sperăm să le avem traduse cât mai curând și în limba română, iar vieții rurale din acest interval de timp i-a dedicat un alt studiu exhaustiv.

Ca în orice regim totalitar, deciziile politice impuse arbitrar, nu pot fi contestate, indiferent de poziția socială pe care o dețineai, iar liberul arbitru nu există nici măcar atunci când vine vorba de întemeierea unei familii sau de amenajarea camerelor în care locuiești. Implicațiile acestor decizii asupra mentalului colectiv sunt analizate de S. Fitzpatrick cu o acribie ieșită din comun (unele capitole sunt însoțite de peste 100 de note). Autoarea demontează pas cu pas, prin abordarea tuturor elementelor de viață cotidiană – ca de exemplu asigurarea unui spațiu locativ, aprovizionarea de zi cu zi, obținerea unui loc de muncă, petrecerea timpului liber, activitățile culturale – raționamentul comunist care propunea, cel puțin la nivel teoretic, o societate socialistă ideală, perfectă. Punerea în practică a teoriei de către Stalin și imensul aparat birocratic de care a dispus și pe care a știut să-l manevreze cu mare precizie, s-a dovedit uneori anevoioasă, alteori imposibilă, dar eșecurile au fost percepute de sistem ca erori datorate „dușmanilor de clasă” sau adversarilor politici externi sau, pur și simplu, indolenței unora dintre propriii cetățeni.

Ideologia comunistă s-a bucurat de real succes în rândurile intelectualilor europeni din perioada interbelică, mai ales cei francezi, dar puțini dintre susținătorii acesteia au avut posibilitatea să ajungă și, mai ales, să trăiască în Rusia comunistă. Unii dintre aceștia, luând cunoștință de eșecurile politice, și mai ales cele economice din anii de după primul război mondial, au continuat să susțină ideea comunistă invocând argumente mai mult sau mai puțin pertinente, alții au avut parte de revelații, dar care, din păcate, nu au generat schimbări semnificative în ceea ce privește atitudinea vis-a-vis de acest sistem ideologic. În acest sens, autoarea o citează pe Ivy Litvinov, soția viitorului comisar al poporului de externe – Maxim Litvinov – care crezuse că

«în Rusia revoluționară, „ideile” înseamnă totul și că „obiectele” nu contează aproape deloc, „fiindcă toată lumea are tot ce își dorește, fără excese”. Dar, „când m-am plimbat pe străzile Moscovei, trăgând cu ochiul pe ferestrele de la parter, am zărit obiectele secretomaniei moscovite, în toate colțurile, și mi-am dat seama că nicicând nu fuseseră așa de importante”. Această mărturie directă este esențială pentru înțelegerea vieții cotidiene din Rusia sovietică, în anii 1930. Obiectele aveau o importanță enormă, pentru simplul motiv că erau foarte greu de procurat.» (p.93)

Implicațiile economice, sociale ale fenomenului sunt analizate în detaliu, mai ales în primele trei capitole ale cărții. Tehnicile de supraviețuire în condițiile unei crize economice severe nu sunt deloc surprinzătoare pentru un cititor român care și-a trăit copilăria și maturitatea după 1944. Un astfel de cititor va face involuntar comparații și își va aduce aminte de inventivitatea de care au dat dovadă el și vecinii săi în asigurarea unui minim necesar de hrană pentru un trai cât de cât decent. Criza economică este explicabilă și de așteptat atât timp cât inițiatorii sistemului economic sovietic l-au fundamentat pe o eroare de judecată:

„În vreme ce liderii sovietici nutreau o serie de convingeri, cum ar fi că piața capitalistă axată pe obținerea de profit era diabolică și că revânzarea bunurilor la un preț mai mare decât acela de achiziționare era o infracțiune(„speculă”), ei analizau prea puțin posibilele accepțiuni ale ideii de „comerț socialist”. Nici prin minte nu le trecuse că acest sistem avea să ducă la penurie cronică, după cum a demonstrat economistul maghiar Janos Kornai că s-a întâmplat de fapt; dimpotrivă, ei se așteptau ca sistemul să ducă la o abundență de produse. Tot astfel, nici prin cap nu le trecuse că un monopol al statului asupra distribuției avea să confere birocrației de stat o funcție de alocare centrală cu implicații uriașe pentru relația dintre stat și societate, ca și pentru stratificarea socială. Ca marxiști, liderii sovietici credeau că numai producția contează, nu și distribuția. Mulți erau încă sub impresia că orice formă de comerț, chiar și de stat, era o chestie murdară, iar sistemele oficiale și neoficiale de distribuție care au apărut în anii 1930 n-au făcut decât să confirme această opinie.” (p. 118)

Autoarea continuă să analizeze modul cum valorile promovate de ideologii comuniștii generează erori de judecată, cu efecte dezastruoase asupra vieții cotidiene. Astfel, S. Fitzpatrick remarcă impactul uriaș generat de mărime, ca valoare fundamentală a sistemului stalinist, care va justifica expansiunea teritorială a Rusiei sovietice, dar și planurile cincinale lansate în acest interval de timp, sau cursa înarmărilor, sau cartierele de blocuri care apar peste noapte unde nu te aștepți, efecte analizate în capitolele 3 – 5 ale cărții. Din această perspectivă înțelegem promovarea omului perfect stahanovist, prin contrapondere cu marginalii încă mult prea numeroși, drept pentru care Stalin a încurajat și supravegheat atent un aparat represiv foarte subversiv și eficace, justificat ideologic și legitimat prin constituția din 1936, și întregul sistem de legi aplicat până după al doilea război mondial.

O altă eroare de judecată a fost generată de viziunea oficialilor comuniști cu privire la privilegii, în condițiile în care știm prea bine că ideologia comunistă enunță un scop mai mult decât îndrăzneț – crearea unei societăți fără clase sociale. După analiza arhivelor, presei și a multor mărturii personale, autoarea constată că

„În Uniunea Sovietică a anilor 1930, niciunul dintre cei care beneficiau de privilegii nu pare să se fi considerat membru al unei clase superioare. Tinerii directori în plină ascensiune, care proveneau din rândurile muncitorimii, erau încredințați că, în adâncul sufletului, rămăseseră proletari. Vechea intelighenție, care, pe timpul regimului țarist, se împotrivise constant ideii că reprezenta o elită, continua să aibă aceeași imagine despre sine: la finele Revoluției Culturale, conștiința ei de grup că este asuprită de regim era atât de puternică, încât părea să respingă violent orice recunoaștere a faptului că și ea era privilegiată”. (p. 204 – 205)

Astfel putem înțelege cum noua elită socială și politică își fundamentează existența prin apelul la valori aparent pozitive, dar în realitate lipsite de conținut. Ultimele capitole ale studiului sunt dedicate implicațiilor sociale ale eliminării marginalilor, efectelor uneori surprinzătoare generate de dorința de a anula orice legătură cu vechea societate „burgheză”, inclusiv sinuciderile, destul de frecvente în mediul urban. Din această perspectivă putem înțelege mai bine sistemul concentraționar sovietic, atât de diabolic. De remarcat faptul că autoarea nu insistă asupra statisticilor, indiferent de domeniu, ceea ce îl ajută pe cititor să se concentreze mai bine asupra mecanismelor prin care Stalin și-a consolidat dictatura. Analiza efectelor epurărilor, ce s-a întâmplat cu supraviețuitorii Gulagului, cum se puteau integra aceștia în societate, într-un context extrem de dificil – declanșarea celui de-al doilea război mondial, de care toată lumea era conștientă, dar de care nimeni nu vorbea oficial întregește imaginea despre societatea sovietică a anilor 1930.

Demersul îndrăzneț de a demonta sofismele gândirii comuniste sovietice prin analiza concretă a practicilor economice, sociale, culturale, politice din anii 1930, anii decisivi pentru dictatura lui Stalin, a fost gestionat cu succes de către S. Fitzpatrick grație unei documentări solide și selecției atente a mărturiilor. Pentru români, publicarea acestui studiu este mai mult decât binevenită în efortul de a elimina efectele totalitarismului și de a reconstrui propria identitate colectivă și individuală.

Editura: Corint