Șerban Tomșa – „Supraveghetorul și alte povestiri”

Citind o parte dintre cărțile lui Șerban Tomșa, am remarcat aplecarea sa către parabolă și alegorie, iar acest aspect se conturează și în volumul de povestiri care i-a apărut recent la Editura Tracus Arte. Până acum îl știam doar ca romancier și am vrut să văd cum se prezintă și în texte mai scurte, în care ideile și imaginile trebuie să fie mai comprimate. Volumul începe în forță cu nuvela Supraveghetorul, plasată pe fundalul Daciei aflate sub stăpânirea romană – o nuvelă de inspirație istorică, așadar, însă nu una axată pe chestiunile istorice. Altele sunt temele care îl preocupă pe Șerban Tomșa și le explorează cu succes în această scriere. Nu-mi amintesc să fi citit prea multe texte care să aibă în vedere această pagină a istoriei, care are un potențial incontestabil. Lipsa dovezilor scrise din partea dacilor îngreunează documentarea, dar informații pot fi găsite în alte izvoare și, în afara lor, imaginația poate lucra în voie. Această lipsă a scrierilor pare a fi și punctul de la care pornește autorul în plăsmuirea textului său.

Și iată-ne în fața unei societăți interesante, prin care mișună personaje plămădite din aluatul grotescului și al fabulosului, capabile de performanțe incredibile, fără a trece însă pe deplin în domeniul fantasticului. Un soi de realism magic neaoș, cu nuanțe ale primitivismului pe care îl atribuim în mod firesc celor care au trăit cu milenii înaintea noastră. Oamenii încă mai cred în zei, chiar dacă numele acestora sunt mereu pe buzele lor pe un ton șăgalnic și ușor batjocoritor. Nu pot să nu remarc inventivitatea de care a dat dovadă autorul, inventând un limbaj specific oamenilor din acele vremurilor, în care invocarea zeităților se alătură unor expresii opuse ca semnificație față de venerația pe care ne-am aștepta să le-o arate, un fel de „băga-mi-aș picioarele, p… etc. ” în variantă primitivă. „ – Așa și pe dincolo să-mi facă mie Zamolxis, dacă….” și urmează tot felul de expresii care adesea stârnesc hazul, dar , uneori, în subteran, scormonesc în puțul fără de fund al întrebărilor . Spre exemplu:

„ – Așa și pe dincolo să-mi facă mie Zamolxis, dacă nu vom afla acum cum face omul minunea de a transforma în căcat toate bunătățile pământului.” (pag. 28)

Dar m-am îndepărtat de la ceea ce eu consider tema principală a nuvelei – cuvântul scris, cu importanța sa pentru istorie, pentru omenire, pentru fiecare dintre noi. Și aici nu pot să nu vă exemplific printr-un pasaj edificator, mișcător chiar aș putea spune, care comprimă foarte bine ideea centrală a nuvelei.

„Isteți, romanii au prins ideea, vrând parcă să-i întărească pe daci în credința lor, și au interzis prin ordin dat de împărat să nu se mai scrijelească niciun cuvânt pe tot teritoriul Daciei. Iată o modalitate sigură de a ne scoate din istorie, gândea Eurofeus. Mai mult decât discreditarea în fața urmașilor, a nu lăsa o seminție să-și adauge numele pe pânza timpului este un fel de a-i refuza memoria și de a o condamna la uitare și moarte. ” (pag. 33)

Supraveghetorul este plin de insinuări și are farmecul unui vechi pergament greu de descifrat. Își trage seva din întunecimile veacurilor îndepărtate, în care zeii se infiltrau în miezul brut al vieții muritorilor. Imagini complexe prind viață în paginile acestei nuvele și uneori trebuie să citești printre rândurile misterioase pentru a desluși ceea ce acestea vor să-ți transmită. Căci, în spatele replicilor pline de haz și al accentelor arhaice din care este construită narațiunea, se ascund gânduri profunde care vizează elementul încărcat de magie – cuvântul, slova scrisă. Acesta singur este în stare să creeze o lume, să dea identitate, să confere trup acolo unde nu a rămas decât un abur vag. Dar tot el poate fi folosit și în scopuri meschine. Poate distruge, la fel de ușor cum clădește. Câtă forță în niște simple scrijelituri cu diferite instrumente, pe felurite materiale. Însă, citind printre rânduri și înlăturând vălul antic, descoperi o parabolă a lumii de azi, cu bunele, dar mai ales cu relele sale.

Dar să nu uit și de celelalte povestiri care alcătuiesc o parte însemnată a volumului și care părăsesc cadrul daco-roman, venind aproape de zilele noastre. O parte dintre ele sunt grupate sub titlul „Povestiri”, altele conturează niște „Portrete în mișcare” ale oamenilor care au trecut, într-un fel sau altul prin viața autorului – unele sunt amintiri dintr-o tinerețe bogată în scene, oameni și trăiri interesante, altele sunt evocări ale unor întâmplări mai recente. În aceste „portrete”, scriitorul surprinde momente încărcate de semnificație, plimbându-ne prin lumea literară a anilor șaptezeci-optzeci – întâmplări amuzante, întâmplări cu tâlc, pe care și le-amintește cu drag și în evocarea cărora presară, printre rânduri, și un praf de nostalgie.

„Cu câteva seri în urmă m-a sunat un prieten care a însemnat mult în viața mea, dar care nu m-a mai căutat de mulți ani. Foarte tulburat, mi-a comunicat că fostul nostru coleg de facultate și de cămin Marius Bădițescu a murit în urma unui infarct. I-am spus că tocmai în ziua aceea îmi amintisem de el. Fusesem să încarc o butelie și îl găsisem pe patron pregătind șoriciul porcului. (…) Atunci i-am zis omului ceea ce-mi povestise Marius despre tatăl său. În ziua de Ignat, acesta se ducea în cotețul porcului, îl săruta și, plângând de mila lui, îl împușca în cap.” (pag. 179) – O minte frumoasă

Calupul de povestiri propriu-zise are un fundal preponderent rural, dar sunt și unele povestiri citadine. Să desprind niște trăsături comune nu este simplu, pentru că am în față un fel de mozaic. Fantasticul îl atrage pe Șerban Tomșa, dar nu orice fel de fantastic. Dacă mă gândesc bine și la romanele sale, și-a creat un stil al său, care îmbină savoarea realismului cu ambiguitatea unor figuri fantastice, ce trec ca niște umbre prin praful încins al ulițelor. Ceva abia sugerat și intuit se insinuează în unele povestiri conferindu-le o aură magică. Altele, însă, surprind scene pur realiste, purtătoare de mesaje – amuzante, ironice, înduioșătoare, sau chiar moralizatoare.

„ Înainte de sărbătorile de iarnă, am avut ocazia să văd rezultatele muncii venerabilului meu amic. Moș Crăciun a sosit la grădiniță încărcat cu cadouri.

– Mami, mami, a strigat un pitic rumen la față, după ce toată ceremonia s-a sfârșit, să știi tu că nici Moș Crăciun nu mai bea Coca-Cola!

– Zău? Ți-a spus el?

– Nu, dar după ce mi-a dat cadoul și s-a aplecat să mă pupe, am văzut că mirosea a țuică!” (pag. 121)

Un pedagog de școală veche

Mare parte din povestiri sunt scurte și concentrate, dar sunt și unele mai ample, în care parabola își etalează în voie nurii – spre exemplu povestirea „Noiembrie, iepuri mecanici”, în care confruntarea dintre trecut și prezent capătă nuanțe tragice. O altă povestire remarcabilă este „Insula (un exercițiu cinematografic)”, cu un decor exotic și scene picante, un text inedit ce se desprinde din ansamblul celorlalte, dar nu făcând notă discordantă, ci condimentând plăcut înlănțuirea de texte. Povestirile lui Șerban Tomșa au calitatea de a se citi ușor fără a fi superficiale. Nici nu-ți dai seama când se întorc paginile, din text în text, iar când ajungi spre finalul volumului ai privilegiul de a descoperi „Addenda”, compusă din două povestiri încântătoare care, parcă, le surclasează pe celelalte, ca un fel de cireașă de pe tort – „ Vara ca un interior cu pietre și copaci” și „Tehur”.

„ Cartea îl așteaptă răbdătoare pe masă și el poate sta la umbră să citească. Atunci când stătea la bunicul, unde curtea era umbrită încă de dimineață, putea citi toată ziua. Cartea asta îi place atât de mult încât îi este teamă că o va sfârși și nu va mai găsi alta care să-l plimbe prin locuri pustii, unde se află în siguranță. S-a gândit toată ziua la filele frumos mirositoare, la literele și cuvintele semănând cu coroanele arborilor și cu iarba sârmoasă. Nu vrea să o termine. O va face doar când va găsi o alta, cu o lume ospitalieră, protectoare. Păcat că nu are mai multe cărți.” (pag. 222)

Astfel își așteaptă și această carte cititorii, răbdătoare, dornică să își dezvăluie multitudinea de lumi adunate între coperte.

Editura Tracus Arte