Romanul Voci la distanță de Gabriela Adameșteanu (Polirom, 2022; ediția a II-a, în curs de apariție) a obținut Premiul „Liviu Rebreanu”– Cartea anului, la categoria Proză, al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, ediția 2023. Ceremonia de decernare a a avut loc vineri, 6 octombrie 2023, iar din juriu au făcut parte: Constantina Raveca Buleu (președinte), Victor Cubleșan, Andreea H. Hedeș, Menuț Maximinian, Horea Poenar (membri).
Romanul a mai obținut Premiul pentru Cartea de Proză a anului 2022, acordat de Uniunea Scriitorilor din România, și a mai fost nominalizat la Premiile revistei Observator cultural, ediția 2023, la categoria Proză.
„Gabriela Adameșteanu e, aproape prin excelență, romancieră a actualității. Romanele ei sunt plasate în contemporaneitatea imediată, confruntându-se cu problematica socială la zi, în care acțiunea epică se încheie în chiar ziua apariției cărții. Gabriela n-are nevoie de mult spațiu epic pentru a da identitate unui personaj. Potențialul epic al romanului e intensificat prin aceste destine prinse în chihlimbar și inserate în clasoarele biografice. De un roman-reper e vorba, cu siguranță.” (Al. Cistelecan)
„Voci la distanță (2022) este o meditație narativă despre puterea Istoriei de a schimba viețile omenești, despre natura umană. Autoarea este interesată să exploreze o multitudine de teme, nu în ultimul rând feminitatea în toate ipostazele ei: femeia tânără și cea aflată în pragul bătrâneții, femeia înșelată și cea care înșală, bolnava fără speranță și cea care o îngrijește, cea care se teme de singurătate și cea care e prea orgolioasă ca să-și recunoască eșecurile. Se întrevede, în subtext, o altă temă, cea a vinovăției pe care o resimt deopotrivă părinții și copiii.” (Carmen Mușat)
„Poate cea mai pregnantă trăsătură a scrisului Gabrielei Adameșteanu o reprezintă naturalețea. O acută senzație de viață te izbește și la lectura celui mai recent roman. Voci la distanță prezintă portretul din cioburi al unei Românii nefardate. Un roman al singurătății și al memoriei. Unul tulburător.” (Gabriela Gheorghișor)
„Voci la distanţă e probabil cea mai bună carte publicată după Revoluţie a autoarei. E o carte a familiei, dar şi o carte politică, şi o carte a cuplului, a feminităţii, a memoriei şi a unei vârste, a bătrâneţii. Povestea Castelului aduce în discuţie o întreagă mitologie creată în jurul familiei Ceauşescu în anii ’80 şi câteva personaje enigmatice, care servesc la creionarea finalului cvasiparabolic. O carte tandră prin ricoşeu.” (Mirela Nagâț)
„Aparenta răceală în judecarea istoriei, abilitatea de a nu face un proces, ci o analiză plasează romanul printre puținele opere literare care cred că vor supraviețui probei timpului și vor rămâne să dea mărturie despre o epocă. Nu în ultimul rând, Voci la distanță este un roman despre emigrație și imigrație, tema sau supratema dragă Gabrielei Adameșteanu. Lumea migrației și emigrației este până la urmă lumea prezentului României. O lume în care mai există și o altă emigrare. Cea în trecutul interior. Între eurile diferitelor vârste se leagă firele comunicării la distanță, precum între rudele și prietenii izolați la distanță de continente.” (Victor Cubleşan)
„De la Ceaușescu la Mineriade, de la migrație la pandemie, de la comunism la capitalism: niciun element nu se decantează în roman… Acest lucru se datorează modului în care autoarea relativizează istoria. ..Nu există tușe moralizatoare, nici puseuri sentimentale. La fel cum Flori Trif, s-a reorientat în deceniile postcomuniste, toate celelalte personaje s-au descurcat cum au putut. Vocile lor de la distanță oferă o retrospectivă umilă, dar grăitoare a istoriei recente.” (Mihnea Bâlici)
