Revenirea la normal după o intempestivă, dar devastatoare epidemie de coronavirus, se produce greu, cu pași timizi, ba chiar greoi. Instituțiile culturale și artiștii au fost serios afectați de impunerea suspendării peste noapte a activității, fără nicio alternativă la ceea ce făceau în mod obișnuit – spectacole, cu public, în săli sau în aer liber. După două luni și mai bine, iată că încep să apară semne că, în ciuda unor restricții, concertele se pot organiza, înclusiv în săli, chiar dacă fără spectactori. Filarmonica de Stat Sibiu a fost printre primele (dacă nu chiar prima) instituții culturale care au dat startul evenimentelor culturale postpandemie, cu o serie de minireprezentații susținute pe 9 mai, celebrând astfel Ziua Europei. Atunci, toți muzicienii implicați au cântat în aer liber, în diferite locuri din Sibiu, conceptul artistic fiind mult gustat de melomani. Între timp, stagiunea s-a reluat, tot în regim online, dar cu concerte live, susținute de muzicienii filarmonicii, care cântă în Sala Thalia, dar fără spectactori. Așa se face că de 1 iunie am avut parte de o transmisiune în online a unui concert dedicat copiilor – povestea muzicală Petrică și Lupul de Serghei Prokofiev.
Cristian Lupeș, dirijorul concertului, dar și managerul Filarmonicii de Stat din Sibiu, și-a ales pentru această ocazie o mână de instrumentiști voioși și bine pregătiți cu ajutorul cărora i-a introdus pe copii în lumea muzicii. Povestea imaginată de compozitorul rus este unul dintre cele mai bune prilejuri ca aceștia să învețe câte ceva despre instrumente și rolul acestora în economia unei lucrări muzicale (nu neapărat clasice, dacă asta vă sperie). Plierea sunetelor scoase de instrumentele de suflat, cele cu corzi sau tobe, pe narațiune este un bun prilej pentru cei mici să-și dea seama că sunetele din care se compune universul lor sonor provin de la diferite păsări, animale sau sunt scoase de oamenii angrenați în diferite activități. De aceea combinațiile de sunete sunt inepuizabile, deși notele sunt tot șapte și la fel vor rămâne și de aici înainte. Basmul clasic face casă bună cu muzica clasică, iar Prokofiev i-a dat una dintre cele mai bune expresii. De aceea povestea muzicală este des întâlnită în repertoriile teatrelor pentru copii sau în stagiunile diferitelor instituții muzicale. Dat fiind că cei mici nu putea fi în sală pe 1 iunie 2020, Cristian Lupeș a gândit un concept muzical inedit. A plasat în mijlocul sălii, acolo unde trebuiau să fie spectactorii, naratorul (Daniel Plier, seducător datorită unui accent foarte special, chiar dacă în primele minute fâșîitul scos de cască s-a auzit enervant), pe suflători în loje, corzile și toba pe scenă. În felul acesta polifonia era asigurată. Ca povestea să cucerească și să aibă impactul dorit, în loje, lângă fiecare suflător, a plasat câte un afiș – excelentă grafica realizată de Loredana Bulgaru! – cu personajul corespunzător și câteva cuvinte care trimiteau la un anumit moment din poveste. În felul acesta nu mai vorbim de un concert ca atare, ci de o adevărată instalație de sunete, susținută excelent și vizual.
Deși ineditul conceptului ar fi cucerit oricum, este de admirat faptul că instrumentiștii și dirijorul n-au făcut rabat de la calitatea interpretării ca atare, povestea muzicală s-a auzit impecabil, intrările instrumentelor au fost excelent gândite, încât suprapunerile cu vocea naratorului (atunci când au existat) să servească economiei întregului și să faciliteze înțelegerea. Cei mici au fost cuceriți pe dată de universul sonor gândit de compozitorul rus și au și înțeles de ce pasărea scoate sunete asemănătoare celor scoase de flaut, situațiile tensionate seamănă la nivel sonor cu sunetele scoase de viori sau alte corzi, sau de ce furtuna și fuga se reproduc sonor cu ajutorul tobelor.
Un concert de foarte bună calitate antrenant, care deschide pofta celor mici și îi incită să intre în universul muzicii clasice. Urmărindu-l în regim de online și revăzându-i pe instrumentiști, mi s-a făcut și mai tare dor de mirosul de sală de concerte și de atmosfera locului. Să sperăm că nu este prea departe momentul când vom umple sălile de concerte și de teatru și ne vom bucura de cele mai bune momente culturale oferite de artiști.
