Olguța și aventura din Orient Express

„Aplecat acum deasupra farfuriei, Poirot se străduia să nu-și înmoaie mustățile în supă. Ducând la bun sfârșit această treabă, privi în jur, în aşteptarea felului următor.” (Agatha Christie)

Ar fi fost bine, de data asta, să fi citit întreagă serie a Olguței, ca să-i cunoști suficient pe prietenii adolescentei cu nume ionelteoderean.

Sigur că se înțelege acțiunea destul de clar, foarte clar, chiar dacă nu ești familiarizat cu viața plină de aventuri a acestui personaj încântător, simpatica adolescentă despre care, spune „bunicul de milioane”, cu apropo, s-ar putea scrie o carte, s-ar putea face un film. Ai ca sprijin, la final, tablourile personajelor, desenate cu talent și „etichetate” în două cuvinte, încât să înțelegi, de exemplu, că Farid este „singurul bull-terrier cu ochelari și eșarfă”, prezență salvatoare, la fel ca Herman, „om de nădejde; nu vrei să știi totul despre el, dar e bine să-l ai în preajmă”. Prin urmare, nu vor fi probleme cu identitatea personajelor din jurul Olguței.

Familia Tomescu are, ca de obicei, probleme pe care adulții nu pot să le rezolve singuri. Tatăl trece printr-o perioadă grea, reușind cu greu să-și găsească de lucru, mama și-a recăpătat sănătatea, dar pare mereu nemulțumită. Cel puțin asta este impresia adolescenților ca Olguța, care nu se simt suficient de prețuiți în familia lor.

Nici la școală nu merg lucrurile cum trebuie, iar Olguța, care nu e în apele ei, îl îngrijorează chiar și pe directorul Mustață, un antipatic simpatic. „Bunicul de milioane” este cumsecade, însă este și zgârcit – e drept că nici nu prea știe cum ar putea să-i ajute pe oamenii dragi. Așa că fata începe să caute soluții.

Întâi trebuie plătită o rată la bancă. Adolescenta reușește să facă rost de o aventură și de banii necesari, martoră fiind la o ingenioasă operațiune de scoatere la iveală a unei sume fabuloase. Banii sunt îngropați, ca în cărțile clasice, într-o pădure, la rădăcina unui copac. Pădurea Baciu, din apropierea Clujului, nu este orice fel de pădure, fiindcă are o legendă a ei, în care, desigur, nu cred decât naivii. Pragmatici, hoții sunt, uneori, și oameni cinstiți, în felul lor: își ajută prietenii și împart prada în așa fel încât să nu fie nimeni păgubit.

Dar Olguța nu are numai prieteni, are și dușmani. Dora este personajul negativ prin excelență. Inteligentă, plină de surprize, având plăcerea premeditării, Dora pune la cale un joc-capcană, bazându-se pe punctele slabe ale fostei prietene:

„Poate o să râdeți, dar felul în care vorbise despre mine și despre cât de deosebită eram m-a făcut să mă simt valoroasă. Atinsese un punct sensibil. De multe ori mă simțeam neapreciată, ba de către familie, ba de către colegi. Ea îşi dăduse seama și profitase, chestie care mă enerva la culme. Nu voiam ca cineva să mă cunoască atât de bine, cu atât mai puțin duşmanul meu absolut.” (p. 136)

Totul începe de la o scrisoare misterioasă prin care Olguța este invitată să călătorească alături de o prietenă cu un celebru tren de lux. Semnătura este, aparent, a bunicului Constantin. Se dovedește că prietenii Olguței primiseră și ei o scrisoare similară. Cineva dorea să-i aducă din nou împreună.

De aici înainte ne mutăm cu totul într-o carte polițistă sau într-un film de aventuri. Cățelul Farid este lăsat acasă, fiindcă oamenii au încă prejudecăți și acceptă greu prezența animalelor în avion sau în trenurile scumpe, cum este Orient Express.

Totul se petrece rapid, orașul este traversat în viteză, la aeroport Victor și Olguța scapă ingenios de un urmăritor, călătoria cu avionul ține o clipă, cât să nu plece trenul cu aburi fără ei. Celor doi li se alătură alți prieteni, Cornel și Cora. Toți sunt încântați de eleganța trenului, dar încântarea dispare de îndată ce-și dau seama că nu le funcționează telefoanele și că n-au fost deloc precauți: au căzut toți în capcana Dorei. Iar Dora, pe numele de cod infracțional, este chiar periculosul Benone.

Olguța ne-a obișnuit cu inteligența și cu seriozitatea ei. Acum se dovedește însă destul de naivă, neputând anticipa planurile de-a dreptul malefice ale Dorei. Generoasă, Olguța nu vrea să-și pună în primejdie părinții sau prietenii. Un timp, reușește să nu spună nimănui ce o frământă, apoi își dă seama că doar alături de prieteni va putea să rezolve problemele care, în familia ei, sunt fără sfârșit.

Pentru că sunt împreună, cei patru nu simt frica. Întâi se ceartă puțin pe cușetă, cu toate că au un întreg vagon la dispoziție. Apoi își aleg, la îndemnul unui steward politicos, tot felul de bunătăți: burger, cartofi prăjiți, pește cu nume sofisticat, cremă de zahăr ars.

Tot din lumea adolescenților, reținem în roman și referirea la utilizarea ChatGPT-ului pentru găsirea răspunsurilor la întrebări mai mult sau mai puțin chinuitoare.

„M-am gândit la un moment dat să scriu niște hack-uri mai simple, pentru împiedicați ca mine, aşa că am cerut ajutorul ChatGPT în niște probleme care mă chinuiesc rău. Eram pur și simplu curioasă dacă funcționează. Normal că am rescris tot ce am primit de pe site și trebuie să adaug că niciun bot sau robot nu a fost rănit pe durata scrierii prostioarelor de mai jos.

Iată deci ce răspunsuri am primit:

Cum să scoți o carte groasă din bibliotecă fără să ți-o scapi pe picior

Folosește ambele mâini pentru a o ține ca lumea. De aia ai două mâini!

Imaginează-ți că ești pe o sârmă subțire deasupra unui ocean de cunoștințe și amintește-ți să-ți păstrezi echilibrul. În bibliotecă, la fel ca în viață, echilibrul e cheia.

Când te ridici, folosește muşchii picioarelor și ai spatelui, nu doar ai brațelor. Mai ales dacă respectiva carte e DEX-ul.

Dacă se poate, încearcă să nu scapi cartea nici pe piciorul altcuiva.

Cum să urci scările fără să te împiedici și să te faci de râs în fața colegilor

Așa cum știm cu toții, urcatul scărilor poate fi o activitate complicată, dar cu puțină atenție poți evita să devii protagonista unui spectacol neprevăzut. Așa că:

Transformă urcatul scărilor într-un concurs de dans! Înlocuiește pașii obişnuiţi cu o coregrafie plină de stil și, cine știe, poate vei străluci pe scările școlii, devenind o mare vedetă. Ia în calcul și posibilitatea ca lucrul ăsta să nu se întâmple.

Pune în practică legile fizicii! Înainte să urci scările, analizează unghiul, calculează forțele care acționează asupra ta și asigură-te că știi și cum anume funcționează.

Dacă totuși cazi, adoptă o privire concentrată, asemenea unui vultur care fixează prada. Cu pași de dansator profesionist, îți vei face o intrare memorabilă în sala de clasă.

Cu puțină atenție și practică, vei putea urca scările în siguranță și fără să te faci de râs în fața colegilor.” (pp. 176-177)

Totul e bine când se termină cu bine, doar că exact asta nu se întâmplă deocamdată. Rămân nelămurite niște chestiuni și, așa cum ne putem da seama, este pusă la încercare încrederea pe care Olguța o are în Victor. Aventura va continua! Și asta ne bucură, cum ne bucură toate cărțile scrise anume pentru copiii de toate vârstele.

Olguța și aventura din Orient Express de Alex Moldovan