„Bun-venit la librăria Hyunam-dong” de Hwang Bo-Reum

Hwang Bo-Reum vine din domeniul corporatist, iar romanul de față este cartea de ficțiune cu care debutează, anterior având publicate volume de eseuri. Se poate spune că întrebările și răspunsurile care alcătuiesc substanța romanului sunt cunoscute și experimentate de scriitoare la prima mână.

Bun-venit la librăria Hyunam-dong – apărută la Editura Litera, colecția folio, în anul 2025, în traducerea din limba coreeană a Iolandei Prodan – este organizată în jurul nevoii de echilibru a personajelor între muncă și viața personală. Fiecare personaj vine după o perioadă de burnout sau de căutare a unui loc de muncă, presat fiind de cerințele de perfecțiune profesională ale societății și chiar ale propriei familii. Mai mult, sunt expuse abuzurile angajatorilor, pentru care profitul este mult mai important decât omenia și empatia – a se vedea povestea lui Jeong-seo, căreia i se refuză contractul pe perioadă nedeterminată în mod repetat, în ciuda faptului că muncește până la epuizare, fiindcă astfel poate fi concediată mai ușor, iar proiectele pe care le finalizează îi sunt atribuite pe nedrept superiorului său.

Prin vocea personajelor ce discută despre cărțile citite în cadrul clubului de lectură de la librărie, scriitoarea avertizează asupra pericolului ca oamenii să se identifice cu firma pentru care lucrează, să devină „oameni-firmă” (p. 163), precum și asupra folosirii necinstite a unui vocabular manipulativ care șterge din mintea angajatului diferența dintre locul de muncă și propria familie.

Soluția? Riscă tot, relațiile cu familia, reproșurile, acuzațiile de egoism, chiar și să provoci suferință, ia-ți timpul necesar de a găsi ceva ce-ți place să faci și încearcă să trăiești din acea activitate. Dacă nu este o ocupație lucrativă și ești nevoit să muncești unde nu ai vrea neapărat, măcar nu uita că tu ești mai important decât locul de muncă – aceeași Jeong-seo trebuie să se angajeze pentru a avea din ce să trăiască, dar știe că nu trebuie să uite de propria persoană, în același timp.

Librăria este un exemplu de mijloc de trai/companie din care protagonista trăiește, făcând ceea ce-i place, cu grijă și responsabilitate față de angajații săi, pe care-i transformă în prieteni și chiar familie.

Yeong-ju are această pasiune dintotdeauna, de a trăi înconjurată de cărți. Ea vine din același mediu corporatist competitiv precum autoarea, ce promovează perfecțiunea pe plan profesional, în ciuda oricăror obstacole. Ambițioasă și determinată să demonstreze capacitățile pe care le are, mai degrabă din motive mentalitare decât din convingere proprie, protagonista muncește sau învață pentru a fi cât mai bună la locul de muncă încă din primul an de liceu, după cum însăși recunoaște. Căsătoria nu este întemeiată pe iubire, ci pe spiritul de echipă, iar Yeong-ju și soțul ei nu se cunosc cu adevărat:

„Nici unul nu știa ce se petrece cu celălalt, la ce se gândește, însă fiecare știa ce proiecte are de rezolvat celălalt, cât de bine e văzut la firmă. Dialogul nu era punctul lor forte, însă încrederea dintre ei era de nezdruncinat” (p. 268).

Burnout-ul inevitabil este un semnal de trezire la realitate pentru Yeong-ju, care are curajul de a rupe punțile, de a divorța și de a se înstrăina de propria mamă, pentru a încerca să trăiască din ceea ce îi place. Librăria este un rezultat al eforturilor sale în această direcție și devine, pentru oamenii care îi calcă pragul, o oază de liniște și un mediu ce le permite unora dintre ei să reflecteze la viața și la alegerile pe care le au de făcut. Cu timpul, prin intermediul librăriei, Yeong-ju leagă prietenii și își găsește iubirea, astfel că împletește într-un tot armonios munca, iubirea și pasiunea pentru cărți.

O dată cu această soluție pe care autoarea o găsește la întrebările privind unul dintre felurile de hobbies care să devină mijloace de trai, se pune în carte problema posibilității ca o librărie independentă să reziste și să capete rentabilitate. Dar oare poate librarul să transforme cartea, care oferă atâtea din punct de vedere spiritual, în bun ce poate fi comercializat? Cum împacă o librărie nevoia unui cititor de a căuta alinare/răspunsuri/soluții într-o carte cu nevoia de a aduce profit?

Sunt dileme pe care scriitoarea le transferă asupra protagonistei: Yeong-ju își găsește drumul de librar pe dibuite, având tot timpul ca reper cartea, cititorul și propria stare de bine. În ciuda obstacolelor, librării de cartier continuă să apară, iar protagonista

„presupunea că doar niște visători care nu puteau renunța la iluziile din trecut sau la cele legate de viitorul lor aveau curajul să-și asume riscul” (p. 176).

În spiritul cărții, Yeong-ju consideră că este mai important să facă ce-i place decât să aibă în vedere reziliența librăriei sau eventualul profit.

„Pentru ea, cel mai important lucru acum era acela că făcea tot ce depindea de ea să-și gestioneze propria librărie. Și faptul că faci tot ce depinde de tine nu ar trebui să fie de ajuns?” (p. 177).

Yeong-ju își promovează librăria cu ajutorul blogului, al rețelelor sociale, al evenimentelor pe diferite teme pe care le găzduiește, prin intermediul clubului de lectură și, mai târziu, al articolelor pe care le publică în diverse ziare. Însă atmosfera librăriei și organizarea plăcută a spațiului sunt cele mai mari reușite ale sale, care îi aduc aprecierea clienților.

„Aici mă simt cel mai confortabil. Îmi place muzica, pentru că volumul nu e prea tare, iar lumina e superbă. Și ador că nimeni nu mă privește cu indiscreție. M-am simțit în largul meu de cum am pășit înăuntru, și asta m-a făcut să mă reîntorc mereu. (…) Cărțile ce mă înconjoară îmi dau un sentiment de siguranță”, spune Jeong-seo, care întărește: „Atât timp cât nu deranjez pe nimeni, nimeni nu va intra în spațiul meu intim – de asta aveam nevoie atunci. De aceea revenim mereu, chiar dacă nu intru ca să citesc o carte. E ca și cum aș fi prins rădăcini aici” (p. 174-175).

Reușita lui Yeong-ju se datorează faptului că nu pierde din vedere factorii cei mai importanți în existența librăriei sale, anume cartea și cititorul, ea având datoria de a face să ajungă la acesta din urmă acele cărți care să însemne ceva pentru el. De aceea, protagonista ia hotărârea de a nu primi în librărie best-sellere. Criteriile după care își alege cărțile sunt ferme și sunt determinate de dorința ei de a se bucura de munca pe care o face. Popularitatea unei cărți, datorată menționării ei de către diverse personalități ale momentului, nu i se pare suficientă pentru a achiziționa cartea respectivă pentru rafturile sale. În schimb, face stocuri din titluri asemănătoare, care i se par mai bune și mai potrivite cu ceea ce vrea să reprezinte librăria Hyunam-dong pentru cititorii din cartier.

Ce înseamnă o carte bună? Romanul de față propune un răspuns la această întrebare, din perspectiva protagonistei, cu efecte asupra celor care calcă pragul librăriei și se lasă influențați de atmosfera acesteia.

„O carte despre viață. O carte în care să nu găsești truisme spuse de dragul de a umple paginile, ci o carte onestă, care să-ți vorbească despre viață cu sinceritate și profunzime. (…) Cărți scrise de autori care înțeleg viața. Cărți despre mame și fiice, mame și fii, despre propria familie, despre lume, despre oameni. Dacă perspectiva profundă a autorului asupra vieții reușește să ajungă la inima cititorilor, dacă îi ajută să înțeleagă viața, atunci nu ar putea fi numită o carte bună?” (p. 36-37).

Interesul pentru cărți duce, în mod logic, la interesul pentru scriitori și pentru tehnicile prin care își transformă ideile în literatură. Scriitorii se află în centrul serilor literare pe care Yeong-ju le organizează, iar discuțiile sunt transcrise și distribuite pe blogul librăriei și pe pagina de Instagram. În urma unei astfel de întâlniri, se pune în evidență nu numai că lectura ne învață valoarea empatiei, ci și ce trebuie să faci dacă nu ești un cititor convins sau disciplinat:

„Celor cărora le vine greu să citească le recomand mai întâi să se întrebe ce interese au în prezent. Instinctele noastre vor reacționa mereu la ceea ce ne interesează” (p. 54).

Același procedeu al conversației de tip întrebare-răspuns subliniază ideile autoarei despre arta scrisului, de această dată prin vocea altui personaj, scriitorul-blogger Seung-woo, simplu angajat al unei firme, absolvent de inginerie, pasionat de studiul limbii coreene și, în consecință, de utilizarea corectă a acesteia. Seung-woo este convins că o frază bine alcătuită sprijină vocea autorului și facilitează drumul cărții către cititor.

Calmul, seninătatea și firescul lui Yeong-ju, cucerite după o lungă perioadă de suferință și de frământări care îi pun în lumină profundul umanism, nu-i lasă indiferenți pe cei care intră în librărie și-i devin prieteni. Câteva dintre personaje își descoperă o nouă cale în viață, o nouă atitudine față de viitor sau liniștea interioară, într-un loc privilegiat. Min-jun, Seong-cheol, Seung-woo, Ji-mi, Jeong-seo își descoperă curajul de a înfrunta presiunile societății sau ale familiei și de a lua hotărâri care să le aducă o stare de bine.

Cartea are o încheiere clară, pozitivă, în același spirit al seninătății care domină nu numai universul ficțional, ci și felul în care scriitoarea îl așterne pe pagină. Viața protagonistei se organizează în continuare în jurul cărților, al prietenilor și al grijii și responsabilității față de oameni, conform ultimului enunț al romanului: „O zi petrecută cu folos e o viață trăită din plin” (p. 330).

S-ar putea crede, din însemnările de aici, că aceasta este o carte tezistă, didacticistă sau motivațională, dedicată dezvoltării personale. Nu este, în pofida faptului că ridică probleme ce țin de relația individului cu sine și cărora le propune rezolvări pe cale ficțională. Salvarea, să-i spunem așa, vine din felul autoarei de a folosi un ton apropiat, simplu și firesc, făcând pereche cu figura protagonistei, de o sensibilitate și o profunzime aparte ce transpar din simplitatea și căldura cu care se apropie de oameni.

Dorința de a-și exprima intențiile cu care a scris cât mai clar a determinat-o pe Hwang Bo-Reum să expună în Nota autoarei (p. 331) povestea din spatele poveștii, parcursul de la idee la literatură și îndoielile pe care le-a avut de-a lungul procesului de creație:

„Cu alte cuvinte, am vrut să scriu ceva ce mi-ar fi plăcut și mie să citesc. O poveste despre oameni care trăiesc în ritmul lor, urmând drumul ales de ei înșiși, povești despre oameni care au încredere în alții și care îi așteaptă, fiindu-le alături în momente dificile, când rătăcesc și nu știu ce să facă cu viața lor” (p. 333).

Nota, prezentă și la alți scriitori, face parte din procesul actual de comunicare deschisă a autorului cu cititorul și îi permite celui din urmă să-și verifice impresiile de lectură prin confruntarea directă cu intențiile auctoriale.

În final, cartea pune în lumină un spațiu ca o oază de liniște, în jurul unei protagoniste care amintește cititorului că firescul este lângă noi, că tot ce avem de făcut este să deschidem ochii ca să-l vedem, și se aseamănă astfel cu o schiță în cărbune, pe cât de simplă sau de complexă vrea cititorul ei să fie.

Bun-venit la librăria Hyunam-dong de Hwang Bo-Reum