Lecturi în paralel

În anii cei tineri și nerăbdători, mi se părea un exercițiu superficial acela de a începe și de a citi mai multe cărți în același interval de timp. Citeam enorm, mai ales vara, chestie care mi-a rămas și acum. E mai mult timp liber, ziua însăși e mai lungă și mai ofertantă, e vacanță… En fin, constat că, de ceva vreme chiar, încep și citesc fără probleme cel puțin două cărți deodată, destul de diferite, aș zice. E un exercițiu mai degrabă reconfortant și, în același timp, provocator. Chiar dacă au puține în comun sau uneori aproape nimic, aceste cărți „se ajută” una pe cealaltă în exercițiul receptării, reușesc să se așeze cumva și să-și dezvăluie mesajul, atuurile, farmecul.

Surori întru lectură „în paralel” fuseră, cu puțin timp în urmă, două romane: Leii de pe Fifth Avenue de Fiona Davis și Fiica măcelarului de Yaniv Iczkovits, ambele apărute la Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, coordonată de Denisa Comănescu.

Ce au în comun cele două cărți? Cu siguranță, nu subiectul ca atare, ci deschiderea pe mai multe paliere de receptare, satisfăcând astfel mai multe categorii de cititori: romane istorice, de mister, de aventuri, cu tentă polițistă chiar, romane „cu sertare”, romane-cronică de familie, romane de dragoste etc. Odată intrat în lumea lor atât de ingenios diversificată, cititorul e atras ca într-un vortex. E o lectură flămândă, intensă, cu opriri scurte, o lectură învăluitoare.

Leii de pe Fifth Avenue, cu mențiunea „roman scris pentru iubitorii de cărți”, dezvoltă concentric două povești de familie trăitoare, la intervale diferite de timp, în incinta aceleiași instituții culturale, respectiv Biblioteca Publică din New York. Laura Lyons și Sadie Donovan sunt două femei din generații diferite, iar povestea fiecăreia dintre ele e străbătută de același element misterios, care declanșează acțiunea și întreține suspansul: cărți rare, ediții de colecție încep să dispară fără ca nimeni să își explice rațional această dispariție perpetuată/repetată în timp. De asemenea, legătura de rudenie dintre cele două personaje feminine emblematice pentru emanciparea femeii și pentru dragostea față de cărți întreține și dezvoltă o istorie a căutării identitare, implicit asumarea unor secrete de familie care, în timp, au declanșat traume și chiar tragedii. Sadie Donovan este nepoata Laurei Lyons. Axa temporală a romanului pendulează contrapunctic între 1913-1993, în același New York în plină dezvoltare culturală. Dragostea pentru cărți și pentru scris jalonează definitoriu cele două personaje feminine: Laura Lyons își dorește să studieze jurnalismul și se înscrie la o astfel de facultate (pentru femei, la începutul secolului douăzeci, era greu să acceadă la studii și profesii destinate în special bărbaților, rolul lor fiind acela de casnice – a naște, a crește și a educa progeniturile constituia mandatul tradițional al femeii acelei perioade), iar articolele ei dovedesc nu doar talent literar, ci și capacitatea de a observa și de a surprinde esențialul la nivel de scene sociale cotidiene. Femeie în țara bărbaților, Laura Lyons va avea de înfruntat nu doar prejudecățile și discriminarea, ci și o dragoste socotită nepotrivită (o relație de lesbianism) sau o tragedie personală (sinuciderea soțului, apoi fuga de acasă a fiului său cel mic).

Pe urmele bunicii sale materne, Sadie își (re)descoperă treptat (și dureros) rădăcinile având, și ea, de înfruntat aceleași prejudecăți/discriminări legate de imaginea și rolul femeii în societate. Confruntându-se cu aceeași problemă a dispariției neverosimile a unor exponate rare, menite să facă parte dintr-o expoziție din cadrul Bibliotecii Publice, Sadie va descoperi în cele din urmă nu doar misterul din spatele acestor dispariții, ci și secretele bine ascunse ale propriei familii, tragedia provocată de un gest aparent nevinovat al unuia dintre membrii acesteia.

Pe de altă parte, Fiica măcelarului, „o poveste picarescă irezistibilă într-o Rusie de secol XIX”, cum inspirat o numește David Grossman, solicită atenția și interesul cititorului prin „sertarele” sale ingenios gândite și combinate. Cartea antrenează, într-un adevărat iureș narativ, numeroase personaje, aproape toate memorabile, întâmplări (ne)obișnuite, răsturnări abile de situație, pe un fundal istoric bine delimitat social-politic și cultural. Acțiunea cărții, ramificată, se mută dintr-o regiune în alta, dintr-o localitate în alta și chiar dintr-o țară în alta. Fiică a măcelarului Meir-Anschil Snechter, Fanny Keismann se distinge ca personaj feminin principal al cărții, un personaj simbolic, puternic și fascinant. Un picaro în fustă, pasionat de o îndeletnicire destinată doar bărbaților, Fanny uimește cititorii prin forța cu care își depășește atât propriile limite, cât și pe acelea impuse de o societate în care drepturile și libertățile aparțin exclusiv bărbaților. Fanny este, de fapt băiatul pe care măcelarul nu-l avusese de la soția sa: fascinată de cuțitul de măcelărie și de modul rapid în care sunt sacrificate animalele, fata își convinge tatăl să o învețe meseria. Tot ceea ce gândește și face această tânără femeie evreică este scos din tipare: își alege soțul, își crește copiii după propriile reguli, iar când soțul lui Mende, sora sa, nu se mai întoarce acasă, lăsându-și nevasta și copiii de izbeliște, Fanny pornește în căutarea acestuia. La rândul ei, Mende călătorește spre satul surorii, ca să-i ajute familia. Femei care, iată, ies din tiparele sociale comunitare, sfidându-le și încercând să schimbe reguli și mentalități care păreau încremenite de sute de ani.

Deși acțiunea romanului se petrece în sec. al XIX-lea, în Rusia țaristă, când înseși libertățile popoarelor de sub dominația imperialistă sunt limitate drastic, lupta femeilor pentru propria fericire e mai actuală decât oricând. Inteligența, curajul, onestitatea lor seduc și se impun într-o lume așezată pe alte fundamente. Dacă Laura și Sadie se folosesc de cărți și de talentul de a scrie, Fanny „împrumută” cumva armele unui bărbat: cuțitul de măcelărie la brâu, haine de călătorie, un tovarăș de drum și o perseverență ieșită din comun în a-și găsi cumnatul și a-l obliga să-i elibereze sora dintr-o căsătorie nepotrivită. Mende, pe de altă parte, deși nefericită, nu are curajul necesar pentru a-și înfrunta soarta:

„De obicei, e o femeie cuviincioasă, respectuoasă și modestă. Opunându-se cu înverșunare frivolităților hasidice, Mande nu pune niciodată întrebări despre chestiuni înalt spirituale și nu se îndoiește niciodată de lucrurile în care a fost învățată să creadă. Credința ei se sprijină pe împlinirea pruncilor”. (pag. 176)

Două cărți, trei femei puternice, atmosferă de epocă, aventuri, intrigă polițistă, mistere, secrete adânc îngropate, un stil alert, informații cu substrat istoric, social-politic și religios, iată o parte dintre „ingredientele” care pot constitui puncte de interes pentru cititorii noștri. Lectură de suprafață sau de adâncime, divertisment sau meditație pe teme general-umane, cărțile acestei veri își vor găsi drumul spre cititorii potriviți sau vor fi oferite, în dar, persoanelor dragi din viața voastră.

Leii de pe Fifth Avenue de Fiona Davis