Într-o superbă zi de aprilie a lui 2019 (chiar și aversa de ploaie dătătoare de viață a părut parte distinctă a spectacolului, un preambul necesar…) locuitorii orașului de pe Crișul Repede au avut plăcerea să-l revadă pe Matei Ioachimescu, de data aceasta într-o formulă de duo cu un surprinzător pianist venezuelean – Alfredo Ovalles. Deși spectacolul nu s-a bucurat de o promovare pe măsura talentului celor doi muzicieni și a repertoriului cu care s-au prezentat, ne surprinde și ne bucură decizia acestora de a-și încheia turneul european La Vida Loca – Bridges în Oradea, în sala cu o acustică superbă a Filarmonicii de Stat. Dacă în luna octombrie a anului trecut, Matei Ioachimescu – împreună cu Mara Dobrescu – a avut un repertoriu integral românesc, de data aceasta flautistul rezident în Viena a schimbat total registrul: compozitorii selectați sunt mai mult sau mai puțin cunoscuți de către melomanii din România, unii aproape deloc, dar cu toții subscriu limbajului universal al muzicii secolului XX. A patra ediție a proiectului La Vida Loca, prin piesele selectate, scoate ascultătorul din rutina cotidiană, îl face să-și redescopere acea joie de vivre acoperită de praful complezenței și al superficialității induse prin toate mijloacele mass media și îi reîncarcă „bateriile” cu o energie pozitivă fantastică. Poate părea exagerat, dar după cele aproximativ 60 de minute de audiție zâmbetul larg, sclipirile vesele din ochii tuturor, dorința de a asculta noi și noi bijuterii muzicale, dialogul de după spectacol cu cei doi muzicieni, care păreau atât de proaspeți și tineri au completat spectacolul propriu-zis.
Despre muzica popoarelor s-a tot vorbit după cel de-al doilea război mondial, ajungându-se în cele din urmă să fie considerat un curent de sine stătător al muzicii contemporane, prin intermediul căruia se pot stabili noi și noi conexiuni, tranziții între măsurile, timpii și contratimpii muzicii clasice, octavele tenorilor și sopranelor, măiestria instrumentiștilor care subscriu diferitelor genuri muzicale contribuind la construcția unui limbaj muzical eclectic, dar armonios și dinamic. Matei Ioachimescu și Alfredo Ovalles și-au propus să exploateze filonul inepuizabil al muzicii latine, dar și pe cel al muzicii balcanice (cu care melomanii sunt familiarizați și datorită lui Emir Kusturica și a lui Goran Bregovic). Totodată filonul caucazian (valorificat prin intermediul celor două melodii scrise de Komitas), mai puțin cunoscut, este explorat cu mare măiestrie de cei doi instrumentiști, iar Matei Ioachimescu continuă promovarea compozitorilor români contemporani, ceea ce ne bucură nespus. Spectatorii au recunoscut imediat ritmurile de salsa și de tango din primele melodii ale programului, care au scos în evidență sensibilitatea și finețea interpretării lui Alfredo Ovalles, completate de vivacitatea și ritmul cu totul surprinzător impus de Matei Ioachimescu, care se dovedește a avea și reale aptitudini actoricești. După un debut impetuos, cei doi au introdus în program cele două melodii caucaziene, care îi permit ascultătorului un mic respiro, timp în care armoniile flautului „reproduc” relieful caucazian accidentat și clima secetoasă, dar cu atât mai frumoase și spectaculoase. Piesa lui Irinel Anghel – Where to go when – se dovedește un pariu câștigat de către Matei Ioachimescu. Deși la primele note ești ușor nedumerit (datorită și precedentelor ritmuri latine și caucaziene), melodia te face să îți pui noi și noi întrebări, te determină să te implici cu totul, după care Alfredo Ovalles a destins atmosfera cu ritmuri latine cunoscute (inclusiv Paco de Lucia), dar reinterpretate ingenios, iar melodia Wolf on a Hot Tin Roof a Dianei Rotaru, mai mult decât o surpriză plăcută, îi lărgește orizontul muzical ascultătorului mai puțin obișnuit cu polifoniile și cu ruperile de ritm specifice muzicii „clasice” postbelice. Armoniile și ritmul rapid al melodiilor macedonene te duc cu gândul la dansul fabulos al călușarilor noștri (simțind o nevoie irepresivă de a te prinde în horă cu virtuoșii de pe scenă), pentru ca mai apoi armoniile venezuelene de final să-ți creeze o senzație de familiaritate și acceptare pe care le credeai îngropate demult.
Legăturile/podurile dintre culturi și civilizații atât de îndepărtate fizic unele de celelalte sunt posibile printr-un dialog muzical ingenios construit, „dezbrăcat” de conveniențele scolastice, bucuria și pofta de viață definind, într-un fel sau altul, pe fiecare dintre noi, indiferent de origine. Astfel de dialoguri muzicale reprezintă o formulă de succes pentru demonta prejudecăți și stereotipii, iar flautistul Matei Ioachimescu și pianistul Alfredo Ovalles au demonstrat că limbajul muzicii de calitate poate fi ușor de descifrat și de asimilat.
La Vida Loca | Oradea, Matei Ioachimescu & Alfredo Ovalles
Filamonica de Stat Oradea – 10 Aprilie 2019
Din Program:
Almoraima/Zyryab (Paco de Luciá)
Hov Arek Sare Jan/Al Ayloughs (Komitas)
El Choclo (A. Villoldo)
Tonada de Luna Lenna (S.Diaz)
Where to go when (Irinel Anghel) p.a.a
Caribe (Michel Camilo)
Alfonsina Y el mar (A.Ramirez)
Patasdilo (Carlos Vieco)
Riffs and Solos (Mihai Măniceanu)
Corazon Loco (Antonio Machin)
Trabadedos (Venezuelean Trad. Medley)
Wolf on a Hot Thin Roof (Diana Rotaru) p.a.a
Makedonsko Devojče/Jovano Jovanke/Kalaidjisko Oro (Macedonian trad.)
Producător: Asociația pentru Muzică, Artă și Cultură
Proiect cofinanțat de AFCN, Administrația Fondului Cultural Național
Parteneri culturali în România: Forumul Cultural Austriac – București, Creart – Centrul de Creație, Artă și Tradiție al Municipiului București, Filarmonica de Stat Oradea.
