Istoriile mici alcătuiesc istoria mare – „O sută de ani în casa noastră” de Aleksandra Litvina

Editura Frontiera propune cititorilor pasionați – copii sau adulți – un nou titlu, care dincolo de provocare deschide multe posibile discuții. O sută de ani în casa noastră de Aleksandra Litvina nu este doar istoria unei case și a familiei (extinse) care a locuit-o vreme de un secol, ci istoria unui spațiu cultural adus la nivel de locuire. Locul devine pe această cale definitoriu pentru cei care aleg să-l locuiască, pentru cei care își trăiesc viețile ca și cum nimic rău nu li se poate întâmpla. Spuneam că Editura Frontiera lansează o provocare cu acest nou titlu, ceea ce așa este! Un roman tipărit în format mare – tip atlas istoric – full color, adică pe fiecare pagină veți găsi ilustrații care se așază în pagină astfel încât să completeze informația scrisă. Felul cum este conceput îl plasează la intersecția dintre cartea ilustrată, romanul grafic și cartea de benzi desenate. Nu întâmplător, cartea a fost premiată pentru ilustrații, cea care le-a realizat având deja un portofoliu profesional demn de toată lauda. O carte care nu obosește, dar incită la căutări, la cercetare și găsirea unor similitudini sau asocieri care altfel nu ne-ar fi trecut prin cap. Secolul XX n-a fost deloc un secol prietenos cu oamenii; în prima parte au fost foarte multe războaie locale, la care se adaugă cele două conflagrații mondiale și niște revoluții care au răsturnat regimuri politice și influențat decisiv evoluția relațiilor internaționale. Împărțirea Europei în două de așa-zisa Cortină de Fier n-a făcut altceva decât să contribuie la dezbinarea unei populații măcinată de sărăcie și lipsuri imposibil de ignorat, iar revoluțiile anului 1989 n-au fost decât vârful de iceberg ale acestor transformări istorice. Îți trec toate acestea prin minte citind povestea Muromțevilor!

Arborele genealogic, notele cu locurile unde apar în carte, glosarul de termeni de la final și toate celelalte informații completează, rând pe rând, istoria familiei rusești. O familie ca oricare alta, care întâmplător locuiește de-a lungul mai multor generații aceiași casă. Norocoși, spre deosebire de marea majoritate a familiilor de ruși care trebuiau să împartă aceiași locuință cu alte familii sau care se îngrămădeau, claie peste grămadă, în camere foarte mici și insalubre. Muromțevii trăiesc, muncesc și se luptă pentru patria lor cu un firesc moștenit și perpetuat din generație în generație. E ceva cu adevărat ieșit din comun să citești astăzi o carte despre istoria unei familii obișnuite, fără ca aceasta să fie un roman. Documentarea minuțioasă a scriitoarei este completată de formația profesională a ilustratoarei, cea care a construit din detalii atmosfera casei de-a lungul deceniilor. Casele îmbătrânesc, obiectele se uzează prin folosire îndelungată, unele nu mai pot fi reparate, altele sunt restaurate cu grijă etc. Mai toate ni se par inutile, nu ne vorbesc, nu ne spun nimic despre oamenii cărora le-au aparținut. Asta pentru nu reușim să stabilim nicio legătură concretă între cei care le-au folosit și obiectele ca atare. E ca și cum am face o vizită la bazar sau talcioc, unde am trece în revistă șirul de obiecte vechi, prețioase, valoroase, pe care le admirăm, dar pe care nu le cumpărăm pentru nu se integrează nicicum în universul nostru familial. De aceea, multora dintre noi nici memoriile sau jurnalele scrise de marile personalități de-a lungul veacurilor nu le spun nimic, sunt citite, în cel mai bun caz, ca povești de viață, deci impersonale.

Istoria Muromțevilor este povestită de unul dintre membrii acesteia și împărțită nu în funcție de generațiile care se succed, ci mai degrabă în funcție de evenimentele istorice importante, care-i determină să-și schimbe obiceiurile sau să se adapteze pentru a putea supraviețui în condiții decente. Cele două războaie mondiale, cele două revoluții ale anului 1917, moartea lui Stalin, venirea la putere a lui Gorbaciov și succesiune la conducerea Rusiei după 1989 sunt câteva din aceste evenimente. Ani importanți, marcanți pentru destinele membrilor familiei Muromțev. Unii dintre ei pleacă în alte țări, alții se mută în alte orașe, de aceea obiectele casei devin importante: pentru că devin martori tăcuți ai unui trecut nu foarte îndepărtat, dar plin de semnificații pentru cei care încă locuiesc acolo, în casa noastră. Cititorii de vârste mici învață pe această cale să păstreze, să acorde valoare unor obiecte care altfel lor nu le spun mare lucru. Trăim într-o epocă a consumerismului, când obiectele se strică foarte repede și se înlocuiesc și mai repede, uneori doar dintr-un capriciu care ține de modă. Pe de altă parte, se pune din ce în ce mai mult accentul pe reciclare, nu doar a obiectelor aruncate la gunoi, a deșeurilor, ci și a obiectelor care inițial au avut altă destinație. E aici un semn că oamenii simt nevoia să se ancoreze într-un trecut, au nevoie de memorie și de amintiri ca să poată merge mai departe. Nici vorbă de nostalgii prost înțelese, în aceste ancorări găsim o nevoie acută de a ne găsi locul într-o lume aflată sub imperiul schimbării nesfârșite.

9 iunie 2002

Iliușa Muromțev:

Bunica împlinește azi 92 de ani! De fapt, stră-stră-strămătușa, adică Bambusia – noi așa îi zicem, pentru că eu când eram mic nu puteam să spun „bunica Marusia” și spuneam „Bambusia”. Ne pregătim de un an pentru ziua asta. M/ama a luat agenda bunicii și i-a sunat pe toți cei din ea sau le-a scris pe e-mail: în Franța și în America, în Georgia și în Belarus, la Bezbojnik și la Ulianovsk. Ca să vezi pe unde sunt împrăștiați Muromțevii! Voia să cheme la Moscova toate rudele și pe toți prietenii bunicii. Cu prietenii nu prea i-a ieșit – mulți au murit, iar cei care mai sunt în viață sunt prea bătrâni și nu mai pot călători. Dar rude s-au strâns o mulțime – în camera noastră sigur n-ar fi avut loc! Așa că mama a hotărât să sărbătorim la o cafenea – dar nu la oricare, ci la cea care s-a deschis în apartamentul unde au locuit ea și tata. Înainte, ei au stat într-un apartament comunal mare din centru, unde aveau două camere. Locuiau împreună cu bunicii, cu străbunicii, cu fratele bunicului, David, și cu surorile tatei. Pe urmă, toți rezidenții s-au mutat, iar acolo s-a înființat o cafenea. Care se numește chiar „Vechiul apartament”. Bambusia a zis că nu se mai cunosc camerele: noii proprietari au eliminat pereții despărțitori, au renovat și doar canapeaua e exact ca a lor. Și se pare că, în afară de mine și de Olia Ninoșvili, toată lumea ținea minte vechiul apartament! Și Jean-Paul venise în vizită în el și dormise pe patul pliant, și tanti Jenia din America! Mi s-a făcut un pic ciudă. Dar chiar atunci au adus de la bucătărie tortul cu lumânări și toată lumea a început să cânte: „Mulți ani trăiască, Marusia să trăiască, la mulți ani!” (p. 52)

Cum spuneam, O sută de ani în casa noastră de Aleksandra Litvina este o carte pentru copiii de peste 10 ani, dar și pentru adulți, părinții sau alte rude ale acestora. E o carte de citit în familie, care incită la dialoguri fertile și reconstituiri de mici istorii, care puse cap la cap alcătuiesc tabloul mai mare al unei istorii așa-cum-a-fost. De asemenea, cartea Aleksandrei Litvina solicită gândirea critică, îi provoacă pe cei mici să întrebe, să caute singuri mărturii și dovezi ale celor întâmplate în propriile lor familii, dar și să acorde importanța cuvenită unor evenimente istorice decisive. Citind cartea, mi-am adus aminte de Muzeul Holocaustului din Washington; în muzeu, copiii nu au voie, dar special pentru ei a fost recreată la scară o casă de evrei deportați, familie din care făceau parte și copii. Cu toții au fost ridicați din casă și trimiși în lagăr. Copiii vizitatori se perindă prin încăperile casei, aud vocile celor care au locuit acolo, în bucătărie văd pe masă resturile de la micul dejun, toate lăsate așa cum erau când au intrat naziștii. La ieșirea din casă, copiii sunt invitați să povestească impresiile și sunt îndemnați să lase mesaje despre ce-au simțit în timpul vizitei. O lecție de istorie aplicată din care copiii învață mai mult decât ne-am aștepta. Cam așa este și cu citirea cărții O sută de ani în casa noastră de Aleksandra Litvina; o incursiune în istoria unei familii care a locuit o casă sau într-o casă. Nu ezit în a recomanda cartea, fie și pentru că fac parte dintre cei care au nevoie de rădăcini.