Nu există copii perfecți, după cum nu există adulți perfecți. Calitățile și defectele se împletesc într-un profil unic, ceea ce face și mai dificilă munca cu oamenii. După cum știți prea bine, nu există două manifestări identice ale aceleași boli și aici rezidă una din cauzele acestor diferențieri: nu contează ce calități și defecte intră în acțiune, ci și „cantitatea” acestora. Ce ține de educație? Atenuarea trăsăturilor negative ale temperamentului și, evident, cultivarea atitudinilor prosociale și construirea unui set de valori morale general valabile, cu ajutorul cărora viitorul adult să se descurce în aproape orice situație. Să ieși cu capul sus dintr-o situație care nu te avantajează ține și de experiență, dar mai ales de educație. Când o să devenim conștienți de acest lucru ne va fi mai bine, nouă, ca națiune. Până atunci, însă, parcurgem drumul cu pași mici, care țin de noi, dar care sunt indispensabili.
Ca niciodată, am făcut o introducere pe care n-aș face-o în mod obișnuit, dar, astăzi mi-am dat seama că tot procesul educativ devine funcțional, dă roade, cu o singură condiție prealabilă: să se vrea schimbarea. În educație nu merge doar cu punitivul, cu pedeapsa; deși nu există proces de învățare fără efort și fără sistemul recompensă-pedeapsă, nu se poate nici doar cu impunerea forțată a unor norme și reguli. Și pentru că uneori lucrurile chiar se potrivesc, la sociologie săptămâna aceasta am vorbit despre școală ca instituție socială. Când am întrebat cine face parte din comunitatea școlară, niciuna din cele trei clase nu a reușit să identifice familia ca parte a comunității școlare. Cu alte cuvinte, ei nu-și văd părinții ca fiind responsabili și implicați în procesul educațional (formal, informal sau nonformal), ceea ce nu doar că este trist, ci este cu adevărat o problemă care se cere urgent rezolvată. Revenind la întâlnirea de astăzi, ea n-a făcut altceva decât să-mi confirme ce știam: un copil de 14 ani educat în sistemul de stat nu are deprinderi de viață independente dezvoltate corespunzător vârstei, ceea ce nu doar că-l vulnerabilizează, ci chiar îl pune în pericol.
Dna avocat Irina Dimitriu și dnul avocat Cătălin Chibzui (Reff și Asociatii – Deloitte Legal) nu doar că și-au adaptat limbajul la nivelul elevilor, ci chiar au reușit să deschidă niște direcții de discuție la care nici măcar eu nu m-am așteptat. Două ore, cât a durat întâlnirea, n-au fost suficiente, pentru a epuiza toate subiectele, dialogul a curs firesc, iar informațiile puse în circulație suficient de multe, încât să nu fi simțit nimeni nevoia să se uite la ceas. Fiecare dintre cei doi invitați au vorbit din perspectiva experienței proprii personale. Dna Avocat este specialistă în drept civil, mai precis drept comercial și, recunosc cinstit, nici prin cap nu mi-a trecut că le poate capta atenția atât de ușor unor adolescenți cu cazuri și informații care inițial păreau foarte îndepărtate de domeniilor lor de interes. Ce să-l intereseze pe un copil abia intrat la liceu parteneriatele economice, contractele dintre firme și tot restul? Dar când începi să le povestești despre ce se întâmplă în momentul în care alegi să-ți cumperi haine de pe un site oarecare și să le atragi atenția că în momentul în care au bifat căsuța cu „termenii și condițiile” devine activ un contract stabilit între cumpărător și vânzător se schimbă total perspectiva asupra problemei. Așa au aflat elevii despre ce înseamnă drepturile cumpărătorului, ce înseamnă răspunderea în baza contractului și cine o poartă, de ce nu e bine să uităm atunci când încheiem un contract că trebuie să și dovedim că l-am încheiat, cu alte cuvinte să păstrăm dovezile. Excelentă intervenția Mariei la acest moment, care a pus o întrebare la obiect vizavi de ce se întâmplă atunci când împrumutăm bani unui cunoscut și nu reușim să-i recuperăm la timp. Mi-a plăcut foarte mult – cred că este dimensiunea întâlnirii care mi-a confirmat că am noroc câteodată – este faptul că dna avocat a insistat, chiar a revenit asupra ideii de gândire sănătoasă (mindset), cum trebuie să ne raportăm la lege, astfel încât să ne fie bine și de ce nu încălcarea legii e problema adevărată, ci răspundere care derivă aici.
Exemplul cu testul ziarului – mâine, dacă aș apărea la ziar datorită/din cauza a ceea ce-am făcut, cum m-aș simți – a fost revelator și a deschis discuția, astfel încât întrebările venite din sală au făcut loc treptat introducerii în discuție a dnului avocat Cătălin Chibzui, cel care le-a făcut diferența dintre infracțiune și contravenție, dar și dintre faptele pentru care răspund în fața legii – sunt fapte pentru care devii responsabil la 14 ani, pentru altele de la 16 ani înainte (capacitatea de exercițiu restrânsă la 14 ani). Le-a vorbit despre riscurile la care se expun în mediul online, despre dimensiunile fenomenului de pornografie infantilă și de ce este periculos să-ți dai datele personale sau fotografiile personale unor persoane străine; ce înseamnă să fii instigator și cât de gravă este pedeapsa pe care o poate primi acesta; de ce unele fapte nu se prescriu niciodată – ai executat pedeapsa, fapta se iartă, dar nu se uită – și excelent exemplul cu viza pentru intrarea pe teritoriul american.
Cu ce-am rămas după această întâlnire? Eu am rămas cu confirmarea mai vechii mele obsesii – să te întrebi întotdeauna „de ce… (m-a invitat la masă, exemplu dnei avocat) și că adevărul ascuns este devastator, într-atât încât să-ți schimbe definitiv viața. N-am cum să nu zâmbesc la gândul că ambii invitați au insistat pe ideea că oamenii cu adevărat serioși nu o să vorbească niciodată despre bani. Cine ar fi crezut asta, când pe toate canalele TV din România sunt promovați oameni care numai despre bani vorbesc. Concluziile elevilor? Mi-a plăcut, a fost interesant, mi s-a părut interesant, m-a făcut să realizez că trebuie să fiu mult mai precaută în alegerile din viitor, și mie mi a plăcut de dumneaei, a explicat foarte bine și pe înțelesul nostru, a fost interesant si informativ.
În loc de concluzii: mulțumesc celui care a făcut posibilă întâlnirea, le mulțumesc celor doi invitați că au intuit/înțeles perfect ce-mi doresc de la această întâlnire, chiar dacă n-am stat deloc, dar deloc de vorbă înainte și, nu în ultimul rând, le mulțumesc dnei consilier al colegiului și lor, elevilor, pentru că vor să devină mai buni.
