Sunt un vizitator inedit al târgurilor și saloanelor de carte pentru că de obicei aleg să merg în zile și la ore în care agitația nu este prea mare, și nu pentru că aș evita aglomerația, ci pentru că doar atunci pot merge neînsoțită şi pot savura în linişte atmosfera, compania cărților. În primele zile, la orele prânzului, pot fi remarcați destui oameni în vârstă, care încă mai găsesc plăcere în lectură, dar şi cititori mai tineri. Evenimentele şi lansările de carte îşi fac timid simțită prezența, în pregătirea zilelor mai prolifice. Totuși, am uneori norocul să asist la câte o lansare de carte, aşa cum mi s-a întâmplat şi ieri.
Trecând de la un stand la altul, scrutând mulțimile de cărți, răsfoind, citind pe sărite fraze din ele, căutând acele cărți care să mi se agațe de suflet, am auzit o voce, undeva în apropiere, ce anunța o lansare. Nu pot spune că urmăresc cu strictețe programul evenimentelor, încât să ştiu dinainte cu ce mă pot confrunta, astfel că nu eram la curent cu lansarea respectivă şi nici măcar de cartea cu pricina nu auzisem. Însă, după experiența de anul trecut, când m-am îndrăgostit de o carte şi am decis să o cumpăr fără măcar să-i ştiu titlul, datorită prezentării făcute la lansarea pe lângă care mă aflam întâmplător, mi-am zis că trebuie să asist şi acum. La Editura Tracus Arte începea lansarea volumului de proză scurtă “Ultimul refugiu”, scris de Alexandru Păduraru.
A vorbit despre cartea în cauză Horia Gârbea, timp în care eu deja o răsfoiam. Apoi a vorbit şi autorul şi în clipele acelea încolțea în mintea mea hotărârea de a citi cartea, un sentiment nedesluşit ori poate un semn care abia atunci s-a făcut simțit. La sfârșit am primit un autograf pe exemplarul pe care l-am plătit ulterior şi care, odată ajuns în mâinile mele, nu a mai vrut să se întoarcă pe raft. Sunt foarte curioasă în privința conținutului, simpla răsfoire nu mi-a fost de ajuns pentru a-mi face o părere clară despre stilul acestui scriitor. Mă bucur însă că am putut asista.
În pelerinajul meu printre cărți, le aleg, de regulă, pe cele mai puțin căutate, înot cumva împotriva curentului. Răsfoiesc noutățile mult discutate şi promovate şi îmi dau seama pe care dintre ele le vreau neapărat, dar cum pe acestea am ocazia să le găsesc apoi cu ușurință, cumpăr fie noi apariții de la edituri mai mici, fie cărți dispărute de prin librării, pe care nu am cum să le găsesc ulterior. Astfel, recolta mea de la ediția aceasta a Salonului Internațional de Carte Bookfest, cuprinde volumele care îmi lipseau din seria dedicată lui Mircea Nedelciu de la Editura Paralela 45, dar şi o carte de la Editura Hasefer – “Copilăria unui netrebnic” de Ion Călugăru. La această editură mi-am promis să ajung datorită minunatului volum semnat de Paul Grigoriu, pe care l-am citit anul trecut. Mi-am mai cumpărat volumul de povestiri scris de Lili Crăciun, “Menajerele soacrei mele”, pe care mi-l doream încă dinainte de a vedea lumina tiparului. Şi cum editura la care a apărut este una micuță, şansele de a-l găsi ulterior în librăriile fizice sau virtuale sunt mai mici.
Pentru cea mică am cumpărat câteva cărticele cu exerciții, doar ne pregătim de şcoală şi, oricum, a cam trecut vremea cărților de colorat. Acum are alte pasiuni, mai exact, felurite proiecte ce îi încurajează creativitatea şi una dintre cărți exact acest domeniu îl vizează.
La această ediție, editura Univers este găzduită de Grupul editorial ALL şi acolo o puteți întâlni pe încântătoarea doamnă Crupenschi, dornică să vă recomande cărțile care i-au plăcut. O căutam din priviri şi în scurt timp a venit dânsa la mine, nu cred că îmi ştie numele, însă din vedere mă ştie ca vizitator fidel şi mi-a recomandat şi de această dată câteva cărți. Eu am ales însă o carte din noua serie dedicată scriitorilor români, aşa cum îmi propusesem.
De la Editura Minerva am ales o carte despre care a scris cu ceva timp în urmă, pe Bookhub.ro, cititorul acidental – “Templul părăsit”, de Erwin Wickert, pe care ai mei o au în bibliotecă într-o ediție mai veche şi destul de uzată. Cu doar 5 lei m-am ales cu o ediție nou-nouță, hardcover. De altfel, toate cărțile beneficiază de reduceri mai mult sau mai puțin consistente şi desigur că acesta este un motiv în plus pentru a-mi face provizii considerabile la fiecare Bookfest. Regretul este neputința de a cumpăra tot ce vreau, dar, dacă aş bifa întreaga listă de dorințe, unde-ar mai fi plăcerea de a visa?
